ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4072/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4072/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 424 din 23 octombrie

2007, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în baza art. ll pct. 2 lit. h)

raportat la art. 10 alin. (l) lit. j) C. proc. pen. și art. 114

1

din

Legea nr. 302/2004 a achitat pe inculpatul G.F.N., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen., față de partea vătămată D.M.G., întrucât

pentru aceeași faptă, același inculpat a fost condamnat definitiv prin

hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată

04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță Nice

- Franța, confirmată prin decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a

Curții de Apel Aix en Provance - Franța, recunoscută pe teritoriul României

prin sentința penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.

9964/2/2006 (3290/2006 de Curtea de Apel București definitivă prin nerecurare,

la 24 noiembrie 2006.

În baza art. 334 C. proc. pen., a admis

cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei

prevăzute de dispozițiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41 – art. 42 și art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că a

înlăturat dispozițiile art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 5,5 ani

închisoare, parte vătămată fiind C.A.M.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 raportat la art. 65 și 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A luat act că partea vătămată C.A.M. nu

s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la

art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de

40.000 de euro (sau echivalentul în lei) obținută din traficarea sexuală a

părții vătămate C.A.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru

infracțiunea prevăzută la art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu

aplicarea art. 41 - 42 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) – (3) C. pen., a

dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de „proxenetism agravat: pluralitate de victime”, prin hotărârea

judecătorească corecțională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425,

nr. de parchet 0320561) pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Nice -

Franța, confirmată prin decizia nr. l498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curții

de Apel din Aix de Provance - Franța, recunoscută pe teritoriul României prin

sentința penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.

9964/2/2006 (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin

nerecurare, la 24 noiembrie 2006, cu pedeapsa de 5,5 ani închisoare, stabilind

de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 88, 89 C. pen. și art. 18 din

Legea nr. 302/2004 a scăzut din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare

perioada executată în Franța, anume de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2004 și

perioada prevenției de la 14 aprilie 2007 la 23 octombrie 2007.

A constatat că din această pedeapsă,

inculpatul a beneficiat de liberare condiționată cu expulzare către România

începând cu data de 13 aprilie 2007, conform adresei (fax Tribunalului de

înaltă Instanță din Tarascon către Centrul de Detenție din Tarascon Franța și

conform adresei nr. de referință) 2007000372 (1/129552/06 DN din 4 iunie 2007 a

Ministerului Justiției Republicii Franceze către Ministerul Justiției din

România, în consecință, a dispus, punerea de îndată în libertate a inculpatului

G.F.N., aflat în detenție în Penitenciarul Mărgineni, dacă nu mai este arestat

în altă cauză, comunicând în acest sens administrației locului de deținere.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut că prin rechizitoriul din 19 decembrie 2005 emis de Ministerul Public –

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița nr. l/D/P/2004, a fost trimis în

judecată inculpatul G.F.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen. și art. 37 lit. a) din același cod și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

S-a reținut că, în cursul anilor 2002 - 2003,

inculpatul a săvârșit pe teritoriul Franței delictul de proxenetism grav prin

ajutare, participare și protejare, obținând profit de pe urma prostituării unor

persoane, cu circumstanțe agravante în sensul că delictul a fost comis cu

privire la mai multe prostituate și împreună cu mai multe persoane (de altfel,

hotărârile instanțelor franceze, traduse și în limba română, sunt depuse în

dosarul de urmărire penală). Același rechizitoriu l-a incriminat pe inculpat de

fapta de a recruta personal și prin complicii săi mai multe persoane, prin

înșelăciune și violență, pe care 1-a transportat și cazat în Spania și Franța

în vederea exploatării lor sexuale, fapte ce constituie infracțiunea de trafic

de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

rezultând că persoanele recrutate pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată sunt părțile vătămate D.M.G. și C.A.M.

