ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1066/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1066/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Analizând lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 11 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea a

dispus în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, condamnarea inculpatului

A.F.S.A.S., fiul lui S. și T.M., la 1 an închisoare.

În baza art. 5 alin. (1) lit. g)

din Legea nr. 11/1991, modificată;

A condamnat pe

inculpat la 8 luni închisoare.

În baza art. 296

1

alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată;

A condamnat pe

inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 296

1

alin.

(1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, modificată;

A condamnat pe

inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 7

alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

A condamnat pe

inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de

art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit.

b)

C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În

baza art. 9

alin.

(1)

lit. a)

din Legea nr. 241/2005;

A condamnat pe

inculpat la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen.;

A condamnat pe inculpat la 3 luni

închisoare.

În baza art. 25

rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

A condamnat pe inculpat la 6 luni

închisoare.

În

baza art. 33

lit.

a)

și b) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen.;

A dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare.

În total, inculpatul va executa 4 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea

drepturilor prev.de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen.;

A

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive

începând cu 20 februarie 2007 și până la 18

iulie 2007, inclusiv.

A aplicat art. 57 C. pen.

A aplicat art. 71 rap.la art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 351 alin. (1) C. proc.

pen.;

A menținut

față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin

încheierea din 24 octombrie 2007, cu modificările dispuse prin încheierea din

19 decembrie 2007, în ceea ce privește măsurile pe care trebuie să le respecte

inculpatul.

A admis în parte,

acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. București, cu sediul în București,

sector 5, prin D.G.F.P. Vâlcea, așa cum a fost

precizată prin cererea de la fila 9 din

dosar (vol. III-fond).

În baza art. 14 și art.

346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ.;

A obligat pe inculpat

să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.572.226 lei,

compusă din:2.097.990 lei acciză; 415.124 lei taxă pe valoarea adăugată; 13.900

lei impozit pe profit și 45.212 lei acciză la cantitatea de 21.683 pachete

țigări marca P., la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere

calculate până la data efectivă a plății.

A

constatat achitată, din prejudiciu, suma de 200.000 lei, cu chitanța

din 15 mai 2007 (Dosar nr. 2125/90/2007).

A respins capătul de

cerere formulat de partea civilă A.N.A.F. București privind obligarea SC O.M. SRL

București, cu sediul în București, sector 6 și sediu secundar în Rm. Vâlcea, județul

Vâlcea, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate.

În baza art.

11 din Legea nr. 241/2005;

A instituit sechestru

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului.

A

constatat că Garda Financiară - secția Vâlcea, cu sediul în Rm. Vâlcea,

județul Vâlcea are

calitatea de parte vătămată în

cauză.

A constatat că partea

vătămată SC G.T. SA București, cu sediul în municipiul București, sector 6, nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.

118 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (3) C. pen.;

A dispus

confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri și sume de bani:

- 133 fișicuri

a câte 500 bucăți de timbre de marcare a pachetelor de țigări (66.500 bucăți

timbre), având inscripționate diferite serii, toate având inscripția RST (TABAC)

România, precum și stema României desenată pe fond verde;

- 2 bax-uri

conținând hârtie albă cu dimensiunea 42 cm / 60 cm, înălțimea fiecărui bax fiind de 9 cm;

- 6 bax-uri conținând

hârtie tipărită cu inscripția Z., pentru ambalat țigări, în pachete de

dimensiunea 10 cm x 15, 5 cm (conform procesului-verbal din 8 februarie 2007

s-a efectuat numărarea hârtiei din cele 8 bax-uri și s-a constatat 2000 bucăți

hârtie de împachetat cartușe pentru țigarete marca Z. și 47.000 bucăți hârtie

de împachetat pachete de țigări marca Z.);

- o rolă metalică de marcat hârtie

pentru țigarete cu inscripția Z.;

- o rolă metalică de

marcat hârtie pentru țigarete cu inscripția P. (toate aceste bunuri se ală la

camera de corpuri delicte a I.P.J. Vâlcea);

- un utilaj

industrial de culoare verde, cu greutatea de 2800 kg, inscripționat K.H.M., folosit pentru fabricarea țigaretelor;

- o cutie de carton ce

conține 880 țigarete marca Z. în lungime fiecare de 70 mm;

- 1175 bucăți țigarete cu

inscripția P. de 82 mm;

- 33 role de hârtie

pentru confecționarea țigaretelor cu următoarele

inscripții: P.G., O., C.R.

