ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 424

din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 7996/2005,

s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. i) C. proc. pen. și art. 114 din Legea nr. 302/2004, achitarea

inculpatului G.F.N.

, pentru infracțiunea prevăzută de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 C.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen., față de partea vătămată D.M.G., întrucât

pentru aceeași faptă, același inculpat a fost condamnat definitiv prin

hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată

04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din

Nice - Franța, confirmată prin decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a

Curții de Apel din Aix en Provence - Franța, recunoscută prin sentința penală nr.

181 din 13 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006) de

Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006.

În baza

art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de același inculpat,

privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea, art. 41 – art. 42 și art. 37 lit. a) C.

pen., în sensul că s-a înlăturarea dispozițiilor art. 41 – art. 42 C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe același

inculpat la 5,5 ani închisoare, parte vătămată fiind C.A.M.

În

baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 65 și art.

66 C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alini lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

S-a

luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă.

În

baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40.000 de euro (sau echivalentul

în lei), obținută din traficarea sexuală a părții vătămate C.A.M.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută la art. 23 alin. (l)

lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicabilă art. 41 – art. 42 și art. 37 lit.

a) C. pen.

În

baza art. 36 alin. (1) - (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani

închisoare aplicată aceluiași inculpat prin hotărârea judecătorească

corecțională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561)

pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Nice - Franța, confirmată prin

decizia 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel din Aix en Provence -

Franța, recunoscută prin sentința penala nr. 181/13 noiembrie 2006, pronunțată

în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă

prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006, cu pedeapsa de 5 ani și 5 luni

închisoare aplicată prin prezenta, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare.

În

baza art. 88 și 89 C. pen. și

art. 18

din Legea nr. 302/2004 s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare, perioada executată în Franța, de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2007

și perioada prevenției de la 14 aprilie 2007 la zi.

S-a

constatat că din această pedeapsă, același inculpat a beneficiat de liberare

condiționată astfel cum rezultă din adresa Tribunalului de Înaltă Instanță din

Tarascon către Centrul de Detenție din Tarascon - Franța și respectiv, adresa nr.

2007000372 (1/129552/06 DN/din 4 iunie 2007 a Ministerului Justiției Republicii

Franceze: S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.F.N.,

aflat în detenție în Penitenciarul Mărgineni, dacă nu este arestat în altă

cauză.

Inculpatul

a fost obligat, în baza art. 191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 3000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Tribunalul de Mare Instanță

din Nice – Franța a dispus prin hotărârea din 6 iunie 2004, pronunțată în

dosarul nr. 04/4425 condamnarea inculpatului G.F.N., la o pedeapsă de 7 ani

închisoare și o amendă de 15.000.000 euro, ambele ca pedepse principale, precum

și la interzicerea șederii timp de 5 ani în regiunile Provence - Alpes – Cote

D’Azur, Rhone Alpes și în regiunea pariziană, ca pedeapsă complementară.

Hotărârea a rămas definitivă

prin decizia nr. 1498/ P din 11 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

din Aix en Provence, instanța de apel dispunând interdicția definitivă și nu

temporară pe teritoriul Franței.

Instanța franceză a reținut

că, în cursul anilor 2002 – 2003, inculpatul G.F.N. a săvârșit pe teritoriul

Franței delictul de proxenetism agravat, prin ajutare, participare și

protejare, obținând profit de pe urma prostituării unor persoane, cu

circumstanțe agravante, în sensul că delictul a fost comis cu privire la mai

multe persoane prostituate.

Prima instanță a reținut că

prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

G.F.N., pentru recrutarea personal și prin complicii săi a mai multor persoane,

prin înșelăciune și violență, pe care le-a transportat și cazat în Spania și

Franța în vederea exploatării lor sexuale (părți vătămate D.M.G. și C.A.M.).

Relativ la partea vătămată D.M.G.

se reține că, în luna august 2004, aflându-se într-o situație financiară

precară s-a hotărât să plece în străinătate.

Pentru obținerea actelor

necesare transportului s-a ocupat o persoană apropiată inculpatului, respectiv

V.C.C.

Victima a fost exploatată

sexual în Spania timp de 6 luni, aceasta a fost dusă în Franța, în orașul Nice,

cazată fiind în apartamentul inculpatului G.F.N., împreună cu alte persoane

exploatate sexual.

O parte din banii obținuți

din prostituție îi reveneau părții vătămate, iar cealaltă parte inculpatului G.F.N.

și complicilor săi.

După două luni, inculpatul

și o parte din membrii rețelei au fost prinși, partea vătămată fiind audiată la

rândul său de judecătorul de instanță, ea relatând modul în care a fost

recrutată și apoi exploatată sexual de inculpat și complicii săi.

Cealaltă parte vătămată, C.A.

a plecat în Spania fiind obligată de același inculpat să se prostitueze pentru

el.

A fost supravegheată de

inculpat și de complicii săi în perioada februarie - iunie 2002.

Profitând de plecarea

inculpatului în țară, partea vătămată C.A., împreună cu alte două tinere au

fugit într-o localitate învecinată (Benicasin), anunțând organele de poliție.

Efectuându-se o percheziție

la locuința inculpatului, autoritățile judiciare au găsit arme, mai multe pașapoarte,

unul dintre acestea fiind al inculpatului G.F.N.

