ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1139/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 12 septembrie 2007,

reclamanții B.C.S., S.F.I., S.G., C.D., S.V. și C.H. au solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.N.V., obligarea pârâtei plata sumelor, reprezentând

prima de concediu pe anii 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație de

la data nașterii dreptului, la data plății efective.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, au calitatea de funcționar public și că, potrivit Legii

nr. 188/1999 art. 33 alin. (2) devenit art. 34 după republicarea legii au

dreptul ca, pe lângă îndemnizația de concediu să primească o primă egală cu

salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Au mai arătat

reclamanții că, suspendările succesive ale acordării acestui drept, prevăzute

prin acte normative și-au încetat aplicabilitatea, că aceste suspendări sunt

neconstituționale și nelegale și că nu se poate susține prescrierea dreptului

la acțiune, întrucât plata acestui drept a fost suspendată, fiind suspendat și

curgerea termenului de prescripție, fiind invocate prevederile art. 283 alin. (1)

lit. c), art. 38 și 295 alin. (2) C. muncii, art. 93 din Legea nr. 188/1999

republicată, coroborate cu prevederile art. 53 alin. (1) și alin. (2) din Constituția

României, dreptul câștigat dintr-un raport juridic de muncă, neputând fi

anulat.

Pârâta prin întâmpinare a

invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, iar pe

fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2657 din

30 octombrie 2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. A admis

acțiunea formulată de reclamanții B.C.S., S.F.I., S.G., C.D., S.V. și C.H. în

contradictoriu cu pârâta A.N.V. A obligat pârâta la plata către reclamanți a

sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță, pentru perioada 2001 - 2006

actualizată cu indicele de inflație la data plății.

În motivarea soluției, s-a reținut

că, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu, dispusă prin acte

normative succesive în perioada 2001 - 2006, nu echivalează cu stingerea

dreptului, că dreptul nu este prescris întrucât cursul prescripției s-a

suspendat cât timp cel împotriva căruia curge este împiedicat de un caz de

forță majoră, legea fiind un caz de forță majoră, care i-a împiedicat pe

reclamanți să formuleze acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. București, invocând

prescripția dreptului pentru anii 2001 - 2003, iar pe fond, criticând soluția,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pe

fond s-a susținut că, în mod greșit, instanța a obligat pârâta la plata

primelor de concediu, din moment ce acordarea acestora a fost suspendată

continuu pe perioada 2001 - 2006, suspendări obligatorii pentru funcționarii

publici, deci și pentru reclamanți.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Reclamanții au calitatea de

funcționar public, având raporturi de serviciu cu recurenta.

Potrivit dispozițiilor art. 34

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la o primă de

concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Aplicarea acestei dispoziții

legale a fost suspendată prin actele normative precizate de recurentă, din anul

2001 până la data de 31 decembrie 2006. Normele de suspendare au contravenit

însă dispozițiilor constituționale, deoarece dreptul de remunerare a muncii

care aparține dreptului la muncă, drept fundamental prevăzut de art. 41 din

Constituția României, nu poate fi restrâns discriminatoriu.

Conform art. 53 din

Constituția României, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege

numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a

ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților

cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei

calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Totodată, Constituția menționează că restrângerea poate fi dispusă numai dacă

este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu

situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce

atingere existenței dreptului.

Or, în situația dedusă

judecății, nu sunt întrunite condițiile constituționale precizate, astfel încât

actele normative prin care a fost suspendat exercițiul dreptului la prima de

concediu, acte care în prezent nu mai sunt în vigoare, au fost

neconstituționale.

Decizia nr. 12 din 5

februarie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție reține

în considerente că, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul

vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat,

împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrariu,

în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. muncii.

O.U.G. nr. 146 din 19

decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă

suspendate în perioada 2001 - 2006 reglementează modalitatea de plată a

primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, actualizarea

acestora cu indicele de inflație, precum și obligația ordonatorilor principali

de credite să asigure aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Față de cele mai sus

reținute, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.V. prin D.R.A.O.V. București împotriva sentinței civile nr. 2657 din 30

octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.