O., cu dimensiunile fiecare de 27

mm/6000 m;

- 44 cutii carton

goale, având aplicate etichete din care rezultă că au conținut tutun în

greutate de 100 kg, din care 4 cutii sunt pline cu rebut de tutun și hârtie

rezultată în procesul de producție;

- o cutie cerneală T.O.N.,

de culoare roșie seria 382-350;

-un compresor

electric și o instalație pentru filtrat aer, ambele conectate la utilajul de

fabricat țigarete;

- 1339 bucăți cartoane și 1339

bucăți capace din carton neutilizate;

- 1883 bucăți cartoane și capace

neutilizate;

- 589 kg țigarete rebut;

- 158,7 kg reziduri tutun cotor;

- 263,3 kg reziduri

tutun praf (toate aceste bunuri se află în spațiul închiriat și sigilat din Rm.

Vâlcea, județul Vâlcea);

-

patru role de folie pentru sigilarea pachetelor de țigarete cu filtru și 8

cartușe cu câte 10 pachete țigări ridicate de

organele de poliție de la martorul B.L.;

- 1,7 tone

tutun vrac;

- 21.683 pachete

țigări P., a câte 20 țigarete/pachet;

-

suma de 6000 lei, reprezentând contravaloarea autovehiculului, marca

D.;

- suma de 8500

lei, reprezentând contravaloarea autoutilitarei I.T., an de fabricație 1991, și

l-a

obligat pe inculpat la plata acestor

bunuri, precum și a sumelor de bani către stat;

A dispus

anularea facturilor fiscale false din 10 decembrie 2006; seria fără dată și

seria din 8 ianuarie 2007, precum și a contractului de închiriere nr. 18 din 13

decembrie 2006, încheiat între SC T. SRL Rm. Vâlcea și SC T.P. SRL București.

A dispus plata sumei de 720 lei

din fondurile Tribunalului Vâlcea către traductor D.B., precum și a sumei de

300 lei către expert U.I., reprezentând contravaloarea expertiză tehnică

dispusă a se efectua din oficiu.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

A

obligat pe inculpat la 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în

care se include și suma de 300 lei,

reprezentând onorariu pentru expertul tehnic desemnat să evalueze

autovehiculul.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că, la data de 15 ianuarie 2007, pe raza comunei Mihăești,

județul Vâcea, a fost oprită în trafic autoutilitara marca D., condusă de

martorul Ș.L.C., în interiorul căreia au fost identificate un număr de 21.600

pachete de țigări marca P., ambalate în cutii de carton, care nu aveau

documente de proveniență legală, marfă despre conducătorul auto a declarat că

aparține inculpatului.

În dimineața zilei de 16 ianuarie 2007, tot pe

raza comunei Mihăești, județul Vâlcea, a fost oprită în trafic utilitara marca

I., condusă de martorul B.I., în interiorul căreia, în compartimentul de marfă

au fost identificate 13 cutii de carton, ce conțineau cantitatea de 1,71 tone

tutun vrac, marfă care nu era însoțită de documente de proveniență.

În acest autovehicul au fost identificate, de

către organele de poliție mai multe facturi fiscale, trei dintre ele

completate, iar altele în alb. Constatările tehnico-științifice efectuate

asupra scrisului facturilor completate a stabilit că acesta a fost executat de

către B.D.C.

În ziua de 16 ianuarie 2007, la domiciliul

martorului B.I.L., inculpatul a adus timbre false pentru țigări, precum și alte

materiale de ambalat țigări Z., în vederea folosirii lor. Martorul B.I.L. a

predat materialele vecinului său, C.M., cu rugămintea de a le păstra pentru o

perioadă scurtă de timp.