Suma obținută de partea

vătămată C.A. și care a fost dată inculpatului este de 40 mii euro.

Raportat la probele

administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G.F.N. realizează

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.A.M.).

Cu privire la ce-a de-a doua

infracțiune reținută în sarcina inculpatului (parte vătămată D.M.G.), instanța

de fond a constatat incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc.

pen., dispunând pe cale de consecință, încetarea procesului penal.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița și inculpatul, invocând aspecte de nelegalitate și de

netemeinicie ale hotărârii apelate.

Prin decizia penală nr. 90

din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1980/42/2007, s-a dispus

admiterea apelurilor declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița și de inculpatul G.F.N. (P.) împotriva sentinței penale nr. 424 din 23

octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează în

parte și în consecință:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen.

și art. 114 din Legea nr. 302/2004 a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41, 42 C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., faptă săvârșită împotriva părții vătămate D.M., constatând că

există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească corecțională din 6

iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561, pron. de

Tribunalul de Mare Instanța din Nice, confirmata prin decizia nr. l498/D/2004

din 11 octombrie 2004, a Curții de Apel din Aix en Provence, recunoscuta prin

sentința pen.181/13. 11.2006, pronunțata de Curtea de Apel București).

În

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută

de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 și

art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din

Legea 678/2001 (parte vătămată C.A.) și a condamnat inculpatul la pedeapsa

principală de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o

perioadă de 3 ani.

În

baza art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea 656/2002 cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) și art. 37 lit. a), spălare de bani, a condamnat același inculpat la

pedeapsa de 5 ani (cinci) ani închisoare.

În

baza art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea și

grațierea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 (șase)

luni și 24 zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin

sentința penală 1255 din 24 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria

Târgoviște, definitivă prin decizia 121 din 31 ianuarie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani, 6 (șase) luni și 24

(douăzecișipatru) zile închisoare.

În

baza art. 36 alin. (l) și (3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani

închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie

2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561, pronunțată de Tribunalul

de Mare Instanța din Nice cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni și 24 de zile

închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final să se execute pedeapsa

cea mai grea de

7

(șapte)

ani închisoare.

În

baza art. 88 C. pen. și art. 18 din Legea nr. 302/2004 a computat din pedeapsă

perioada executată în Franța de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2007 și perioada

arestării preventive în prezenta cauză de la 14 aprilie 2007, la 23 octombrie 2007.

A constatat

executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ca efect al liberării

condiționate dispuse de autoritățile judiciare franceze.

În

baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C.

pen., a dispus confiscarea specială a imobilului situat în Târgoviște, str.

Sârbilor, în suprafață de 226,17 mp cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL,

aflată pe terenul de 467 mp. aparținând părinților inculpatului, G.V. și G.G. A

dispus înlăturarea confiscării sumei de 40.000 euro, obținută din traficarea

părții vătămate C.A.

A menținut

restul dispozițiilor sentinței.

Cu privire la apelul

inculpatului, se reține, în esență, că acesta este întemeiat în ceea ce

privește reținerea agravantei prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001,

în condițiile în care, prin rezoluția nr. 7/D/P/2006 din 4 mai 2006, parchetul

a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale pentru persoanele cu privire

la care a dispus cercetările și pe care le indicase ca fiind complici ai

inculpatului la săvârșirea faptelor de trafic de persoane, având drept victime

pe D.M.G. cât și pe C.A.

Relativ la apelul

parchetului, se reține că existența autorității de lucru judecat impune o

soluție de încetare a procesului penal și nu de achitare.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs Ș.G., mama părții vătămate D.M.G., criticând

hotărârile atacate sub aspectul cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte, examinând

recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și

art. 385

2

C. proc. pen., cu referire la art. 362 C. proc. pen.,

constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În dispozițiile art. 362 C.

proc. pen., se arată persoanele care pot face apel, iar în art. 385

2

C. proc. pen., se arată că pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care

se aplică în mod corespunzător.

Referitor la persoanele care

pot exercita calea de atac a apelului, respectiv, recursului, se constată că

există două categorii de persoane: unele care acționează în numele și interesul

general al societății sau în numele și interesul personal; altele care declară

apel și, respectiv, recurs, dar nu în interesul lor, ci pentru părțile din

proces, denumite reprezentanți și substituiți procesuali.

Intră în această ultimă

categorie, potrivit art. 362 și art. 385

2

C. proc. pen., reprezentantul

legal, apărătorul iar pentru inculpat, apelul, respectiv recursul, poate fi

declarat și de soțul acestuia.

În cauza dedusă judecății,

recursul a fost declarat de mama părții vătămate D.M.G., aceasta din urmă având

capacitate deplină de exercițiu, putând să declare personal, dacă aprecia

necesar, calea de atac a recursului.

Prin urmare, calea de atac a

fost exercitată de o persoană care nu are capacitatea procesuală cerută de lege.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza 2, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de recurenta Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe intimatul inculpat G.F.N.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 250 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.F.N.

(P.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de recurenta Ș.G. împotriva deciziei penale nr. 90 din 12

iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, privind pe intimatul inculpat G.F.N. (P.).

Obligă recurenta la plata

sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat G.F.N. (P.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2009.