ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 964/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamantele A.M.N.G. și A.I.,

au chemat în judecată pe pârâtele SC L. SA, SC Tac – T.A.C. SA, C.H.I.R. SA și

Ministerul Turismului și au solicitat constatarea nulității absolute a actului

prin care SC L. SA a constituit un drept de uzufruct pe timp de 20 de ani

asupra hotelului, ștrandului și Casei L. ca aport social la SC S.L. SA și a

nulității absolute a actului prin care SC L. SA a transmis dreptul de

proprietate asupra hotelului, ștrandului și Casei L. cu titlu de aport în

natură la SC S.L. SA.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 9394 din 13 iulie 2004, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantelor și a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că deși s-a făcut dovada că reclamantele sunt moștenitoare ale

defunctului C.A., nu au dovedit identitatea între fiul foștilor proprietari ai

terenului pe care s-au construit imobilele și C.A.M.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială 748 din 15 noiembrie 2005, a admis apelul

reclamantelor, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

considerând că certificatul de moștenitor instituie o prezumție legală relativă

a calității de moștenitor, iar reclamantele au făcut dovada calității de

succesor al autorului lor C.M.A., față de defunctul C.A., proprietarul

imobilului.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtele au declarat recurs.

Recurentele SC C. SA și SC

Tac – T.A.C. întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., au susținut că instanța de apel în mod greșit a considerat certificatul

de moștenitor 70/3 mai 1999 un act ce face dovada absolută a calității

procesuale active, a ignorat neconcordanțele cuprinse în actele de stare civilă

a pretinsului autor al reclamantelor și înscrisurile care dovedesc existența

mai multor moștenitori ai defunctului A.C., certificatul invocat nefăcând

dovada identității între C.A.M. și A.C.C.; instanța de apel nu a avut nici un

indiciu că eliberând certificatul de moștenitor, notarul a verificat

identitatea dintre autorul reclamantelor și fiul pretinsului proprietar.

Recurentul Ministerul

Turismului, susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii

conferind certificatului de moștenitor nr. 70 din 30 mai 1999 prezumția legală

a calității de moștenitori a reclamantelor deși din probele administrate nu

rezultă identitatea între autorul reclamantelor și proprietarul terenului pe

care imobilele au fost construite. Instanța de apel nu a sancționat procedural

încălcarea principiului unanimității, descendenți ai defunctului C.A. fiind și

alte persoane.

Recurenta SC L. SA își

întemeiază cererea sa pe motive similare: reclamantele nu au făcut dovada

identității între autorul lor și defunctul C.A., declarația de notorietate,

cartea de muncă sau articolul „Profesorul C.C.A. la 90 de ani”, nefiind o

dovadă a acelei identități iar certificatul de moștenitor o dovadă absolută,

prezumția simplă cu care opera instanța de apel fiind nelegală, pârâtele având

calitatea de terți față de actul invocat.

Recursul pârâtei SC L. SA va

fi anulat ca insuficient timbrat.

Citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru de 19,3 lei și a timbrului judiciar de 0,15

lei, recurenta s-a conformat numai în parte obligației legale stabilite.

Dispozițiile art. 1 și 20

din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligația timbrării anticipate a acțiunilor și

cererilor adresate instanțelor judecătorești, sub sancțiunea anulării acestora,

așa încât neîndeplinit obligația cerută de lege, recurentei i se va aplica

sancțiunea menționată.

Recursurile celorlalte pârâte

sunt nefondate și vor fi respinse.

Prevederile Legii nr. 36/1995

stabilesc prezumția legală relativă a certificatului de calitate de moștenitor,

privind calitatea celui ce îl invocă.

Prin certificatul 70 din 30

mai 1005 eliberat de B.N.P. L., necontestat, se atestă că defunctul C.A. decedat

la 16 septembrie 1948 a avut moștenitori pe A.M.C., autorul reclamantelor și G.E.H.,

decedată.

Prevederile art. 76 și 77

din Legea nr. 36/1995 coroborate cu cele ale art. 88 din același act normativ,

conferă certificatului de calitate de moștenitor prezumția relativă, până la

anularea sa printr-o hotărâre judecătorească.

În acest sens, instanța de

apel a considerat, judicios, că nici un alt înscris nu are forța probantă de

natură să înlăture prezumția.

Faptul că pârâtele sunt

terți față de actul notarial menționat nu impiedica acțiunea judiciară

împotriva acestuia, în condițiile prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995.

Neîntemeiată este și

susținerea potrivit căreia moștenitori ai defunctului C.A. sunt mai multe persoane.

Acțiunea în constatarea nulității, apare drept o acțiune în conservare, care

profită tuturor moștenitorilor, așa încât este suficientă o singură manifestare

de voință pentru protejarea drepturilor coproprietarilor.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondate, recursurile celorlalte pârâte împotriva deciziei

comerciale nr. 748 din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curții de Apel

București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Anulează recursul declarat

de pârâta SC L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 748 din 15

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

insuficient timbrat.

Respinge recursurile

declarate de pârâtele SC C.H.I.R. SA București, SC T.A.C. SA și MINISTERUL

TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI București împotriva aceleiași

decizii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2007.