ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul P.I. a formulat contestație împotriva certificatului de decizie medicală din 2 noiembrie 2004, emisă de M.A.N. – C.C.E.M.M. prin care s-a constatat că este inapt pentru serviciul militar și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500 milioane lei, daune morale și 300 milioane lei, daune materiale. Prin sentința civilă nr. 1944 din 3 mai 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, fiind declinată competența în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că decizia contestată este emisă de un organ al administrației publice centrale.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 1955/2005 și în urma administrării probelor, prin sentința civilă nr. 1663 din 6 iulie 2006, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului, a fost anulată Decizia nr. 5735 din 2 noiembrie 2004 emisă de C.C.E.M.M. – M.A.N. și a fost obligat M.A.N. – C.C.E.M.M., la plata drepturilor salariale, actualizate în condițiile legii, a fost respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea soluției, Instanța de Fond a reținut că la data de 14 iunie 2004 contestatorul a fost internat la S.C.U.M.C.C.D., secția psihiatrie, la inițiativa medicului unității militare la care acesta își desfășura activitatea.

Pe timpul internărilor repetate, contestatorul a fost supus unui examen clinic și de laborator, iar prin certificatul din 30 septembrie 2004 emis de C.C.E.M.M. de pe lângă S.M. a fost declarat inapt, soluția fiind menținută de C.C.E.M.M. prin Decizia nr. 5735/1 din 2 noiembrie 2004. Actul administrativ contestat a fost anulat pentru că raportul de expertiză medico - legală întocmit de I.M.L.M.M. nu a confirmat diagnosticul reținut de cele două comisii medicale militare și conduita ulterioară dovedește o situație contrară celor stabilite de comisie. Reclamantul este cadru militar activ, își îndeplinește atribuțiile și sarcinile de serviciu specifice, iar caracterizarea emisă de comandantul unității militare dovedește că acesta a desfășurat activități militare specifice postului deținut.

Capătul de cerere privind acordarea de daune morale a fost respins pe considerentul că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral prin emiterea actului administrativ contestat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.A.N., criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică. S-a invocat că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Instanța de Fond, se arată în motivul de recurs, nu a luat în considerare obiecțiunile M.A.N. la „Raportul de expertiză medico - legală” depus la dosar la data de 19 aprilie 2006, nu a pus în discuția părților aceste critici, nu s-a pronunțat asupra lor, încălcându-se principiul contradictorialității în procesul civil.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Este criticată soluția Instanței de Fond pentru că și-a însușit concluziile raportului de expertiză medico - legală întocmit de I.M.L.M.M., deși acesta s-a bazat pe o expertiză secvențială și a fost înlăturată concluzia comisiilor de expertiză militară medicală efectuată de-a lungul internărilor efectuate. Este criticată soluția Instanței de Fond și pentru că nu a solicitat institutului de medicină - legală să efectueze o anchetă socială, așa cum a procedat comisia militară medicală pentru că aceasta ar fi indispensabilă pentru stabilirea unui diagnostic psihiatric corect.

Nu s-a ținut seama de înscrisurile aflate la dosar care-l privesc pe reclamant, notele de relație date de comandanții și colegii acestuia. Se consideră că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică și pentru că nu fost avute în vedere actele normative interne legale care stau la baza desfășurării activității medicale în cadrul M.A.N., respectiv Ordinul nr. M72/2002 și Ordinul nr. M/7/1996. Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de M.A.N. A fost încuviințată proba cu înscrisuri. Recursul declarat va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la primul motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., acesta este nefondat pentru că hotărârea Instanței de Fond nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității la art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Se invocă faptul că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității în procesul civil pentru că Instanța de Fond nu a pus în discuția părților obiecțiunile la raportul de expertiză, dar această susținere este neîntemeiată. Într-adevăr, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sunt nule actele de procedură îndeplinite cu nerespectarea formelor legale, adică cu încălcarea regulilor de desfășurare a procesului civil, dar numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. În speță, nu au existat acte de procedură care să nu fie îndeplinite potrivit cu dispozițiile legii, pentru că la termenul din 8 martie 2006 a fost solicitat un termen pentru a se lua la cunoștință raportul de expertiză medico - legală, la termenul din 19 aprilie 2006, deși s-au depus la dosar obiecțiuni, la cererea M.A.N.

s-a solicitat și foaia de observație de la spitalul unde a fost internat, în vederea expertizei medico - legale. După depunerea acesteia s-a solicitat un nou termen pentru a se prezenta această copie a foii de observație specialiștilor din cadrul C.C.E.M.M., iar la termenul fixat s-au depus concluzii scrise de M.A.N., fără a se mai insista în refacerea raportului de expertiză medico - legală. De fapt, la același termen s-a depus și o adresă a Direcției Medicale care prezenta punctul de vedere al acesteia în raport de foaia de observație. Prin urmare, principiul contradictorialității a fost respectat pentru că Instanța de Fond a răspuns solicitărilor pârâtului.

Instanța de Fond a apreciat, în raport de expertiza medico - legală, că actul administrativ contestat a fost emis în neconcordanță cu situația reală, iar reclamantul nu suferă de boala cu care a fost diagnosticat inițial, iar diagnosticul stabilit în raportul de expertiză medico - legală nu l-a declarat nici apt și nici inapt serviciului militar pentru că există chiar precizarea că singurele organe abilitate sunt comisiile de specialitate din cadrul M.A.N., astfel că nu se poate spune că Instanța a anulat responsabilitatea comisiilor de specialitate ale M.A.N. Nici motivul de recurs invocat privind aplicarea greșită sau încălcarea legii nu este fondat, pentru că Instanța de Fond a pronunțat hotărârea în raport de ansamblul probelor administrate în cauză.

Raportul de expertiză medico - legală a fost întocmit după internarea reclamantului într-o unitate spitalicească de profil, iar legea nu condiționează concluziile expertizei de întocmirea unei anchete sociale. Deși în motivele de recurs se invocă faptul că aceasta ar fi indispensabilă, nu se precizează temeiul unei asemenea solicitări. Instanța de Fond a pronunțat soluția în raport de înscrisurile prezentate de ambele părți. Se invocă faptul că nu s-ar fi ținut seama de declarațiile unor colegi, dar se poate observa că unul dintre aceștia relatează niște fapte care s-ar fi petrecut la 28 mai 2004, în cadrul unității militare, iar din adresa din 29 mai 2004, emisă de Ș.A.L. rezultă că la acea dată reclamantul s-a aflat la un curs de instructori.

Prin urmare, aprecierea probelor prezentate de ambele părți este atributul exclusiv al Instanței, care prin coroborarea acestora pronunță soluția. Inclusiv aprecierea asupra modului de aplicare a criteriilor cuprinse în Ordinele M72/2002 și M7/1996 este la latitudinea Instanței care trebuie să le interpreteze în cadrul ansamblul probatoriu administrat în cauză. Așa cum corect a reținut și Instanța de Fond, reclamantul a continuat să-și desfășoare activitatea în cadrul unității militare unde era încadrat, iar comandantul unității, în anul 2007, l-a propus și chiar a fost aprobat pentru recompensă cu salariu de merit. Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.A. prin D.L.A.J.C.C.E.M.M. împotriva sentinței civile nr. 1663 din 6 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.