ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 24 din 9 martie 2007, C.L.M.P.N. – D.T.I. a admis în parte contestația administrativă formulată de SC H. SA, sucursala

Hidrocentrale Bistrița - Piatra Neamț, împotriva Raportului de inspecție fiscală

din 21 decembrie 2006 și a Deciziei de impunere din aceeași dată, cu privire la

taxa pentru lipsa de folosință a terenului, taxa minimă de concesiune, taxa pentru

folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, urmând ca organul fiscal să

procedeze la recalcularea obligațiilor fiscale și la emiterea unui nou act administrativ

fiscal.

S-a solicitat totodată, că

în urma recalculării cuantumului acelor obligații, contestatoarea datorează la bugetul

local suma de 680.350 lei.

În sfârșit, a fost respins

capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 122 din 27 decembrie 2006

prin care s-a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii asupra imobilului

clădire dispecer-sediu administrativ aparținând societății comerciale debitoare

ca inadmisibil.

Legalitatea acestor acte

administrative fiscal precum și a Deciziei de impunere nr. 9795 din 9 martie 2006,

emisă pentru suma de 680.350 lei a fost contestată de SC H. SA, sucursala hidrocentrale

Bistrița prin acțiunea introdusă la data de 21 mai 2007.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 121

din 24 septembrie 2007 a disjuns judecata capătului de cerere având ca obiect anularea

Deciziei nr. 122 din 27 decembrie 2006 și s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei

Piatra Neamț, ca Instanță de drept comun competentă.

A respins excepțiile ridicate

de pârât cu privire la prematuritatea și tardivitatea acțiunii.

De asemenea, a admis capătul

de cerere care se referă la Decizia nr. 24 din 9 martie 2007, cu consecința anulării

acestui act administrativ fiscal, precum și a raportului de inspecție fiscală din

21 decembrie 2006, ca nelegale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul C.L.M.P.N. - D.T.I.

Recurentul a susținut, în

cadrul unei prime critici, că în mod greșit prima Instanță a respins excepția

de prematuritate a acțiunii, deoarece la data judecății cauzei, contestația formulată

de agentul economic la organul fiscal competent, înregistrată din 10 aprilie 2007,

împotriva Deciziei de impunere din 9 martie 2007 era în curs de soluționare.

Motivul de casare este întemeiat.

Prin Decizia de impunere din

9 martie 2007, emisă de pârât, după soluționarea favorabilă a unei contestații

administrative formulată anterior de SC H. SA, S.H.B.P.N., s-au stabilit în

sarcina acestui agent economic obligații fiscale suplimentare în sumă totală de

680.350 lei.

Împotriva acestei decizii, societatea

comercială a formulat contestație în temeiul dispozițiilor art. 175 C. proc. fisc., solicitând revocarea actului juridic și exonerarea sa de obligația de plată la

bugetul local a sumei respective.

Deși prin întâmpinarea

depusă, pârâtul a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, învederând faptul

că societatea comercială a formulat o contestație administrativă conform art. 175

și următoarele C. proc. fisc., aflată în curs de soluționare, Curtea de Apel a

respins excepția și prin sentință a judecat litigiul în fond.

Or, față de data

introducerii căii administrative de atac ( 4 aprilie 2007), dispozițiile art. 205

alin. (1) C. proc. fisc. nu erau incidente în cauză pentru a se justifica

măsura respingerii excepției și rezolvarea cauzei în fond, în lipsa actului

administrativ - fiscal de soluționare a contestației.

Pe de altă parte, reclamanta

nu a anexat în dosar, documentele necesare care atestă regimul juridic al

terenului ocupat și nici declarația de impunere anuală pe perioada ce

interesează prezentul litigiu.

Procedând în modul arătat,

Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce nu-și

găsește un suport probatoriu în lucrările din dosar.

De aceea, pentru evitarea

oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei se impune

admiterea recursului, cu consecința casării sentinței și trimiterii dosarului la

aceeași Curte de Apel spre rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, Instanța

de trimitere va examina, sub forma unor apărări de fond, și celelalte susțineri

din recurs a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față de

rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.L.M.P.N. - D.T.I. împotriva sentinței nr. 121 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008.