ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă,

reclamantul P.I. a formulat contestație împotriva certificatului de decizie

medicală din 2 noiembrie 2004, emisă de M.A.N. – C.C.E.M.M. prin care s-a

constatat că este inapt pentru serviciul militar și a solicitat obligarea

pârâtei la plata sumei de 500 milioane lei, daune morale și 300 milioane lei,

daune materiale.

Prin sentința civilă nr.

1944 din 3 mai 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului București, fiind declinată competența în

favoarea Curții de Apel București, având în vedere că decizia contestată este

emisă de un organ al administrației publice centrale.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 1955/2005 și în urma administrării probelor, prin sentința

civilă nr. 1663 din 6 iulie 2006, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului,

a fost anulată Decizia nr. 5735 din 2 noiembrie 2004 emisă de C.C.E.M.M. –

M.A.N. și a fost obligat M.A.N. – C.C.E.M.M., la plata drepturilor salariale,

actualizate în condițiile legii, a fost respins capătul de cerere privind

acordarea de daune morale ca neîntemeiat și a fost obligat pârâtul la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, Instanța

de Fond a reținut că la data de 14 iunie 2004 contestatorul a fost internat la S.C.U.M.C.C.D., secția psihiatrie, la inițiativa medicului unității militare la care acesta

își desfășura activitatea.

Pe timpul internărilor

repetate, contestatorul a fost supus unui examen clinic și de laborator, iar

prin certificatul din 30 septembrie 2004 emis de C.C.E.M.M. de pe lângă S.M. a

fost declarat inapt, soluția fiind menținută de C.C.E.M.M. prin Decizia nr.

5735/1 din 2 noiembrie 2004.

Actul administrativ

contestat a fost anulat pentru că raportul de expertiză medico - legală

întocmit de I.M.L.M.M. nu a confirmat diagnosticul reținut de cele două comisii

medicale militare și conduita ulterioară dovedește o situație contrară celor

stabilite de comisie.

Reclamantul este cadru

militar activ, își îndeplinește atribuțiile și sarcinile de serviciu specifice,

iar caracterizarea emisă de comandantul unității militare dovedește că acesta a

desfășurat activități militare specifice postului deținut.

Capătul de cerere privind

acordarea de daune morale a fost respins pe considerentul că nu s-a făcut

dovada existenței unui prejudiciu moral prin emiterea actului administrativ

contestat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.A.N., criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.

S-a invocat că hotărârea

judecătorească a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de Fond, se arată

în motivul de recurs, nu a luat în considerare obiecțiunile M.A.N. la „Raportul

de expertiză medico - legală” depus la dosar la data de 19 aprilie 2006, nu a

pus în discuția părților aceste critici, nu s-a pronunțat asupra lor,

încălcându-se principiul contradictorialității în procesul civil.

Al doilea motiv de recurs

invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Este criticată soluția Instanței

de Fond pentru că și-a însușit concluziile raportului de expertiză medico - legală

întocmit de I.M.L.M.M., deși acesta s-a bazat pe o expertiză secvențială și a

fost înlăturată concluzia comisiilor de expertiză militară medicală efectuată

de-a lungul internărilor efectuate.

Este criticată soluția Instanței

de Fond și pentru că nu a solicitat institutului de medicină - legală să

efectueze o anchetă socială, așa cum a procedat comisia militară medicală

pentru că aceasta ar fi indispensabilă pentru stabilirea unui diagnostic

psihiatric corect.

Nu s-a ținut seama de

înscrisurile aflate la dosar care-l privesc pe reclamant, notele de relație

date de comandanții și colegii acestuia.

Se consideră că hotărârea Instanței

de Fond este nelegală și netemeinică și pentru că nu fost avute în vedere

actele normative interne legale care stau la baza desfășurării activității

medicale în cadrul M.A.N., respectiv Ordinul nr. M72/2002 și Ordinul nr.

M/7/1996.

Intimatul - reclamant a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de M.A.N.

A fost încuviințată proba cu

înscrisuri.