Aceste materiale au fost ridicate de la

domiciliul lui C.M. și s-a stabilit că au fost predate un număr de 66.500

timbre pentru țigări, având inscripționate diferite serii, toate cu inscripția

„țigarete RST” (Tabac România) două baxuri conținând hârtia albă cu dimensiunea

42 cm x 560 cm, 6 baxuri conținând hârtie diferită cu inscripția Z., pentru

ambalat țigări, în pachete cu dimensiuni de 10 cm x 15,5 cm, bunuri ce au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Vâlcea.

În aceeași zi, respectiv 16 ianuarie 2007,

martorul Ș.L.C. a condus organele de poliție în municipiul Rm. Vâlcea, unde a

fost identificată o fabrică ce producea țigarete în mod clandestin.

La cercetarea la fața locului, în locația

indicată de martori, s-a constatat existența unei instalații industriale de

fabricat țigarete, un număr de 44 cutii, din carton goale, 4 cutii din carton

ce conțin rebuturi de tutun și hârtie rezultate din procesul de producție, un

compresor electric, trei stive cu foi de carton din care se confecționează

cutii pentru țigarete, o cutie de carton pentru țigarete ce conține 880 bucăți

țigarete Z. în lungime de 70 mm fiecare, o rolă metalică de marcat hârtie

pentru țigareta cu inscripția Z., 33 de role de hârtie pentru confecționarea

țigaretelor ce au inscripționate următoarele cuvinte P.G., O., C.R.O., cu

dimensiunile fiecare de 27 mm x 6000 m, mai multe scule și piese folosite

pentru funcționarea utilajului, o rolă metalică de marcat hârtia pentru

țigarete cu inscripția P., două caiete studențești și un caiet format mic de 48

file, o cutie cu 1875 bucăți țigareta cu inscripția P., fiecare în lungime de 82 mm, 4 stive cu foi de carton din care se confecționează cutii pentru țigarete, două cutii de

carton pentru tutun.

În același proces-verbal s-a mai reținut că în

dispozitivul utilajului de fabricat țigarete se afla bandă de hârtie pentru

fabricat țigarete, pe care era inscripționat cuvântul Z.

Pornind de la aceste constatări, din actele

dosarului, rezultă că în perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, inculpatul s-a

ocupat de achiziționarea, transportul și desfacerea de țigarete fără acte

legale, iar în perioada august 2006 - ianuarie 2007, a organizat și coordonat producția și comercializarea clandestină de țigarete mărcile C., P. Și

Z., fără ca această activitate să fie înregistrată sau autorizată și fără a se

achita obligațiile fiscale către stat.

Astfel, instanța reține că inculpatul A.F.A.S.,

cetățean irakian, cu statut de refugiat, locuiește în România din anul 1997,

iar pe raza municipiului Rm. Vâlcea, a desfășurat activități comerciale, ocazie

cu care l-a cunoscut pe martorul B.I.L., cu care s-a împrietenit.

Începând cu luna ianuarie 2006, la cererea

inculpatului, acest martor a transportat, fără acte de proveniență, de la

complexul E. din București, la Rm. Vâlcea, diferite cantități de țigări, de

diferite mărci, străine sau românești, pe care le-a predat inculpatului, care

îl aștepta în diferite parcări, singur sau însoțit de martorul M.K., sau le-a

predat acestui martor.

La cererea inculpatului, diferite cantități de

țigări a adus de la Complexul F. din București și martorul M.K., pe care, de

asemenea, le-a predat inculpatului. Locațiile de unde trebuiau ridicate

țigaretele au fost indicate celor doi martori, de către inculpat, iar

transportul a fost efectuat cu mașini închiriate de inculpat, cu un autoturism

pus la dispoziție de inculpat sau cu autovehiculul D., cumpărat de inculpat pe

numele martorului B.I.L.

Contravaloarea transporturilor, precum și

plata martorilor care aduceau țigările la Rm. Vâlcea a fost efectuată întotdeauna

de către inculpat.

După preluare țigările erau distribuite de

inculpat, care era însoțit de martorul M.K., la diferite persoane, cu care se

întâlnea în parcări situate în diferite zone ale municipiului Rm. Vâlcea sau la

unități comerciale din diferite localități ale județului Vâlcea (Drăgășani,

Horezu, Călimănești, Brezoi, Tomșani), ai căror patroni erau cunoscuți ai

inculpatului.

