ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7133/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. nr. 1975 din 20 martie 2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul S.P.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării și Unitatea Militară UM X și a anulat Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 19/CJ 150/2011 din data de 7 aprilie 2011, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, în ceea ce îl privește pe reclamant.

Totodată, Curtea a menținut, în ceea ce îl privește pe reclamant, efectele Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 114/CJ 588/2010 din data de 14 decembrie 2010 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, prin care s-a admis plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. A3-8166 din 1 octombrie 2010 de soluționare, a contestațiilor și a fost anulată Decizia de Imputare nr. 1 din 30 iulie 2010. De asemenea, Curtea de apel a dispus suspendarea executării Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 19/CJ 150/2011 din data de 7 aprilie 2011 și a Deciziei de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că prin Decizia de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 emisă de UM X s-a angajat răspunderea materială a reclamantului, alături de alte persoane, pentru paguba în valoare totală de 16.526 RON produsă în perioada 1 aprilie 2007 - 31 martie 2010, reprezentând plata nelegală a primelor de specializare și clasificare acordate la nivelul UM X, iar prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 114/CJ 588/2010 din data de 14 decembrie 2010 s-a anulat Decizia de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 fiind admisă plângerea formulată de reclamant.

S-a mai arătat că împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Statul Major al Forțelor Aeriene, UM X, solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii plângerilor formulate de persoanele cărora li s-a angajat răspunderea materială prin Decizia de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 și menținerea răspunderii materiale în sarcina acestora pentru suma de 16.526 RON reprezentând plata necuvenită a primelor specifice personalului aeronautic, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să mențină răspunderea materială în sarcina persoanelor ce au beneficiat nejustificat de prime de clasificare și prime de specializare și în sarcina celor vinovate de acordarea eronată a acestor prime și revizuirea deciziei atacate cu privire la cuantumul pagubei, de 16.526 RON, și nu 1.846 RON cum s-a menționat.

Prin decizia administrativ-jurisdicțională nr. 19/CJ150/2011 din data de 7 aprilie 2011 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor s-a admis cererea de revizuire pe cele două capete de cerere privind cuantumul real al pagubei și menținerea răspunderii materiale așa cum a fost stabilită inițial. Judecătorul a constatat că nu se justifică modificarea deciziei, întrucât în cauză, prin cererea de revizuire formulată de Statul Major al Forțelor Aeriene nu s-au invocat fapte ori împrejurări noi, aceleași argumente fiind invocate în apărare și cu ocazia soluționării plângerii de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, iar în ce privește cuantumul real al pagubei, menționarea sumei de 1.846 RON în decizia atacată în loc de 16.526 RON este rezultatul unei simple erori materiale.

În concluzie s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, iar cererea de revizuire ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, astfel că decizia administrativ-jurisdicțională prin care a fost admisă revizuirea este nelegală. De ademenea, instanța a apreciat că cererea de suspendare a executării actelor atacate este fondată, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât în ceea ce privește cazul bine justificat, cât și paguba iminentă constând în prejudiciul material la care este supus reclamantul prin punerea în executare a deciziei de imputare, a cărui recuperare ar fi anevoioasă.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul a apreciat ca greșită soluția primei instanțe care a reținut că nu au fost îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 35 din O.G. nr. 121/1998, în realitate prin cererea de revizuire aducându-se la cunoștință Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor acte și împrejurări noi ce nu au putut fi cunoscute de Comisie la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cerea, cum erau noile state de încadrare și funcțiuni care nu fac parte din nomenclatorul funcțiilor personalului Ministerul Apărării Naționale, precum și hotărârea de guvern privind transformarea UM X București în Muzeul Național al Aviației Române.

În pofida acestor elemente ce întregesc tabloul situației de fapt, instanța s-a rezumat doar la a arăta că prin cererea de revizuire s-ar fi urmărit reanalizarea dosarului și pronunțarea unei soluții care să confirme decizia de imputare emisă pe numele reclamantului. S-a reiterat că autoritatea recurentă a suferit o pagubă certă, reprezentată de atribuirea nelegală de către reclamant a unor sume reprezentând primă de specializare și clasificare personalului din subordine fără ca acesta să îndeplinească cerințele legale pentru a primi aceste sume de bani, conform art. 26 și 28 din Normele metodologice privind acordarea primelor personalului aeronautic din Aviația Militară - aprobată prin Ordinul M.Ap.N.

