ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul P.G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Hotărârii nr. 5 din 12 martie 2010 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul ministerului. În motivarea plângerii s-a arătat că, prin această hotărâre s-a dispus, în esență, admiterea cererii de revizuire formulată de I.G.P.R. împotriva Hotărârii nr. 100 din 18 decembrie 2009 pronunțată de aceeași comisie, desființarea hotărârii și menținerea titlului executoriu emis pe numele reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin Hotărârea nr. 100/18 decembrie 2009 s-a admis plângerea acestuia împotriva Hotărârii nr. 58627/2009 pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor și s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul D.G.C.A.I. asupra aspectelor semnalate în conținutul hotărârii de referință, prin care i-a fost imputată reclamantului suma de 20.878,32 RON, reprezentând cotă parte din cheltuielile de școlarizare efectuate cu pregătirea sa. Hotărârea a cărei anulare a solicitat-o a avut ca temei juridic prevederile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 și a fost motivată pe nesemnarea contestației inițiale de către reclamant.

Temeiul legal a fost completat cu dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată, care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Așadar, comisia a reținut, pe de o parte, faptul că au fost nesocotite prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că este îndeplinită condiția revizuirii bazată pe descoperirea unor acte sau fapte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei. Reținerea comisiei este nelegală și nu corespunde situației de fapt existente în cauză, deoarece, la momentul soluționării Hotărârii nr. 100 din 18 decembrie 2009 emisă de aceeași comisie reclamantul a fost prezent, așa cum este consemnat în partea introductivă a acestei hotărâri și nu i s-a pus în vedere chestiunea privitoare la semnarea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește imputarea sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere s-a arătat că a formulat obiecțiuni în privința numărului de zile, care a determinat cheltuielile cu cazarea, pe considerentul că nu s-au avut în vedere perioadele de vacanță, permisiile, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 137/1991, care sunt aplicabile în speță și nu dispozițiile art. 17 din H.G. nr. 294/2007, greșit reținute de către comisie. b) întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinarea formulată la 29 decembrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, pe considerentul că temeiul legal privind admisibilitatea cererii de revizuire reținut de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor la momentul pronunțării hotărârii este cel corect, regăsit în prevederile art. 35 alin. (1) teza a II-a din O.G.

nr. 121/ 2009, prevedere analogă cu prevederea stipulată la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, atâta vreme cât plângerea adresată împotriva Hotărârii nr. 58627 din 24 septembrie 2009, nu era semnată și această lipsă nu a fost complinită pe parcursul soluționării contestației, în mod corect, s-a dispus revizuirea Hotărârii nr. 100/2009, aplicându-se dispozițiile sus-menționate. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 157/FC din 11 februarie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal a admis plângerea formulată de reclamantul P.G.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Juridică și a anulat Hotărârea nr. 5 din 12 martie 2010 emisă de pârât, în sensul că a respins cererea de revizuire.

A obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților, a șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Pârâtul a considerat drept fapt, respectiv act nou, conform dispoziției art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, nesemnarea plângerii inițiale de către reclamant.

Această prevedere a fost coroborată cu cea stipulată la art. 133 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată atrage nulitatea acesteia. Art. 302 5 alin. (1) C. proc. civ. sancționează, într-adevăr, cu nulitatea lipsa mențiunilor prevăzute expres pentru cererea de chemare în judecată, între care și semnătura. Această prevedere se coroborează cu cea de la art. 133 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că necuprinderea în cererea de chemare în judecată a semnăturii reclamantului sau a pârâtului va fi declarată nulă, însă, la alin. (2) al aceluiași articol, se precizează că lipsa semnăturii se poate totuși complini în timpul judecății, iar dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent, în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea, dispoziție care nu a fost avută în vedere de către pârât.