Întreaga cantitate de țigări a fost adusă fără

acte și predată tot fără acte.

În luna ianuarie a anului 2006, inculpatul i-a

propus martorului B.I.L., să îi aducă la domiciliu țigări vrac, pe care să le

ambaleze în pachete și cartușe, propunere cu care martorul a fost de acord.

Astfel, în mai multe rânduri, inculpatul a

adus la domiciliul martorului țigări vrac, inscripționate C., hârtie pentru

pachete de țigări C., timbre, folie pentru cartușe de țigări de 10 pachete și

lipici.

Inițial, astfel de țigări au fost ambalate de

martor, împreună cu soția sa, B.D.C., iar ulterior, la cererea inculpatului,

care deținea cantități mari de țigări vrac, pentru ambalat, B.I.L. sau

inculpatul personal, au contactat mai multe persoane, pentru această

activitate.

Aceste împrejurări rezultă din declarațiile

martorilor B.I.L., B.D.C., precum și din declarațiile martorilor M.D.L., M.S.M.,

T.A., M.S., B.E. și C.M., persoane care au arătat că, în perioada iunie –

decembrie 2006, au ambalat țigări mărcile C. și Z., în schimbul unor sume de

bani cuprinse între 30 și 50 lei, cu materiale puse la dispoziție de inculpat,

de martorul B.I.L. sau de soția acestuia din urmă.

Transporturi de țigări vrac din diferite

localități din țară la domiciliul lui B.I.L., au fost efectuate la cererea

inculpatului, de către martorul B.N. din București.

Totodată, această activitate desfășurată de

inculpat nu a fost înregistrată în actele contabile ale vreunei societăți

comerciale, însă cuantumul prejudiciului adus bugetului de stat nu a putut fi

stabilit, întrucât nu s-a identificat cantitatea de țigări contrafăcute care au

fost ambalate și comercializate.

Intenționând să aducă la Rm. Vâlcea un utilaj

pentru fabricat țigarete, inculpatul i-a solicitat martorului B.I.L. să lucreze

la acest utilaj și să-i găsească un spațiu pentru a fi amplasat.

Martorul l-a contactat pe Ș.L.C. și, prin

intermediul acestuia, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC T.P. SRL

București, a convenit cu reprezentanții SC R. SRL Rm. Vâlcea, să închirieze o

parte din imobilul (o hală), situat în Rm. Vâlcea, pentru o chirie lunară de

1.000 lei.

Contractul de închiriere a fost întocmit de

reprezentanții locatorului la data de 2 august 2006, și a fost semnat, în

numele inculpatului, de către o persoană cu numele U.D., neidentificată, ca

reprezentant al SC T.P. SRL.

În hala închiriată, în luna august 2006,

inculpatul a adus utilajul de fabricat țigarete, iar pentru punerea în

funcțiune a acestuia, a apelat la martorul D.S.G. din București, care anterior a

lucrat ca electrician la fabrica de țigarete București, la întreținerea

utilajelor, care la rândul său, pentru partea mecanică, i l-a recomandat

inculpatului pe F.D., care i-a fost coleg de serviciu.

Cei doi s-au prezentat la Rm. Vâlcea și

ajutați de B.I.L. și Ș.L.C. au pus în funcțiune utilajul și au efectuat probe

de funcționare.

Conform înțelegerii pe care a avut-o cu

inculpatul, martorul F.D. a rămas la Rm. Vâlcea o perioadă de 2 săptămâni,

pentru a iniția în fabricarea de țigarete pe B.I.L. și pe Ș.L.C.

Solicitarea inculpatului a fost aceea ca

utilajul să fie reglat în așa fel încât să producă zilnic circa 500.000

țigarete, solicitare care, inițial, nu a putut fi realizată, în sensul că se

fabricau zilnic circa 30-40 cutii a câte 3500-4000 țigarete fiecare, însă,

ulterior, utilajul a produs câte 100 de cutii cu țigarete pe zi.

