ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15 iulie 2010, reclamantul C.A. a chemat în judecată M.A.I., solicitând anularea Hotărârii nr. 39 din 09 iunie 2010 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul M.A.I., a Hotărârii nr. 1 din 15 martie 2010 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul Direcției Generale de Informație și Protecție Internă și implicit a Deciziei de imputare nr. 1503100 din 20 ianuarie 2010 emisă de D.G.I.P.I. București, prin care i-a fost imputată suma de 12.627,44 RON, reprezentând cheltuieli de școlarizare în perioada 2007 - 2009; suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 1503100 din 20 ianuarie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1619 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 39 din 09 iunie 2010 emisă de M.A.I. - Comisia de jurisdicție a imputațiilor și Hotărârea nr. 1 din 15 martie 2010 a D.G.I.P.I. - Comisia de soluționare a contestației, ambele în ceea ce îl privește pe reclamant, precum și Decizia de imputare nr. 1503100 din 20 ianuarie 2010 emisă de D.G.I.P.I., iar cererea de suspendare a executării deciziei de imputare a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cercetarea administrativă a reclamantului a fost efectuată cu încălcarea termenului imperativ de 60 zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998. Instanța a apreciat că termenul menționat curge de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, iar potrivit pct. 81 din Instrucțiunile Ministerului de Interne nr. 830/1999 prin data constatării existenței pagubei se înțelege data înregistrării la secretariatul unității a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul de rezoluție. S-a reținut că actul de sesizare, cu privire la paguba produsă de reclamant, este adresa M.A.I. nr. 239445 din 02 noiembrie 2009, prin care s-a adus la cunoștința D.G.I.P.I. exmatricularea și trecerea în rezervă a reclamantului, ca urmare a nepromovării unui examen. Adresa menționată a fost înregistrată la secretariatul D.G.I.P.I.

la data de 04 noiembrie 2009, aceasta fiind data de la care începe să curgă termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, având în vedere că actul de sesizare precede dispoziția zilnică nr. S/218 a șefului D.G.I.P.I. care a fost emisă la data de 12 noiembrie 2009. Cum procesul-verbal de cercetare administrativă a fost înregistrat la data de 11 ianuarie 2010, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 101 C. proc. civ., termenul de 60 zile a fost depășit, reținând că atât decizia de imputare, cât și hotărârile prin care au fost soluționate căile de atac, au fost adoptate cu nerespectarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 mai sus menționate.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei de imputare atacate, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu există dovada posibilității producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantului, atâta timp cât, potrivit susținerilor acestuia din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu realizează venituri. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs M.A.I., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, argumentează autoritatea publică recurentă, instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, reținând în mod eronat că decizia de impunere a fost emisă cu nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut la art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Mai susține recurentul, data de la care curge termenul de 60 de zile este data când a fost emisă Dispoziția nr. S/218 din 12 noiembrie 2009 prin care s-a constatat existența pagubei în legătură cu cheltuielile de școlarizare suportate în cazul reclamantului exmatriculat. 2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Într-adevăr, potrivit art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, "termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei". În cauză, este necontestat că procesul-verbal de cercetare administrativă a fost înregistrat la data de 11 ianuarie 2010 în baza căruia a fost emisă Decizia de imputare nr. 1503100 din 20 ianuarie 2010, iar instanța de fond a calculat termenul de 60 de zile începând cu data înregistrării Adresei nr. 239445 din 2 noiembrie 2009 care a fost înregistrată la secretariatul D.G.I.P.I. la data de 4 noiembrie 2009. Or, prin Adresa nr. 239445 din 2 noiembrie 2009 Direcția de formare inițială și continuă din cadrul M.A.I.

a comunicat comandantului D.G.P.I. faptul că Senatul Academiei Tehnice Militare, în ședința din 2 octombrie 2009, a hotărât exmatricularea și trecerea în rezervă a 3 studenți militari, între care și intimatul-reclamant, fără plata cheltuielilor de școlarizare, cu stagiul militar satisfăcut și cu posibilitatea de transfer la o altă instituție de învățământ superior. Având în vedere conținutul acestui document, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că prin adresa respectivă comandantul unității a luat cunoștință de producerea vreunei pagube, comunicarea fiind limitată la faptul exmatriculării, în timp ce referirea la cheltuielile de școlarizare era confuză și necesita documentare/verificare suplimentară.

Astfel fiind, rezultă că actul și data când comandantul unității a luat cunoștință de producerea pagubei îl reprezintă Dispoziția zilnică nr. S/218 din 12 noiembrie 2009, înregistrarea Procesului-verbal de cercetare administrativă la data de 11 ianuarie 2010 fiind făcută în cadrul termenului de 60 de zile prevăzut la art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998. De asemenea, este întemeiat și motivul de ordine publică invocat în ședința de astăzi, instanța de fond judecând și admițând o cerere de anulare a Deciziei de imputare nr. 1503100/2009 fără citarea autorității emitente, D.G.I.P.I., care trebuia introdusă în cauză. În concluzie, recursul va fi admis, sentința pronunțată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de M.A.I. împotriva Sentinței nr. 1619 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012. Procesat de GGC - GV