Față de cea de-a doua infracțiune, pentru

care s-a dispus trimiterea în judecată, prin actul de acuzare se apreciază că

banii obținuți de inculpat din exploatarea sexuală a părților vătămate (circa

200.000 dolari S.U.A.) pe care inculpatul i-a trimis în țară, i-a investit în

construcția unei clădiri situată în Târgoviște str. Sârbilor, aceasta

constituie infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 656/2002

Tribunalul a apreciat, urmare examinării,

analizării, valorizării și coroborării ansamblului probator administrat în

cauză, că inculpatul a comis pe teritoriul Spaniei, în perioada februarie - iunie

2002, infracțiunea de trafic de persoane față de partea vătămată C.A.M.,

obligând-o să se prostitueze pentru el, și obținând suma 40.000 euro, iar în

ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea

nr. 656/2002, a constatat că nu rezultă, în cauză, existența laturii obiective

a acestei infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a criticat soluția cu privire la

faptul că tribunalul trebuia să dispună încetarea procesului penal cu privire

la partea vătămată D.M.G., că fapta a fost săvârșită în condițiile art. 37 lit.

a) C. pen., că achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 23 alin. (l) din Legea nr. 656/2002 este nelegală, că în mod greșit a

fost dispusă punerea de îndată în libertate a inculpatului și totodată că

pedeapsa aplicată nu îndeplinește condițiile generale de individualizare a

pedepsei, întrucât inculpatul a săvârși mai multe infracțiuni cu pericol social

deosebit.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel

și inculpatul G.F.N. și a criticat hotărârea instanței de fond in ceea ce

privește condamnarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

față de partea vătămată C.A., apreciind că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. A mai solicitat, în

subsidiar, să se observa că la infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr.

678/2001, în cauza de față nu a existat agravanta prevăzută de alin. (2) și că

pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare.

Prin decizia penală nr. 90 din 12 iunie 2008,

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și apelul

inculpatului G.F.N. (P.) împotriva sentinței penale nr. 424 din 23 octombrie

2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care a desființat-o în parte și în

consecință:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. j) C. proc. pen. și art. 114 din Legea nr. 302/2004 a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41,

42 și 37 lit. a) C. pen., faptă săvârșită împotriva părții vătămate D.M.,

constatând că există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească

corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561

pronunțată de Tribunalul de Mare Instanța din Nice, confirmata prin decizia nr.

1498/D/2004 din 11 octombrie 2004, a Curții de Apel din Aix en Provence,

recunoscuta prin sentința penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunțata de

Curtea de Apel București).

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 și art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, trafic de

persoane, parte vătămată C.A. și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa

principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) (cu excepția

dreptului de a alege) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea

nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., spălare

de bani, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani. închisoare.

În baza art. 83 lit. c) și art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat suspendarea și grațierea condiționată pentru restul de

pedeapsă rămas neexecutat de 6 (șase) luni și 24 de zile închisoare, din

pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1255 din 24

septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia

nr. 121 din 31 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care se

alătură pedepsei de 5 ani închisoare. în baza art. 33 lit. a) raportat la art.

34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci)

ani, 6 (șase) luni și 24 (douăzecișipatru) zile închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) și (3) C. pen., a

dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească

corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561,

pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Nice confirmata prin decizia nr.

1498/D/2004 din 11 octombrie 2004, a Curții de Aix en Provence, recunoscuta

prin sentința penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel București, cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni și 24 de le zile închisoare,

aplicată, urmând ca în final să se stabilească pedeapsa cea mai grea de 7

(șapte) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. și art. 18 din. Legea

nr. 302/2004 a computat din pedeapsă perioada executată în Franța la data de 1

mai 2003 la 13 aprilie 2007 și perioada arestării în această cauză din 14

aprilie 2007 la 23 octombrie 2007.

A constatat executată pedeapsa rezultantă de

7 ani închisoare ca efect al liberării condiționate dispuse de autoritățile

judiciare franceze.

În baza art. 25 alin. (l) din Legea nr.

656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a

construcției situate în Târgoviște, str. Sârbilor, în suprafață de 226,17 mp cu

valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp. aparținând

părinților inculpatului, G.V. și G.G.

