ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6387/2007

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La 25

octombrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată

pe pârâtul C.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă

circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii,

întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut

că, la 9 august 2006, pârâtul a fost returnat din Franța conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu acea tară.

Tribunalul

Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 210 din 15 februarie 2007, a respins

acțiunea pe considerentul că art. 2 din cel de-al 4-lea protocol adițional la

C.E.D.O. garantează dreptul la

liberă circulație și, totodată, prevede că

restrângerea exercitării acestui drept se poate face numai pentru anumite

motive, care în speță nu se regăsesc.

Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 148 din 25 aprilie 2007, a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:

-

odată cu aderarea României la Uniunea

Europeană, efectele tratatelor încheiate anterior de țara noastră cu alte state

membre a încetat de drept, iar libertatea de circulație a cetățenilor români

este reglementată de art. 48 din Tratatul C.E.E. și art. 4 al Directivei nr.

38/2004;

- expulzarea

dispusă de autoritățile franceze nu este suficientă prin ea însăși pentru ca

instanța română să interzică dreptul la liberă circulație al unui cetățean

român pe teritoriul Franței, iar în speță nu subzistă niciunul dintre motivele

prevăzute limitativ de legislația comunitară pentru luarea unei asemenea măsuri

extreme.

Reclamanta a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond,

admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în

Franța, pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că

soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1)

din Legea nr. 248/2005.

Această

critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:

-

de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării

României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la

liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- potrivit

art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au

dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult

3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face

numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,

fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să

respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, în

declarația dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme

legale în Franța timp de peste 3 luni, neprecizând cum și-a asigurat existența

în acest interval;

- această

conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice și justifică

aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva

precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind,

conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis

în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată,

urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit

criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeași directivă, să se limiteze

exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța pe timp de 3

luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

148/A din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Casează

decizia atacată precum și sentința civilă nr. 210 din 15 februarie 2007 a

Tribunalului Bihor și rejudecând cauza, admite cererea, dispune restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului C.V., pe teritoriul

Franței, pe timp de 3 luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.