ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6387/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 25 octombrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 9 august 2006, pârâtul a fost returnat din Franța conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea tară. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 210 din 15 februarie 2007, a respins acțiunea pe considerentul că art. 2 din cel de-al 4-lea protocol adițional la C.E.D.O.

garantează dreptul la liberă circulație și, totodată, prevede că restrângerea exercitării acestui drept se poate face numai pentru anumite motive, care în speță nu se regăsesc. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 148 din 25 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, efectele tratatelor încheiate anterior de țara noastră cu alte state membre a încetat de drept, iar libertatea de circulație a cetățenilor români este reglementată de art. 48 din Tratatul C.E.E. și art. 4 al Directivei nr. 38/2004; - expulzarea dispusă de autoritățile franceze nu este suficientă prin ea însăși pentru ca instanța română să interzică dreptul la liberă circulație al unui cetățean român pe teritoriul Franței, iar în speță nu subzistă niciunul dintre motivele prevăzute limitativ de legislația comunitară pentru luarea unei asemenea măsuri extreme.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța, pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franța timp de peste 3 luni, neprecizând cum și-a asigurat existența în acest interval; - această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii. Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța pe timp de 3 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 148/A din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 210 din 15 februarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând cauza, admite cererea, dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului C.V., pe teritoriul Franței, pe timp de 3 luni. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.