ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 964/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantele A.M.N.G. și A.I., au chemat în judecată pe pârâtele SC L. SA, SC Tac – T.A.C. SA, C.H.I.R. SA și Ministerul Turismului și au solicitat constatarea nulității absolute a actului prin care SC L. SA a constituit un drept de uzufruct pe timp de 20 de ani asupra hotelului, ștrandului și Casei L. ca aport social la SC S.L. SA și a nulității absolute a actului prin care SC L. SA a transmis dreptul de proprietate asupra hotelului, ștrandului și Casei L. cu titlu de aport în natură la SC S.L. SA. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 9394 din 13 iulie 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut, în esență, că deși s-a făcut dovada că reclamantele sunt moștenitoare ale defunctului C.A., nu au dovedit identitatea între fiul foștilor proprietari ai terenului pe care s-au construit imobilele și C.A.M. Curtea de Apel București, prin decizia comercială 748 din 15 noiembrie 2005, a admis apelul reclamantelor, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare considerând că certificatul de moștenitor instituie o prezumție legală relativă a calității de moștenitor, iar reclamantele au făcut dovada calității de succesor al autorului lor C.M.A., față de defunctul C.A., proprietarul imobilului. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtele au declarat recurs.

Recurentele SC C. SA și SC Tac – T.A.C. întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că instanța de apel în mod greșit a considerat certificatul de moștenitor 70/3 mai 1999 un act ce face dovada absolută a calității procesuale active, a ignorat neconcordanțele cuprinse în actele de stare civilă a pretinsului autor al reclamantelor și înscrisurile care dovedesc existența mai multor moștenitori ai defunctului A.C., certificatul invocat nefăcând dovada identității între C.A.M. și A.C.C.; instanța de apel nu a avut nici un indiciu că eliberând certificatul de moștenitor, notarul a verificat identitatea dintre autorul reclamantelor și fiul pretinsului proprietar.

Recurentul Ministerul Turismului, susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii conferind certificatului de moștenitor nr. 70 din 30 mai 1999 prezumția legală a calității de moștenitori a reclamantelor deși din probele administrate nu rezultă identitatea între autorul reclamantelor și proprietarul terenului pe care imobilele au fost construite. Instanța de apel nu a sancționat procedural încălcarea principiului unanimității, descendenți ai defunctului C.A. fiind și alte persoane. Recurenta SC L. SA își întemeiază cererea sa pe motive similare: reclamantele nu au făcut dovada identității între autorul lor și defunctul C.A., declarația de notorietate, cartea de muncă sau articolul „Profesorul C.C.A.

la 90 de ani”, nefiind o dovadă a acelei identități iar certificatul de moștenitor o dovadă absolută, prezumția simplă cu care opera instanța de apel fiind nelegală, pârâtele având calitatea de terți față de actul invocat. Recursul pârâtei SC L. SA va fi anulat ca insuficient timbrat. Citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 19,3 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, recurenta s-a conformat numai în parte obligației legale stabilite. Dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligația timbrării anticipate a acțiunilor și cererilor adresate instanțelor judecătorești, sub sancțiunea anulării acestora, așa încât neîndeplinit obligația cerută de lege, recurentei i se va aplica sancțiunea menționată.

Recursurile celorlalte pârâte sunt nefondate și vor fi respinse. Prevederile Legii nr. 36/1995 stabilesc prezumția legală relativă a certificatului de calitate de moștenitor, privind calitatea celui ce îl invocă. Prin certificatul 70 din 30 mai 1005 eliberat de B.N.P. L., necontestat, se atestă că defunctul C.A. decedat la 16 septembrie 1948 a avut moștenitori pe A.M.C., autorul reclamantelor și G.E.H., decedată. Prevederile art. 76 și 77 din Legea nr. 36/1995 coroborate cu cele ale art. 88 din același act normativ, conferă certificatului de calitate de moștenitor prezumția relativă, până la anularea sa printr-o hotărâre judecătorească. În acest sens, instanța de apel a considerat, judicios, că nici un alt înscris nu are forța probantă de natură să înlăture prezumția.

Faptul că pârâtele sunt terți față de actul notarial menționat nu impiedica acțiunea judiciară împotriva acestuia, în condițiile prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995. Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia moștenitori ai defunctului C.A. sunt mai multe persoane. Acțiunea în constatarea nulității, apare drept o acțiune în conservare, care profită tuturor moștenitorilor, așa încât este suficientă o singură manifestare de voință pentru protejarea drepturilor coproprietarilor. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile celorlalte pârâte împotriva deciziei comerciale nr. 748 din 15 noiembrie 2005 pronunțată de Curții de Apel București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC L. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 748 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca insuficient timbrat. Respinge recursurile declarate de pârâtele SC C.H.I.R. SA București, SC T.A.C. SA și MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR ȘI TURISMULUI București împotriva aceleiași decizii, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.