Recursul declarat va fi

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de

recurs invocat, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., acesta este nefondat pentru că

hotărârea Instanței de Fond nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute, sub sancțiunea nulității la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Se invocă faptul că s-ar fi

încălcat principiul contradictorialității în procesul civil pentru că Instanța

de Fond nu a pus în discuția părților obiecțiunile la raportul de expertiză,

dar această susținere este neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit art.

105 alin. (2) C. proc. civ. sunt nule actele de procedură îndeplinite cu

nerespectarea formelor legale, adică cu încălcarea regulilor de desfășurare a

procesului civil, dar numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

În speță, nu au existat acte

de procedură care să nu fie îndeplinite potrivit cu dispozițiile legii, pentru

că la termenul din 8 martie 2006 a fost solicitat un termen pentru a se lua la

cunoștință raportul de expertiză medico - legală, la termenul din 19 aprilie

2006, deși s-au depus la dosar obiecțiuni, la cererea M.A.N. s-a solicitat și

foaia de observație de la spitalul unde a fost internat, în vederea expertizei

medico - legale.

După depunerea acesteia s-a

solicitat un nou termen pentru a se prezenta această copie a foii de observație

specialiștilor din cadrul C.C.E.M.M., iar la termenul fixat s-au depus

concluzii scrise de M.A.N., fără a se mai insista în refacerea raportului de

expertiză medico - legală.

De fapt, la același termen s-a

depus și o adresă a Direcției Medicale care prezenta punctul de vedere al

acesteia în raport de foaia de observație.

Prin urmare, principiul

contradictorialității a fost respectat pentru că Instanța de Fond a răspuns

solicitărilor pârâtului.

Instanța de Fond a apreciat,

în raport de expertiza medico - legală, că actul administrativ contestat a fost

emis în neconcordanță cu situația reală, iar reclamantul nu suferă de boala cu

care a fost diagnosticat inițial, iar diagnosticul stabilit în raportul de expertiză

medico - legală nu l-a declarat nici apt și nici inapt serviciului militar

pentru că există chiar precizarea că singurele organe abilitate sunt comisiile

de specialitate din cadrul M.A.N., astfel că nu se poate spune că Instanța a

anulat responsabilitatea comisiilor de specialitate ale M.A.N.

Nici motivul de recurs

invocat privind aplicarea greșită sau încălcarea legii nu este fondat, pentru

că Instanța de Fond a pronunțat hotărârea în raport de ansamblul probelor

administrate în cauză.

Raportul de expertiză medico

- legală a fost întocmit după internarea reclamantului într-o unitate

spitalicească de profil, iar legea nu condiționează concluziile expertizei de

întocmirea unei anchete sociale. Deși în motivele de recurs se invocă faptul că

aceasta ar fi indispensabilă, nu se precizează temeiul unei asemenea

solicitări.

Instanța de Fond a pronunțat

soluția în raport de înscrisurile prezentate de ambele părți.

Se invocă faptul că nu s-ar

fi ținut seama de declarațiile unor colegi, dar se poate observa că unul dintre

aceștia relatează niște fapte care s-ar fi petrecut la 28 mai 2004, în cadrul

unității militare, iar din adresa din 29 mai 2004, emisă de Ș.A.L. rezultă că

la acea dată reclamantul s-a aflat la un curs de instructori.

Prin urmare, aprecierea probelor

prezentate de ambele părți este atributul exclusiv al Instanței, care prin

coroborarea acestora pronunță soluția.

Inclusiv aprecierea asupra

modului de aplicare a criteriilor cuprinse în Ordinele M72/2002 și M7/1996 este

la latitudinea Instanței care trebuie să le interpreteze în cadrul ansamblul

probatoriu administrat în cauză.

Așa cum corect a reținut și Instanța

de Fond, reclamantul a continuat să-și desfășoare activitatea în cadrul

unității militare unde era încadrat, iar comandantul unității, în anul 2007,

l-a propus și chiar a fost aprobat pentru recompensă cu salariu de merit.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul M.A. prin D.L.A.J.C.C.E.M.M. împotriva sentinței civile nr. 1663 din

6 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2007.