ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2008

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pârâtele SC N.T. SA, SC A. SA, A.V.A.S., O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, C.S.A., C.N.V.M., solicitând constatarea nulității absolute a hotărârii Consiliului de Administrație a SC A. SA din 24 aprilie 2003 (M. Of. nr. 1321/02.06.2003), privind majorarea de capital social prin aport în natură și radierea mențiunii operate în O.R.C.; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 8408 din 16 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 47668/3/2005, Tribunalul București a admis excepția lipsei de interes; a respins cererea formulată de reclamanta SC O. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, prin reprezentant SC N.T.

SA și cu O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca lipsită de interes; a respins cererea formulată de SC O. SA în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S., C.S.A., C.N.V.M. și O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate. Împotriva acestei sentințe a formulat apel SC O. SA și a susținut, în esență, că hotărârea este contradictorie, în raport cu probele administrate și cu faptul că, pe de o parte, deși, s-a reținut legitimarea procesuală activă a societății ceea ce presupune implicit și justificarea unui interes, în final, acțiunea a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.

Prin decizia comercială nr. 139 din 19 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, completată cu încheierea din 7 mai 2007 a aceleiași instanțe s-a admis apelul s-a desființat în parte sentința atacată, s-a respins excepția lipsei de interes formulată și s-a trimis cauza spre rejudecarea cererii principale în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA și SC N.T. SA și O.R.C. precum și a cererii de intervenție accesorie formulată de SC U.I.B.V.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Acțiunea principală a fost formulată de SC O. SA în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, potrivit cărora, în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea poate fi formulată „și de orice persoană interesată”; motivele invocate se circumscriu dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 32/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2003, în vigoare, la data adoptării hotărârii din 4 aprilie 2003, privind majorarea capitalului social prin aport în natură și art. 152 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lipsa avizului favorabil al C.S.A.

conform art. 5 lit. k) din Legea nr. 32/2000. Totodată, a rezultat că SC O. SA a participat la procesul de privatizare, fiind înlăturată de la negocieri, în favoarea unei terțe societăți comerciale, încât anularea H.C.A. din 24/2003, prin care s-a majorat capitalul social prin aport în natură al SC A. SA, ar echivala cu nerespectarea clauzelor asumate prin contractul de privatizare, cu consecința anulării acestui contract și a reluării procesului de privatizare la care reclamanta intenționează să participe, astfel că în cauză interesul în declanșarea procedurii judiciare prin care se urmărește constatarea nulității unui act față de care reclamanta este terț a fost pe deplin dovedit. De asemenea, aspectul reținut de către prima instanță privind lipsa calității de acționar la data pronunțării hotărârii atacate nu este relevant.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele SC N.T. SA București și SC A. SA București invocând aceleași motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, dând o rezolvare greșită excepției lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată prin schimbarea hotărârii instanței de fond și respingerea acestei excepții. Astfel, greșit s-a reținut că instanța de fond ar fi admis excepția pentru că, reclamanta ar fi pierdut calitatea de acționar în cadrul SC A. SA, deoarece acest fapt nu rezultă din considerentele hotărârii.

De asemenea, instanța de apel a aplicat greșit legea, atât timp cât a legitimat interesul reclamantei, mai ales că nu l-a susținut pe niciun text de lege deosebit de faptul că nu a interpretat corect nici principiile referitoare la noțiunea de interes și nici la aplicarea prevederilor art. 948 C. civ., iar argumentația curții de apel, potrivit căreia, se legitimează interesul reclamantei de a promova acțiunea ce formează obiectul acestei cauze pe ideea că, interesul este justificat prin participarea sa la reluarea negocierilor privind licitația acțiunilor SC A. SA, este greșită pentru că, și în ipoteza în care ar dovedi un anume interes pentru o licitație, el nu poate fi apreciat ca legitim, deci justificat, în cadrul unei acțiuni în care se pune problema examinării unei hotărâri aparținând adunării generale a acționarilor.

Recursul este fondat. Calitatea procesuală activă este dată de identitatea dintre persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul dedus judecății, în vreme ce interesul este alături de afirmarea unui drept una din condițiile de exercitare a acțiunii civile. În cauză, corect, s-a constatat că reclamanta care este acționară la societatea pârâtă este titulara acțiunii în nulitatea H.C.A. dar în privința interesului, aceasta nu îl justifică. Interesul trebuie să fie legitim (să nu fie în conflict cu legea) personal (folosul practic al eventualei admiteri să profite direct părții) născut și actual. În cauză, aceste condiții care trebuie îndeplinite cumulativ nu se regăsesc, deoarece așa cum bine a reținut instanța de fond, reclamanta a devenit acționară la cca.

2 ani de la data adoptării H.C.A., astfel că desființarea acestei hotărâri nu va produce nicio consecință juridică în patrimoniul acesteia, iar împrejurarea că pe rolul altei instanțe de judecată există un litigiu prin care aceasta solicită desființarea privatizării societății comerciale pârâte, la care este acționar reclamanta, fiind una dintre participantele inițiale la procesul de negociere, nu poate constitui temei pentru considerarea faptului că interesul este legitim dar nici născut și actual, în acea cauză, nepronunțându-se încă o soluție. Prin urmare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul este fondat și va fi admis, cu consecința modificării hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC N.T. SA București și SC A. SA București împotriva deciziei nr. 139 din 19 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, modifică decizia atacată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC O. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.