ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5925/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 6 decembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.M., solicitând restrângerea dreptului acesteia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 22 septembrie 2006, pârâta a fost returnată din Franța conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 106 din 29 ianuarie 2007, a respins cererea pe considerentul că dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu sunt imperative, iar în speță restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație nu constituie o măsură necesară pentru apărarea valorilor prevăzute art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 77 din 10 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - de la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că limitarea libertății de circulație a cetățenilor romani nu se poate face decât potrivit Directivei nr. 38/2004 și Regulamentului nr. 1612/1968 ale Consiliului acestei uniuni, numai pentru anumite motive, cu respectarea principiului proporționalității și pornindu-se de la conduita persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății; - instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulație a unui cetățean român pe teritoriul Franței raportându-se la ordinea juridică în vigoare la data judecății, expulzarea dispusă de autoritățile franceze nefiind suficientă, prin ea însăși, pentru aplicarea unei asemenea măsuri; - în speță, nu subzistă niciunul dintre motivele prevăzute limitativ de legislația comunitară pentru restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Franței.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța, pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie anterioare; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată la returnare, pârâta a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franța timp de 5 luni, asigurându-și existența din cerșit; - această conduită a pârâtei este evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării pricinii. Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/38/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța pe timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 77/A din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 106 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor și rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtei C.M., pe teritoriul Franței, timp de 1 an. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007. I