ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2188/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 101 din 8 februarie

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului C.E.P., a fost

respinsă contestație formulată de acesta împotriva dispoziției nr. 2040 din 10

decembrie 2003 emisă de Primarul General al municipiului București, ca fiind

introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a fost admisă în

parte, contestația formulată de contestatorul C.C. împotriva aceleiași decizii,

a fost obligat intimatul să emită în favoarea acestuia dispoziție de acordare a

măsurilor reparatorii în echivalent, constând în acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital, la valoarea de 6.489.452.141

lei, corespunzătoare cotei de ¼ din dreptul de proprietate asupra

imobilului situat în București, sectorul 2, reprezentând teren în suprafață de

3.953 mp nerestituit și construcții demolate și a fost menținută dispoziția

emisă de primarul general cu privire la măsura restituirii, în natură, către

contestatorul C.C. a terenului în suprafață de 230 mp situat la aceeași adresă.

Apelul declarat de pârâtul

Municipiul București, prin primarul general împotriva sentinței tribunalului a

fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 38 din 7 februarie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași decizie a fost admis

apelul formulat de contestatorii C.C. și C.E.P. împotriva aceleiași sentințe,

care a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost obligat intimatul să emită

în favoarea contestatorului C.C. dispoziție de acordare de măsuri reparatorii

în echivalent, constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe

piața de capital, la valoarea de 7.215.592.539 lei, corespunzătoare dreptului

de proprietate asupra imobilului, compus din teren în suprafață de 16.505 mp

nerestituit și construcții demolate și au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a pronunțat decizia nr. 964 din 2

februarie 2007, prin care au fost admise recursurile declarate de contestatorul

C.C. și pârâtul Municipiul București prin Primarul general, a fost casată

decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia nr. 331 din 15 mai 2009,

prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General împotriva sentinței tribunalului, a fost admis apelul declarat

de contestatorii C.C. și C.E.P. împotriva aceleiași sentințe, care a fost

schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale active a contestatorului C.E.P., a fost admisă în parte contestația

formulată de ambii contestatori, s-a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la

măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 7.215.592.539 ROL, pentru imobilul

situat în București, compus din teren nerestituit în suprafață de 16.505 mp și

construcții demolate și a fost modificată dispoziția contestată, în sensul

restituirii către ambii contestatori, în natură, a terenului în suprafață de

230 mp, situat la aceeași adresă.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorul C.C. și pârâtul Municipiul București prin Primar

General.

Recurentul contestator a susținut,

în esență, prin recursul declarat că nu are calitate procesuală activă C.E.P.,

că poate fi restituit în natură terenul în suprafață de 5437 mp (lot 1, 2 și 3)

deoarece este liber și că se impune stabilirea valorii despăgubirilor raportat

la data executării deciziei irevocabile.

Prin recursul său, încadrat în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General a susținut că nu are calitate procesuală activă contestatorul C.E.P.,

care nu a formulat notificare și că doar Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor este competentă să stabilească valoarea acestora, conform

prevederilor Legii nr. 247/2005.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Contestatorii C.C. și C.E.P. sunt

frați și au calitatea de moștenitori ai defunctului C.G., în cote egale, de

câte ½ din masa succesorală.

Este adevărat că notificarea aflată

în copie la filele 10 – 12 din dosarul tribunalului a fost formulată de

contestatorul C.C., însă în cuprinsul notificării, acesta a menționat că are

calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și fratele său, C.E.P.,

fiind precizate atât numărul certificatului său de naștere, cât și al

buletinului de identitate.

Din probele administrate în cauză

rezultă existența unui contract de mandat prin care C.E.P. l-a împuternicit pe C.C.

să formuleze notificarea și în numele său.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

apel a administrat și proba cu martori, probă admisibilă, deoarece notificarea,

astfel cum a fost formulată constituie un început de dovadă scrisă, conform

art. 1197 C. civ., în sensul că există acest înscris, care emană de la partea

căreia îi este opus și care este de natură a face demn de crezut faptul

pretins.

Proba testimonială era admisibilă în

prezenta cauză și pentru că, având în vedere gradul de rudenie al

contestatorilor, a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui

înscris, între contestatori existând raporturi de încredere la data încheierii

contractului de mandat.

Martora G.E.M., audiată cu ocazia

rejudecării cauzei la curtea de apel (fila 257) a declarat că a participat, cu

ocazia decesului tatălui contestatorilor, la o discuție între cei doi frați,

care s-au înțeles în sensul ca formalitățile pentru retrocedarea terenului să

fie făcute de C.C. în numele ambilor moștenitori, situație în care, acestuia

urma a-i reveni partea din apartament ce se cuvenea fratelui său.

Această declarație se coroborează cu

certificatul de moștenitor nr. 51 din 30 aprilie 2001 emis de Biroul notarului

Public A.A., privitor la succesiunea defunctului C.G., tatăl contestatorilor,

conform căruia întregul apartament ce face parte din masa succesorală i-a

revenit, numai contestatorului C.C.

Probele la care s-a făcut referire

sunt în concordanță și cu alte împrejurări de fapt, respectiv formularea

contestației și a apelului de către ambii contestatori.

Așa fiind, se constată că în mod

corect a procedat instanța de apel respingând excepția lipsei calității

procesuale active a contestatorului C.E.P.

Terenul în suprafață de 5437 mp nu

poate fi restituit în natură, cele trei loturi la care face referire

recurentul-contestator fiind ocupate cu organizare de șantier pentru un complex

rezidențial și parte din parcul Plumbuita.

Cum recurentul contestator nu a

formulat motiv de apel privind data la care urmează a fi stabilit cuantumul

măsurilor reparatorii, nu poate fi analizată această critică invocată pentru

prima dată în recurs.

Întrucât dispoziția contestată a

fost emisă la data de 10 decembrie 2003, anterior Legii nr. 247/2005, se

constată că este nefondată și critica formulată de recurentul-pârât, vizând

necompetența instanței de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii în

echivalent.

În consecință, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează a fi respinse ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul C.C. și de pârâtul Municipiul București prin Primar

general împotriva deciziei nr. 331 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

martie 2010.