S-a apreciat că petentul a fost prezent la judecată, procedura fiind legal îndeplinită, dar nu i s-a pus în vedere să semneze plângerea, așa cum prevăd dispozițiile legale, ceea ce conduce la concluzia că omisiunea nu se datorează reclamantului. De altfel, acesta a susținut că la dosarul respectiv a fost depusă o plângere semnată, dar nu cunoaște din ce motive aceasta nu ar fi ajuns la dosar și nici nu poate dovedi existența unui asemenea înscris datorită caracterului clasificat al documentelor. Prima instanță a considerat că pentru împlinirea lipsei unei mențiuni exprese vizând cererea de chemare în judecată, este necesară citarea persoanei cu această mențiune și numai în ipoteza în care, la termenul stabilit acesta lipsește nejustificat, se impune constatarea nulității cererii respective, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.

Despre emiterea Deciziei nr. 5 din 12 martie 2010, reclamantul a luat act la data de 23 martie 2010, prin intermediul serviciilor poștale, nefiind făcută dovada citării sale în fața comisiei. De asemenea, s-a avut în vedere că motivul luat în considerare la admiterea cererii de revizuire nu se înscrie în cele prevăzute de legea specială, respectiv O.G. nr. 121/1998, întrucât dispoziția pct. 5 al art. 322 C. proc. civ. reprezintă dreptul comun, astfel că susținerea reclamantului este justificată, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor procedând greșit la admiterea cererii de revizuire. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că Hotărârea nr. 5 din 12 martie 2010 a Comisiei de Jurisdicție și Imputație din Cadrul M.A.I.

este legală, având în vedere că petentul nu a semnat contestația, situație în care sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității cererii. S-a precizat că motivul de revizuire este cel prevăzut de art. 35 alin. (1) teza a II-a din O.G. nr. 121/1998, că după pronunțarea hotărârii s-a descoperit că cererea nu a fost semnată. S-au formulat critici și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată. b) Analiza motivelor de recurs Din examinarea motivelor de recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile, Înalta Curte reține: Reclamantului P.G.V. i s-a imputat suma de 20.878,32 RON prin Decizia nr. 222473 din 5 iunie 2009. A formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 58627 din 24 septembrie 2009, iar împotriva acestei din urmă hotărâri s-a formulat contestație care a fost admisă prin Hotărârea nr. 100 din 18 decembrie 2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I.

Împotriva Hotărârii nr. 100 din 18 decembrie 2009 s-a formulat cerere de revizuire de către I.G.P.R., întemeiată pe prevederile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. Prin Hotărârea nr. 5 din 12 martie 2010 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a admis cererea de revizuire formulată de I.G.P.R., a desființat Hotărârea nr. 100/2009 și a menținut titlul executoriu emis pe numele reclamantului P.G.V. S-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului, va fi declarată nulă, că lipsa semnăturii a fost descoperită ulterior, situație în care este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 35 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998. Lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată - chestiune descoperită ulterior, poate fi apreciată ca încadrându-se în motivele de revizuire prevăzute de art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. Din analiza Hotărârii nr. 5/2010 se constată că soluționarea cererii de revizuire s-a făcut fără citarea persoanei obligate la plată. Potrivit art. 38 din O.G. nr. 121/1998, la soluționarea cauzelor de către comisia de jurisdicție a imputațiilor, persoanele obligate la plată vor fi citate. Textul nu distinge după obiectul cererii, respectiv contestație sau revizuire, astfel că în sarcina comisiei există obligația de a cita persoana obligată la plată.

În aceste condiții, Hotărârea nr. 5/2010 este nelegală, critica formulată în plângere fiind astfel întemeiată, motiv pentru care Hotărârea nr. 5/2010 va fi desființată și va fi obligată comisia să soluționeze cererea de revizuire formulată de IGPR împotriva Hotărârii nr. 100/2009, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 38 din O.G. nr. 121/1998. În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentința atacată și se va desființa Hotărârea nr. 5 din 12 martie 2010, cu obligarea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor să soluționeze cererea de revizuire formulată de M.A.I. împotriva Hotărârii nr. 100/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței civile nr. 165/FC din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite plângerea formulată de P.G.V. Desființează Hotărârea nr. 5 din 12 martie 2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Obligă Comisia să soluționeze cererea de revizuire formulată de M.A.I. - Inspectoratul General al Poliției împotriva Hotărârii nr. 100/2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.