ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5925/2007

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

6 decembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în

judecată pe pârâta C.M., solicitând restrângerea dreptului acesteia la liberă

circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În

motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005,

reclamanta a susținut că, la 22 septembrie 2006, pârâta a fost returnată din

Franța conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea țară.

Tribunalul Bihor, secția civilă, prin

sentința nr. 106 din 29 ianuarie 2007, a respins cererea pe considerentul că

dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu sunt imperative, iar în speță

restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație nu constituie o măsură necesară pentru apărarea valorilor prevăzute

art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 77 din 10 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că:

-

de la 1 ianuarie 2007, România a

devenit membră a Uniunii Europene, astfel că limitarea libertății de circulație

a cetățenilor romani nu se poate face decât potrivit Directivei nr. 38/2004 și

Regulamentului nr. 1612/1968 ale Consiliului acestei uniuni, numai pentru

anumite motive, cu respectarea principiului proporționalității și pornindu-se

de la conduita persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare

reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al

societății;

- instanța română trebuie să aprecieze

necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulație a unui cetățean român

pe teritoriul Franței raportându-se la ordinea juridică în vigoare la data

judecății, expulzarea dispusă de autoritățile franceze nefiind suficientă, prin

ea însăși, pentru aplicarea unei asemenea măsuri;

- în speță, nu subzistă niciunul dintre

motivele prevăzute limitativ de legislația comunitară pentru restrângerea

dreptului pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Franței.

Reclamanta a declarat recurs, prin care

a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța, pe o perioadă de

cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui temei

juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză

ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

-

de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului,

care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie

anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27

din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate,

iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca

măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul

proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în declarația dată la returnare,

pârâta a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franța timp de 5 luni,

asigurându-și existența din cerșit;

- această conduită a pârâtei este

evident contrară ordinei publice și justifică aplicarea măsurii restrictive

prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată și art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor

hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să

fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/38/CE,

să se limiteze exercitarea dreptului pârâtei la liberă circulație în Franța pe

timp de un an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 77/A din 10

aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Casează decizia recurată,

precum și sentința civilă nr. 106 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor și

rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la liberă

circulație al pârâtei C.M., pe teritoriul Franței, timp de 1 an.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2007.

I