Plata celor doi martori veniți din București

pentru instalarea și punerea în funcțiune a utilajului a fost făcută de către

inculpat care, pe perioada în care aceștia au rămas în Rm. Vâlcea, le-a pus la

dispoziție și spațiul de locuit.

Pe parcursul perioadei de funcționare a

utilajului, martorul F.D. a revenit în mai multe rânduri la Rm. Vâlcea, la

solicitarea inculpatului, fie pentru efectuarea unor reparații, sau pentru a

modifica utilajul, în vederea producerii de țigarete mai lungi, inscripționate

cu denumirea P.

Tutunul vrac folosit în procesul de producție

a fost pus la dispoziție de către inculpat, care a adus la Rm. Vâlcea și a

depozitat, într-un spațiu pe care l-a închiriat în Rm. Vâlcea, un tir încărcat

cu tutun.

În spațiul închiriat s-au produs țigări

neiscripționate, precum și țigări inscripționate cu mărcile Z. și P.

Țigările neinscripționate erau transportate

ulterior la domiciliul soților B. sau la persoanele care ambalau țigări, în

scopul împachetării acestora în pachete cu inscripția C., precum și al

aplicării timbrelor false.

Celelalte țigări produse și inscripționate cu

mărcile Z. și P. erau ambalate în fabrică, iar apoi erau transportate de

diferite autoutilitare în municipiul București, pentru a fi comercializate.

La cererea inculpatului, care a contestat

cuantumul prejudiciului stabilit în faza de urmărire penală, s-a admis și a

fost efectuată o expertiză contabilă care, ulterior, ca urmare a obiecțiunilor

formulate, a fost completată.

În același timp, din oficiu, instanța a dispus

evaluarea autoutilitarei marca I., autovehicul despre care se susține că a fost

folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

Coroborând actele de la dosar, tribunalul

reține că în perioada iulie 2006 - ianuarie 2007, inculpatul a pus în

circulație, fără drept, respectiv, a comercializat țigări purtând marcă

identică cu marca denumită C., al cărui titular pe teritoriul României este SC

G.T. SA București, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Declarațiile martorilor audiați în cauză

confirmă că, în perioada iulie-decembrie 2006, inculpatul s-a aprovizionat cu

țigarete vrac, marca C., ce au fost ambalate la cererea sa, iar apoi

comercializate și că, în aceeași perioadă, din tutunul vrac folosit la

fabricarea țigaretelor, a produs și țigarete neinscripționate care, apoi, au

fost ambalate sub marca C. și comercializate.

Din același tutun s-au fabricat și țigări inscripționate

cu marca Z. și P.

Drept urmare, această activitate este de

natură să prejudicieze pe parte vătămată SC G.T. SA București, întrucât în

cauză țigările sunt contrafăcute, nu au o rețetă de fabricație specifică

țigărilor produse de această parte vătămată.

În faza de urmărire penală această parte

vătămată și-a motivat plângerea penală și a arătat că persoanele care consumă

țigări contrafăcute de felul celor produse de către inculpat, își pierd

încrederea în aceste produse, fapt ce conduce ca pe termen lung să fie pierdut

un important segment de piață.

Deși în plângere partea vătămată precizează că

se va constitui parte civilă în termen legal, de îndată ce va putea cuantifica

prejudiciul, deși a fost legal citată, în faza cercetării judecătorești, nu a

depus o cerere în acest sens.

Această faptă a inculpatului, chiar și în

condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă este de

natură, așa cum s-a arătat mai sus, să aducă un prejudiciu material părții

vătămate care are, de altfel, la îndemână și dispozițiile O.U.G. nr. 100 din 14

iulie 2005, privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate

industrială pentru a-și recupera eventualul prejudiciu produs.

Întrucât inculpatul a produs țigări cu

mențiuni false privind mărcile, în sensul că a produs țigări neinscripționate,

pe care apoi le-a ambalat cu titulatura C., în sarcina acestuia se va reține și

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 lit. g) din Legea nr. 11/1991.