A dispus înlăturarea confiscării sumei de

40.000 euro, obținută din traficarea părții vătămate C.A. și a menținut restul

dispozițiilor instanței de fond constatând că inculpatul în prezent este

arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de

Apel Ploiești a constatat că apelul inculpatului este însă fondat în ceea ce

privește reținerea agravantei prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001,

referitoare la traficul de persoane. în ceea ce privește apelul parchetului a

constatat că există autoritate de lucru judecat și instanța trebuia să pronunțe

încetarea procesului penal. Referitor la reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a)

C. pen. și cu privire la pedeapsa aplicată de prima instanță sau greșita punere

în libertate a inculpatului a apreciat că acest motive nu sunt fondate, fiind

fondat cel de-al treilea motiv de apel referitor la greșita achitare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzută de

art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

formulat recurs inculpatul și a criticat hotărârea în temeiul cazurilor de

casare prevăzute de pct. 9 și 10 ale art. 385

9

C. proc. pen., în ceea

ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 23 din Legea nr. 656/2002, pe considerentul că acest text de lege se

referă la o alta persoană decât autorul, fiind necesara sesizarea O.N.P.C.S.B.,

și această sesizare nu exista, iar față de pct. 10 al art. 385

9

C.

proc. pen., a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la probele pe

care le-au administrat în apărare, respectiv sumele de bani au fost aduse de

fratele recurentului inculpat, arătând că soluția pronunțată este contrara

legii și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Ploiești și menținerea soluției instanței de fond, cu privire la infracțiunea

de spălare de bani și la măsura confiscării speciale.

Examinând recursul sub aspectul criticilor

formulate Înalta Curte constată că recursul inculpatului G.F.N. (P.) este

nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivele invocate, prevăzute de

art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., respectiv faptul că instanța a

dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 23 din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat întrucât față de probele administrate rezultă că fapta săvârșită de

acesta întrunește elementele constitutive, respectiv latura obiectivă și latura

subiectivă a infracțiunii de spălare de bani așa cum este prevăzută de art. 23

alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 care prevede că „schimbarea sau

transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în

scopul ascunderii sau disimulări ilicite a acestor bunuri sau în scopul a ajuta

persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă

de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei”. Astfel, elementul material

al laturii obiective al acestei infracțiuni l-ar constitui schimbarea sau

transferul sumei de 40.000 euro, obținută din exploatarea sexuală, în Spania,

în perioada februarie - iunie 2002 a persoanei vătămate C.A.M., deci produsul

săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, în construcția inculpatului din

Târgoviște str. Sârbilor, prin acte, licite de cumpărare de materiale de

construcție și de plata manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau

disimulării originii ilicite a banilor respectivi.

Astfel, din probele administrate, respectiv

din convorbirile telefonice purtate de inculpat, aflate în dosarul de urmărire

penală, și chiar recunoașterea acestuia ca fiind capul unei rețele de

proxenetism și prostituție, rezultă că inculpatul și-a construit imobilul cu

resurse financiare pe care le-a obținut în străinătate, aceasta fiind singura

sa sursă de venit, resursele financiare ale părințiilor fiind infime și nu

puteau fi întrebuințate în scopul construirii imobilului. Totodată, rezultă că

inculpatul este cel care și-a construit imobilul cu resurse financiare pe care

le obținut din traficul de persoane și proxenetism, astfel, fapta sa constituie

infracțiunea de spălare de bani. Cu privire la susținerea inculpatului

referitoare la sesizarea O.N.P.C.S.B., față de dispozițiile art. 221 alin. (l)

C. proc. pen. și față de art. 8 din Legea nr. 656/2002 procurorul se poate

sesiza din oficiu când se află pe orice cale că s-a săvârșit o infracțiune și

se încheie proces verbal cât și orice persoană fizică sau juridică, pentru

fapte sau acte săvârșite în afara sistemului financiar bancar.

Față de cazurile de casare invocate,

respectiv pct. 9 și 10 al art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre motivată privind soluția și

totodată instanța s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate, care

dovedesc existența infracțiunii de spălare de bani săvârșită de inculpat.

De asemenea, față de conținutul dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., în mod

corect a dispus Curtea de Apel Ploiești confiscarea specială a construcției în

suprafață de 226,17 mp. situată în Târgoviște str. Sârbilor.

Astfel, în mod corect instanța de apel a

reținut că probele administrate fac dovada certă a comiterii faptelor reținute

în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea de spălare de bani, hotărârea

pronunțată fiind legală și temeinică, sub toate aspectele.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat inculpatul G.F.N. (P.) împotriva deciziei penale

nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie

În baza art. 88 C. pen., va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2003 la

23 octombrie 2007 în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.F.N. (P.) împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 1 mai 2003 la 23 octombrie 2007.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2008.