ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6565/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2630/2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul

de Finanțe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea Statului Român la plata sumei de 2.000.000 Euro, reprezentând pagube

materiale și daune morale ca urmare a condamnării, a privării și restrângerii

de libertate, în mod nedrept. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din 29

iulie 1983, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la delapidare, cu consecințe deosebit de grave, conform art. 26

raportat la art. 223 alin. (3) C. pen. și de delapidare conform art. 26,

raportat la art. 223 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 și art.

33 C. pen., în stare de arest preventiv, la data de 27 martie 1983.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

penală nr. 43/1983, a hotărât condamnarea sa la 16 ani închisoare, iar

Tribunalul Suprem, prin decizia nr. 1141/1984, a admis recursul său, a casat

hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.

Prin sentința penală nr. 24/1985,

Tribunalul Vâlcea l-a condamnat din nou la 16 ani închisoare și a menținut

starea de arest preventiv, dispusă la data de 27 martie 1983.

Reclamantul a formulat din nou

recurs, iar Tribunalul Suprem, prin decizia penală nr. 3060/1985, a casat din

nou hotărârea de fond și a trimis cauza la Procuratura județeană Vâlcea, pentru

completarea urmăririi penale.

Arestarea preventivă din 27 martie

1983 a fost revocată de Tribunalul Suprem la data de 20 decembrie 1985, când a

fost pus în libertate.

Prin sentința penală nr. 144/1987,

reclamantul arată că a fost condamnat de Judecătoria Drăgășani la 1 an

închisoare, pedeapsa fiind grațiată, iar arestarea sa preventivă la data de 28

martie 1983 și menținerea arestului preventiv până la data de 20 decembrie 1985

(2 ani și 9 luni) mai mult decât condamnarea sa definitivă, reprezintă o

încălcare a dreptului la echitate și la siguranță a persoanelor, prevăzută de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care a aderat și România.

Prin sentința civilă nr. 767 din 20

octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis excepția tardivității invocată de

pârât și a respins cererea formulată de reclamant, reținând, în esență, că

potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea poate fi introdusă în

termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de

judecată sau a ordonanței procurorului.

Decizia Tribunalului Suprem a rămas

definitivă la data de 14 aprilie 1987, iar acțiunea reclamantului a fost

introdusă la data de 21 martie 2006, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Prin decizia nr. 157/A din 13

aprilie 2007, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul civil

declarat de reclamantul C.G., constatând că soluția primei instanțe este

legală, în raport de dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul C.G., iar în ședința publică din 11 octombrie 2007, instanța

din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului, excepție

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel”.

Comunicarea hotărârii ce face

obiectul prezentului recurs către recurentul-reclamant s-a realizat la 5 mai

2007, fila 161 dosar apel, iar termenul legal de declarare a recursului a expirat

la 21 mai 2007.

Reclamantul C.G. a declarat recursul

cu depășirea termenului legal, la 22 mai 2007, fila 2 dosar recurs.

În această situație, recursul

declarat de reclamant este tardiv, astfel că va fi respins, fără a se analiza

criticile formulate de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 157 A din 13 aprilie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie

2007.