Expertiza contabilă efectuată de către expert

P.M. a stabilit, în raport de cantitatea de țigări menționată în cele două

caiete în limba română și arabă și din cantitatea medie de țigări ce rezultă

din depozițiile martorilor că, în aceeași perioadă, la cererea inculpatului,

s-au fabricat un număr de 962.958 pachete țigări, în afara unui antrepozit

fiscal autorizat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003,

modificată.

Toată această cantitate de țigări, ce

constituie produse accizabile și sunt supuse marcării au fost timbrate cu

marcaje false, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, modificată.

Elementul material al laturii obiective al

acestei infracțiuni, constă în neîndeplinirea obligațiilor fiscale prin

ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile.

Acțiunea de ascundere implică întreprinderea

unor măsuri pentru a face ca bunul sau activitățile lucrative să nu fie

cunoscute autorităților fiscale, fie prin ascunderea fizică, fie prin

înregistrarea bunurilor sau activităților.

Nici una din activitățile infracționale

desfășurate de inculpat, nici cantitatea de țigări rezultată în urma procesului

de producție și nici celelalte materiale folosite la fabricarea țigărilor nu au

fost evidențiate în evidența contabilă a vreunei societăți comerciale, ceea ce

înseamnă că inculpatul a ascuns sursa impozabilă sau taxabilă pentru a nu se

achita de obligațiile datorate bugetului statului, fapta sa întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005.

În același timp, din declarațiile martorilor

rezultă că inculpatul este acela care a pus la dispoziție soților B. și prin

intermediul acestora și celorlalți martori care s-au ocupat de ambalarea

țigărilor, timbre utilizate în domeniul fiscal, despre care rapoartele de

constatare tehnico-științifică stabilesc că sunt false.

Astfel, din certificatul de expertiză întocmit

de M.F.P. – CN Imprimeria Națională SA, rezultă că marcajele timbre tabac puse

la dispoziție pentru expertizare și inscripționate cu SC G.P. SRL, prelevate de

pe pachetele de țigări marca P. și cele inscripționate cu RST (Tabac) România,

nu sunt autentice.

Această faptă întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

întrucât inculpatul a pus în circulație timbre utilizate în domeniul fiscal, cu

regim special, falsificate.

La data de 13 decembrie 2006, s-a încheiat

între SC T. SRL Rm. Vâlcea, reprezentată de C.T. și SC T.P. SRL București, un

contract de închiriere pentru spațiul situat în Rm. Vâlcea.

Discuțiile pentru închirierea spațiului s-au

purtat între C.T. și inculpat, care s-a prezentat sub alt nume și a semnat

contractul în calitate de reprezentant al SC T.P. SRL; calitate pe care nu o

are, întrucât această societate are ca reprezentanți alte persoane.

Prin semnarea în fals a acestui contract de

închiriere, inculpatul a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Martorii audiați în cauză, care la cererea

inculpatului, au efectuat transporturi de țigarete din București sau din Rm. Vâlcea

spre București au precizat că pentru unele transporturi nu s-au întocmit

documente legale, iar pentru alte transporturi, la cererea inculpatului au fost

completate facturi de către martora B.D.C.

Cu ocazia controlului efectuat asupra

autoutilitarei au fost identificate mai multe facturi fiscale dintre care trei

erau completate, iar restul în alb, facturi despre care probele dosarului arată

că au fost scrise de către martoră, la cererea inculpatului.

Această faptă întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., faptă pentru care se vor reține și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare

la infracțiunea continuată, întrucât completarea facturilor la cererea

inculpatului s-a făcut în mai multe rânduri.

Fiind audiat în faza de urmărire penală

inculpatul a negat inițial comiterea faptelor, însă ulterior a recunoscut că

s-a ocupat de activitatea de producție a țigaretelor și a coordonat

falsificarea lor, fiind însărcinat de un alt cetățean de naționalitate arabă, O.T.,

administrator la SC E.S.C. București, susținând că acesta era șeful, el fiind

un simplu angajat.

Aceeași poziție a manifestat-o inculpatul și

în fața instanței de judecată, arătând însă că este de acord să plătească

prejudiciul, însă nu cel reținut de organele de urmărire penală apreciind că

este calculat greșit, în sensul că este prea mare față de cel produs în

realitate, deoarece s-a reținut o cantitate exagerată de produs finit.

