ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5769/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe, anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă; anularea hotărârii nr. 74999 (3)/20.10.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor; suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4139 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe și a anulat în parte decizia de imputare nr. 73204/06.08.2015 și hotărârea nr. 3/20.10.2015 cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente anilor III și IV de școlarizare, obligând pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Serviciul de Informații Externe, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în măsura în care a fost admisă cererea de chemare în judecată și desființarea sentinței recurate în ceea ce privește anularea Deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015, cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente anilor III și IV de școlarizare, precum și în ceea ce privește obligarea recurentului la plata către reclamant a cheltuielilor ce judecată în cuantum de 1000 RON. Pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului solicită să se rețină că la efectuarea cercetării administrative au fost avute în vedere datele comunicate de Academia Tehnică Militară (ATM) prin adresele nr. x/07.05.2015, y/28.07.2015 și A-6504/02.10.2015.

Critică faptul că prima instanță a reținut în pronunțarea soluției că la dosar nu a fost depus Buletinul Informativ al Armatei nr. 5/2014, Ministerul Apărării Naționale comunicând că în anul 2014 acesta a fost editat doar în 12 numere și că, deși s-a revenit cu adresă către Ministerul Apărării Naționale pentru a se depune extras din acest Buletin, nu s-a dat curs solicitării.

Invocă dispozițiile art. 1 alin. (2) din Normele de restituire de către cadrele militare din Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor de întreținere și de instruire pe timpul școlarizării, aprobate prin Ordinul nr. M.111/2011 al ministrului apărării naționale.

Mai arată că în speță cheltuielile de școlarizare pentru anul universitar 2011-2012 au fost publicate în Buletinul Informativ al Armatei (BIA) nr. 11 din 19.11.2012, iar împrejurarea că instanța de fond a apreciat că se impune depunerea unui extras din BIA care să reflecte cheltuielile aferente unui student în mod individual, detaliat pe categorii de cheltuieli nu este de natură a determina MApN să întocmească un extras care să nu corespundă realității.

În privința împrejurării că S.I.E. nu a întreprins demersuri pe lângă MApN pentru ca acesta să depună BIA nr. 5/2014, în care au fost publicate cheltuielile de școlarizare aferente anului universitar 20112-2013, arată că nu a avut o asemenea obligație stabilită în sarcina sa, în cursul procesului și că instanța de fond, în virtutea rolului său activ, a admis la termenul din 21.06.2016, administrarea probei cu înscrisuri, constând în extrase din BIA, și depunerea acestora de către emitentul MApN. Ulterior, întrucât extrasul din BIA nr. 5/2014 nu a fost depus, s-a revenit cu adresă la MApN la termenele de judecată din 20.09.2016 și 01.11.2016, fără ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 187 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina conducătorului instituției.

De asemenea, recurentul-pârât critică faptul că MApN a motivat nedepunerea Buletinului pe împrejurarea că acesta a fost editat în 12 exemplare, fiind în imposibilitatea depunerii, deși instanța solicitase doar un extras și nu un exemplar.

Recurentul-pârât mai arată că a întreprins demersuri către ATM în vederea stabilirii răspunderii materiale, ținând cont de datele comunicate de instituția unde a fost școlarizat reclamantul. Mai mult, arată că a fost de acord cu administrarea probei cu înscrisuri și că nu îi poate fi imputată neconformarea unei alte instituții la solicitarea instanței.

Împrejurarea că instanța a apreciat că nu poate stabili temeinicia cheltuielilor de școlarizare a reclamantului pentru anii universitari 2011-2012 și 2012-2013, motivată, pe de o parte de faptul că MApN nu a depus extrasul din BIA nr. 11/2012 în forma solicitată de instanță, ci într-o altă formă decât cea aprobată de Ministrul Apărării Naționale, iar, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul nu a făcut demersuri pe lângă MApN, deși nu i s-a stabilit o asemenea obligație, a condus, în opinia sa, la aplicarea greșită a normelor de drept material.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe, anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, a hotărârii nr. 74999 (3)/20.10.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 emise de Serviciul de Informații Externe, Direcția Financiar - Contabilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în baza art. 15 din legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 17.05.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind suspendarea executării deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015, ca nefondată, astfel că instanța a rămas învestită doar cu cererea în anulare.

Cu titlu preliminar, se constată că la termenul de judecată din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuție existența unor demersuri suficiente din partea primei instanțe în vederea depunerii de către Ministerul Apărării Naționale a extraselor solicitate din buletinele informative ce conțineau cuantumul cheltuielilor de școlarizare, aspect criticat de altfel, și prin cererea de recurs, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte observă că în cauză s-a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 73204/06.08.2015 și a hotărârii nr. 3/20.10.2015, iar instanța de fond a anulat aceste acte cu privire la suma de 10.868,35 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere aferente anilor III și IV de școlarizare, în considerarea faptului că, deși au fost acordate mai multe termene în acest sens, Ministerul Apărării Naționale nu a depus la dosar extrase din Buletinele informative solicitate, respectiv din Buletinele nr. 11/2012 și nr. 5/2014 privind cuantumul cheltuielilor de școlarizare a reclamantului pentru anii III și IV de studiu și, în consecință, a considerat că nu s-a dovedit temeinicia sumelor respective din decizia de imputare și hotărârea atacate.

Este adevărat că instanța a acordat mai multe termene în acest scop și că, în ciuda demersurilor sale, Ministerul Apărării Naționale nu s-a conformat solicitării instanței și nu a depus toate documentele solicitate, dar, cu toate acestea, instanța era ținută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să insiste în aceste demersuri, chiar sub sancțiunea aplicării unei amenzi judiciare, conform art. 187 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, conform celor mai sus expuse, respectiv după efectuarea unor demersuri suplimentare în vederea obținerii buletinelor informative ale armatei necesare stabilirii cheltuielilor de școlarizare pentru anii III și IV.

Pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, față de soluția dată recursului, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Serviciul de Informații Externe împotriva sentinței civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: va casa în parte sentința și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii reclamantului de anulare a actelor administrative contestate cu privire la cheltuielile de întreținere aferente anilor III și IV de școlarizare.

De asemenea, va menține soluția de respingere a acțiunii cu privire la cheltuielile de întreținere aferente anilor I și II de școlarizare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Serviciul de Informații Externe împotriva sentinței civile nr. 4139 din 20 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii reclamantului de anulare a actelor administrative contestate cu privire la cheltuielile de întreținere aferente anilor III și IV de școlarizare.

Menține soluția de respingere a acțiunii cu privire la cheltuielile de întreținere aferente anilor I și II de școlarizare.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 noiembrie 2020.