ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1050/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2844 din 1

iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.D.O., în

contradictoriu cu pârâtul S.R.I. - U.M. 0198 București – C.J.I., prin care

solicita anularea în tot Hotărârii nr. 48/2008, prin care pârâtul a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr.

1/2005, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Nu are relevanță juridică

faptul că din completul care a judecat cererea de revizuire formulată de

reclamant a făcut parte o persoană care a fost și în completul care a dat

Hotărârea nr. 1/2005, întrucât în procedura de soluționare a cererii respective

nu sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, deoarece nu avem

de-a face cu proceduri în fața instanțelor de judecată, iar procedura în fata

Comisiei nu este reglementată de normele Codului de procedura civilă.

De asemenea, reține prima

instanță, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004,

deoarece si aceste prevederi au în vedere soluționarea cauzelor în fața

instanțelor de contencios administrativ iar nu în procedura administrativă

prealabilă sau în procedura administrativ - jurisdicțională.

Potrivit art. 35 alin. (1)

din O.G. nr. 121/1998, „Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care

le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților sau șefilor

unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, când au

fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data

soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Decizia de imputare nr. 4382751

a fost emisa la 1 septembrie 2004, iar reclamantul a formulat împotriva

acesteia contestație la 27 septembrie 2004.

Or, se arată în

considerentele sentinței atacate, toate înscrisurile medicale depuse pentru a justifica

cererea de revizuire au fost emise anterior datei emiterii deciziei de imputare

si a Hotărârii nr. 1/2005 prin care a fost soluționata contestația

reclamantului împotriva deciziei, de imputare de către Comisia de Jurisdicție

Imputațiilor din cadrul S.R.I.

Prin urmare, reține instanța

de fond, nu sunt incidente în situația reclamantului dispozițiile din O.G. nr. 121/1998,

sus menționate, nefiind făcută dovada existentei unor înscrisuri noi si nici a

imposibilității de a fi prezentate până la 5 ianuarie 2005, data la care s-a

pronunțat Hotărârea nr. 1/2005 a pârâtei.

Mai mult, apreciază prima

instanță, înscrisurile depuse nu aduc nici un element de noutate deoarece chiar

în Hotărârea nr. 1/2005 s-a reținut că petentul a invocat faptul că suferea de

boli incompatibile cu serviciul militar și că trebuia să fie clasat militar.

Reține instanța de fond că

faptul că decizia de imputare ar fi fost nelegala, din motivele arătate de

reclamant în acțiune, nu are nici o relevanță sub aspectul legalității sau temeiniciei

Hotărârii nr. 48/2008 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a deciziei de imputare.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, nici prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr.

554/2004 nu au aplicabilitate, pe de o parte pentru că acțiunea prevăzuta de

acest text este numai la latitudinea autorității publice, iar pe de alta parte

pentru că, oricum, a trecut mai mult de un an de la data emiterii Hotărârii nr.

1/2005, motiv pentru care o acțiune întemeiată pe acest text ar fi respinsa ca

tardiv formulata, expirând termenul în care putea fi formulată, termen prevăzut

chiar în textul indicat de reclamant.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, care a

invocat ca temei legal, dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și a

susținut, în mod generic, „încălcarea dispozițiilor din Ordonanța nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor”, în ceea ce privește emiterea

Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.

Astfel, argumentează

recurentul-reclamant, la emiterea acestei decizii de imputare au fost încălcate

dispozițiile O.G. nr. 121/1998 care impun ca, în prealabil emiterii unei

asemenea decizii, este obligatorie efectuarea cercetării administrative, iar la

dosarul cauzei nu există nicio dovadă că cercetarea administrativă a fost

efectuată.

De asemenea, mai susține

recurentul-reclamant, potrivit art. 25 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 121/1998,

decizia de imputare trebuia să fie motivată în mod temeinic, condiție pe care

Decizia de imputare nr. 4382571/2004 nu o îndeplinește, astfel că este lovită

de nulitate.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a menționat și în

expunerea rezumativă făcută mai sus, prin acțiunea adresată Curții de apel,

recurentul-reclamant a cerut anularea Hotărârii nr. 48/2008 adoptată de Comisia

de jurisdicție a imputațiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 București.

Or, prin Hotărârea nr. 48/2008

a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant

pentru revizuirea Hotărârii nr. 1/2005 adoptată de Comisia de jurisdicție a

imputațiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 București, prin care fusese respinsă,

ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.

Într-adevăr, potrivit art. 35

alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, hotărârile definitive (ale Comisiei de

jurisdicție a imputațiilor) pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la

cererea militarilor interesați, când au fost descoperite fapte ori acte noi

care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei.

Or, în recursul de față,

recurentul-reclamant se referă, prin criticile pe care le formulează, la Decizia de imputare nr. 4382751/2004, iar nu la sentința Curții de apel, prin care i-a fost

respinsă acțiunea împotriva Hotărârii nr. 48/2008 prin care îi fusese respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Hotărârii nr. 1/2005 prin care fusese

respinsă, ca neîntemeiată, contestația împotriva deciziei de imputare.

Cum, în condițiile art. 304

1

raportate la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs nu a

constatat motive de ordine publică privind legalitatea și temeinicia sentinței

recurate, recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul D.D.O. împotriva sentinței nr. 2844 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.