Decizia nr. 3726/2007 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1082/57/2007 — recurs

Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a fost înregistrată cauza privind mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară franceză Tribunalul de Mare Unitate Versailles, la 29 ianuarie 2007, împotriva numitului L.D., iar la data de 13 iulie 2003, împotriva persoanei solicitate s-a emis un mandat de arestare și că prin hotărârea din 14 septembrie 2004, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută de art. 225-7 alin. (13), 255-5, 225-7 alin. (1), 225-20, 225-21 C. pen. francez.

În sarcina persoanei solicitată s-a reținut că în localitățile Archeres, Saint Germain en Laye, Cergy Saint Cristophe, în luna octombrie 2002, a ajutat, a tras folos de pe urma practicării prostituției altor persoane, a angajat, a antrenat sau a deturnat în vederea prostituării pe numitele M.A.C. și R.A.G. sau a exercitat presiuni asupra acestora pentru ca ele să se prostitueze sau să continue să o facă, cu circumstanțele că faptele au fost comise față de mai multe persoane incitate să se dedea prostituției, la sosirea lor pe teritoriul francez.

În urma verificărilor făcute curtea a constatat că din actele depuse de autoritatea franceză, mandatul european de arestare întrunește cerințele dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 244/2006.

Persoana solicitată a contestat identitatea persoanei solicitate în mandatul european de arestare, invocând faptul că numele său complet este L.D.F. și că nu are cetățenie franceză.

Față de susținerea și obiecțiunea ridicată de persoana solicitată, curtea a constatat că raportat la toate documentele depuse în favoarea cererii există identitate între persoana solicitată menționată în cuprinsul mandatului european de arestare și persoana reținută în prezenta cauză, respectiv numitul L.D.F.

În prealabil, Curtea a parcurs procedura prevăzută de art. 89 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 244/2006, în sensul că a informat persoana solicitată asupra existenței unui mandat european de arestare emis împotriva sa, asupra conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predare, precum și cu privire la drepturile sale procesuale.

S-a concluzionat că în cauză fiind îndeplinite și respectate toate prevederile legale referitoare la caz, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 actualizată, urmează a se dispune arestarea persoanei solicitate L.D.F. pe termen de 29 zile, cu începere din data de 17 iunie 2007 ora 12,00 și până la data de 14 august 2007, ora 11,00 și stabilirea unui termen pentru audierea persoanei solicitată la data de 19 iulie 2007, ora 11,00. Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs persoana solicitată a cărei extrădare se cere, L.D.F. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea unei asemenea cereri, întrucât din actele puse la dispoziție de autoritățile franceze, respectiv mandatul european de arestare nu se poate stabili cu certitudine că el este persoana vizată, întrucât persoana a cărei extrădare se cere poartă numele de L.D.F., după cum nu sunt dovezi din care să rezulte că a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat. În sprijinul susținerilor sale persoana solicitată a arătat că nu a avut niciodată cetățenie franceză și nici nu a avut domiciliul în Franța, cum fără temei se susține de către autoritățile franceze. Diferit, persoana solicitată a solicitat a se constata că mandatul european de arestare este nul, deoarece el încalcă dispozițiile art. 87 alin. (1) și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 244/2006. Asupra recursului de față: Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că prima instanță a făcut o justă și corectă apreciere a actelor înaintate de autoritățile franceze în vederea executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate L.D.F. Este real că mandatul în cauză nu cuprinde și prenumele F., dar din conținutul celorlalte date de identificare, rezultă fără nici un dubiu că el este persoana vizată, astfel că eroarea semnalată nu este în măsură să ducă la nulitatea mandatului. De altfel, persoana solicitată nu contestă faptul că în perioada menționată în hotărârea de condamnare a fost în localitățile menționate, ci doar că nu a săvârșit faptele imputate, prezența lui fiind de simplu turist și de scurtă durată. În cauză instanța nu este competentă să verifice de ce mandatul emis în anul 2004 a fost pus în executare în anul 2007, ci numai dacă sunt ori nu respectate prevederile legale menționate în Legea nr. 302/2004, modificată. Este nefondată și susținerea persoanei solicitată potrivit căreia nu sunt garantate drepturile prevăzute de art. 87 alin. (1) și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, deoarece în cuprinsul mandatului s-a făcut precizarea că acesta poate face recurs, iar dacă se va dovedi că susținerile sale sunt reale hotărârea va fi anulată și se va proceda la o nouă judecată, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale. Concluzionând, se constată că în cauză prima instanță a respectat întocmai dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată, atât în ce privește existența și legalitatea actelor puse la dispoziție cât și garanțiile acordate persoanei solicitate, motiv pentru care recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca nefondat și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.