ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2008

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC O. SA a chemat

în judecată pârâtele SC N.T. SA, SC A. SA, A.V.A.S., O.R.C. DE PE LÂNGĂ

TRIBUNALUL BUCUREȘTI, C.S.A., C.N.V.M., solicitând constatarea nulității

absolute a hotărârii Consiliului de Administrație a SC A. SA din 24 aprilie

2003 (M. Of. nr. 1321/02.06.2003), privind majorarea de capital social prin

aport în natură și radierea mențiunii operate în O.R.C.; cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința comercială nr.

8408 din 16 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 47668/3/2005, Tribunalul

București a admis excepția lipsei de interes; a respins cererea formulată de

reclamanta SC O. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, prin reprezentant SC

N.T. SA și cu O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca lipsită de interes; a

respins cererea formulată de SC O. SA în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S., C.S.A.,

C.N.V.M. și O.R.C. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca fiind introdusă

împotriva unor persoane fără calitate.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel SC O. SA și a susținut, în esență, că hotărârea este

contradictorie, în raport cu probele administrate și cu faptul că, pe de o

parte, deși, s-a reținut legitimarea procesuală activă a societății ceea ce

presupune implicit și justificarea unui interes, în final, acțiunea a fost

respinsă ca fiind lipsită de interes.

Prin decizia comercială nr. 139

din 19 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, completată cu încheierea din 7 mai 2007 a aceleiași instanțe s-a

admis apelul s-a desființat în parte sentința atacată, s-a respins excepția

lipsei de interes formulată și s-a trimis cauza spre rejudecarea cererii

principale în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA și SC N.T. SA și O.R.C.

precum și a cererii de intervenție accesorie formulată de SC U.I.B.V.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Acțiunea principală a fost

formulată de SC O. SA în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, potrivit cărora, în cazul în care

se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acțiune este imprescriptibil,

cererea poate fi formulată „și de orice persoană interesată”; motivele invocate

se circumscriu dispozițiilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 32/2000 așa cum a

fost modificat prin Legea nr. 76/2003, în vigoare, la data adoptării hotărârii

din 4 aprilie 2003, privind majorarea capitalului social prin aport în natură

și art. 152 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lipsa avizului favorabil al C.S.A.

conform art. 5 lit. k) din Legea nr. 32/2000.

Totodată, a rezultat că SC O.

SA a participat la procesul de privatizare, fiind înlăturată de la negocieri,

în favoarea unei terțe societăți comerciale, încât anularea H.C.A. din 24/2003,

prin care s-a majorat capitalul social prin aport în natură al SC A. SA, ar echivala

cu nerespectarea clauzelor asumate prin contractul de privatizare, cu

consecința anulării acestui contract și a reluării procesului de privatizare la

care reclamanta intenționează să participe, astfel că în cauză interesul în

declanșarea procedurii judiciare prin care se urmărește constatarea nulității

unui act față de care reclamanta este terț a fost pe deplin dovedit.

De asemenea, aspectul

reținut de către prima instanță privind lipsa calității de acționar la data

pronunțării hotărârii atacate nu este relevant.

Împotriva acestei hotărâri

au formulat recurs pârâtele SC N.T. SA București și SC A. SA București invocând

aceleași motive de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. și au susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală, dând o rezolvare greșită excepției lipsei de interes în

promovarea cererii de chemare în judecată prin schimbarea hotărârii instanței

de fond și respingerea acestei excepții.

Astfel, greșit s-a reținut

că instanța de fond ar fi admis excepția pentru că, reclamanta ar fi pierdut

calitatea de acționar în cadrul SC A. SA, deoarece acest fapt nu rezultă din

considerentele hotărârii.

De asemenea, instanța de

apel a aplicat greșit legea, atât timp cât a legitimat interesul reclamantei,

mai ales că nu l-a susținut pe niciun text de lege deosebit de faptul că nu a

interpretat corect nici principiile referitoare la noțiunea de interes și nici

la aplicarea prevederilor art. 948 C. civ., iar argumentația curții de apel,

potrivit căreia, se legitimează interesul reclamantei de a promova acțiunea ce

formează obiectul acestei cauze pe ideea că, interesul este justificat prin

participarea sa la reluarea negocierilor privind licitația acțiunilor SC A. SA,

este greșită pentru că, și în ipoteza în care ar dovedi un anume interes pentru

o licitație, el nu poate fi apreciat ca legitim, deci justificat, în cadrul

unei acțiuni în care se pune problema examinării unei hotărâri aparținând

adunării generale a acționarilor.

Recursul este fondat.

Calitatea procesuală activă

este dată de identitatea dintre persoana reclamantului și persoana care este

titular al dreptului în raportul dedus judecății, în vreme ce interesul este

alături de afirmarea unui drept una din condițiile de exercitare a acțiunii

civile.

În cauză, corect, s-a

constatat că reclamanta care este acționară la societatea pârâtă este titulara

acțiunii în nulitatea H.C.A. dar în privința interesului, aceasta nu îl

justifică.

Interesul trebuie să fie

legitim (să nu fie în conflict cu legea) personal (folosul practic al

eventualei admiteri să profite direct părții) născut și actual.

În cauză, aceste condiții

care trebuie îndeplinite cumulativ nu se regăsesc, deoarece așa cum bine a

reținut instanța de fond, reclamanta a devenit acționară la cca. 2 ani de la

data adoptării H.C.A., astfel că desființarea acestei hotărâri nu va produce

nicio consecință juridică în patrimoniul acesteia, iar împrejurarea că pe rolul

altei instanțe de judecată există un litigiu prin care aceasta solicită

desființarea privatizării societății comerciale pârâte, la care este acționar

reclamanta, fiind una dintre participantele inițiale la procesul de negociere,

nu poate constitui temei pentru considerarea faptului că interesul este legitim

dar nici născut și actual, în acea cauză, nepronunțându-se încă o soluție.

Prin urmare, în baza art. 312

alin. (2) C. proc. civ., recursul este fondat și va fi admis, cu consecința

modificării hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtele SC N.T. SA București și SC A. SA București împotriva deciziei nr. 139

din 19 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, modifică decizia

atacată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC O.

SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.