La individualizarea pedepsei instanța de fond

a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, poziția oscilantă a

inculpatului, valoarea mare a prejudiciului, precum și împrejurarea că nu este

cunoscut cu antecedente penale, a fost de acord să achite prejudiciul, precum

și faptul că pe parcursul cercetărilor a achitat suma de 200.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

inculpatul A.F.S.A.S. și partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Vâlcea.

Inculpatul a criticat soluția instanței de

fond pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare în

raport de poziția de sinceritate pe care a adoptat-o, recunoscând faptele

comise și achitând o parte din prejudiciu.

Partea civilă a criticat soluția instanței de

fond cu privire la latura civilă arătând că se impunea obligarea inculpatului

și la plata majorărilor de întârziere până la data stingerii creanței în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.M. SRL București. Se arată că

nici cuantumul prejudiciului nu a fost corect stabilit.

Prin Decizia penală nr. 65/ A din 22 octombrie

2009 Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpatul A.F.S.A.S. și de partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Vâlcea.

A obligat apelantul inculpat la 600 lei

cheltuieli judiciare statului din care 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu, a fost avansat din fondurile M.J.L.C.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen. ce fac referire atât la faptă, la gravitatea

acesteia, cât și la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente

penale.

Cu privire la apelul declarat de partea

civilă, reține instanța de apel că nu este întemeiat, în cauză nefiind posibilă

obligarea în solidar a SC O.M. SRL București, cu inculpatul cât timp

constituirea acestei societăți nu s-a făcut în condiții legale.

Se reține că nici cealaltă critică nu este

întemeiată, apreciind instanța de apel că prejudiciul a fost corect calculat în

raport de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au

declarat recurs inculpatul și partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Vâlcea.

Inculpatul nu a motivat în scris recursul și

nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține oral.

Apărătorul desemnat din oficiu a reiterat

motivele de apel cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate.

Partea civilă a criticat decizia atacată sub

aspectul soluționării laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata

sumei de 2.683.057 lei cu titlu de despăgubiri în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC O.M. SRL, precum și la plata majorărilor de

întârziere.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate în cauză

nu sunt fondate urmând a fi respinse, ca atare, pentru considerentele ce

urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a

fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât

în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea

juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect

stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în

sarcina sa.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de

executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate

criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise,

limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii

faptelor, respectiv perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul

care a comis un număr mare de infracțiuni, precum și perioada mare de timp în

care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Faptul că inculpatul este la primul conflict

cu legea penală, ca și împrejurarea că a acoperit o parte din prejudiciu, au

fost avute în vedere de instanța de fond, care a orientat pedeapsa spre limita

minimă specială prevăzută de lege.

Înalta Curte apreciază că nu există alte

împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod

putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Nici recursul părții civile A.N.A.F. București

prin D.G.F.P. Vâlcea nu este fondat.

Latura civilă a cauzei a fost corect

soluționată, instanța de fond motivând pe larg în baza probelor administrate,

modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului, precum și persoanele care

se fac vinovate de producerea prejudiciului.

Astfel, instanța de fond a arătat motivele

pentru care nu poate fi angajată răspunderea solidară a inculpatului și a SC O.M.

SRL.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi

angajată răspunderea solidară a inculpatului și SC O.M. SRL cât timp nu s-a

făcut dovada existenței relațiilor de prepușenie care să atragă calitatea de

parte responsabilă a societății.

De asemenea, se reține că actele de

constituire ale acestei societăți comerciale au fost falsificate, cauza

aflându-se în cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3

București.

Solicită, de asemenea, partea civilă obligarea

inculpatului și la plata majorărilor de întârziere aferente sumei datorate,

însă Înalta Curte apreciază că această cerere este total nejustificată cât timp

instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.572.226

lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă la care se adaugă dobânzi și

penalități de întârziere calculate până la data efectivă a plății.

Neexistând alte împrejurări care luate în

considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalte

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Vâlcea și inculpatul

A.F.S.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/ A din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2010.