nr. MS 105/1999. Reclamantul, în calitate de comandant al unității, era în măsură să facă diferențierea între „personalul nenavigant” și „personalul muzeal” din unitatea pe care o comandă. UM nr. X București este ordonator terțiar de credite și reclamantul avea obligația de a aplica prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului M.Ap.N. nr. MS 105/1999 Cap. III „Prime personal aeronautic nenavigant”. Responsabilitatea reclamantului este evidentă față de calitatea de ordonator de credite și față de nerespectarea art. 22 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 modificată și completată, ale art. 3, 4 și 5 din O.G. nr. 119/1999 republicată, a pct. 1, 2 și 3 din O.M.F.P. nr. 1792/2002, ordonatorul de credite fiind celui căruia îi revine obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin întâmpinare, intimatul S.P.G. a precizat că instanța fondului a reținut corect situația de fapt și de drept și că elementele la care face trimitere recurentul nu au figurat în conținutul cererii de revizuire, concluzionând că se impune menținerea sentinței recurate. Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare. Făcând o corectă apreciere a probelor administrate și aplicând corect dispozițiile legale, mai exact art. 35 din O.U.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, judecătorul fondului a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul S.P.G., comandant al UM X, anulând Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 19/CJ150 din 7 aprilie 2011, menținând astfel efectele Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 114/CJ588 din 14 decembrie 2010 prin care Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale a anulat Decizia de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 emisă de UM X prin care a fost stabilită și reținută răspunderea materială a mai multor persoane/contestatori pentru paguba în valoare totală de 16.526 RON (din care pentru suma de 3.807 RON era antrenată răspunderea reclamantului) produsă în perioada 1 aprilie 2007 - 31 martie 2010, reprezentând plata nelegală a primelor de specializare și clasificare acordate la nivelul UM X (Muzeul Aviației).

În esență, prin Decizia nr. 114/CJ588/2010 s-a constatat de către membrii comisiei că structura financiar-contabilă a UM X a pus în aplicare precizările/dispozițiile serviciului personal al UM X, aceasta având atribuția de a constata calificarea/specializarea/treapta/gradația obținute de angajați și de a comunica aceste informații pentru acordarea drepturilor financiare corelative. Totodată, instanța a dispus în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei administrativ jurisdicționale nr. 19/CJ150 din 7 aprilie 2011 și a Deciziei de imputare nr. 1 din 30 iunie 2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Argumentul central al instanței în pronunțarea soluției de anulare a Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 19/CJ150/2011, de revizuire a Deciziei administrativ jurisdicționale nr. 114/CJ 588/2010 prin care s-au anulat Hotărârea A3-8166 din 1 octombrie 2010 de soluționare a contestațiilor și Decizia de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010 emise de Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, l-a constituit greșita interpretare și aplicare de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale a prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 din cuprinsul cărora rezultă fără echivoc că revizuirea este o cale de desființare a unei hotărâri definitive, admisibilă doar în cazul în care se invocă fapte și împrejurări noi, descoperite ulterior soluționării cauzei și care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei.

Întrucât actele din dosar au evidențiat că prin Decizia nr. 19/CJ150/2011 date în revizuire s-au reanalizat situația de fapt și de drept avute în vedere deja la emiterea Deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 114/CJ 588/2010, s-a reținut că actul contestat este nelegal. Referitor la cuantumul sumei care face obiectul pct. a) din cererea de revizuire formulată de șeful UM X, instanța a observat în mod corect că este vorba de o simplă eroare materială prin menționarea sumei de 1.843 RON în decizia atacată, din considerentele acesteia din urmă rezultând clar că este vorba de suma de 16.526 RON.

Nu se poate imputa primei instanțe că a ignorat elemente importante care întregesc situația de fapt și de drept, așa cum susține autoritatea recurentă făcând trimitere la noile state de încadrare și funcții care nu fac parte din nomenclatorul personalului Ministerului Apărării Naționale și la existența unei hotărâri de guvern privind transformarea UM X București în Muzeul Național al Aviației Române, avându-se în vedere că nu s-au depus dovezi în acest sens și nu în ultimul rând pentru că nu se regăsesc în cuprinsul cererii de revizuire ce a fost soluționată prin Decizia administrativ jurisdicțională nelegal emisă și anulată de prima instanță.

Înalta Curte reține, așadar, că în mod just Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a aplicat dispozițiile art. 18 alin. (1) cu referire la art. 8 alin. (1) și art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, anulând actul administrativ-jurisdicțional contestat, precum și dispozițiile art. 14 și 15 din același act normativ atunci când a dispus suspendarea executării aceleiași decizii și a Deciziei de imputare nr. 1 din 30 iulie 2010. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva Sentinței civile nr. 1975 din 20 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM