ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2008

Asupra recursurile de față, constată: Prin sentința penală nr. 380 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, inculpata B.M. a fost condamnată, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 714 – art. 175 lit. c) și d) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2006 la zi. S-a luat act că părțile vătămate Spitalul Clinic nr. 3 Iași și Serviciul de Ambulanță Iași nu s-au constituit părți civile.

Inculpata a fost obligată la 2500 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.D.I. S-a confiscat de la inculpată un furtun de cauciuc și o curea de pantalon. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-au reținut următoarele: La data de 5 aprilie 2006, inculpata i-a luat în îngrijire pe nepoții săi B.A., în vârstă de 7 ani, B.I., în vârstă de 6 ani, B.C., în vârstă de 4 ani, și P.I.C., în vârstă de 2 ani și 10 luni, cei patru minori fiind copiii fiului său B.C. decedat în anul 2003 și ai numitei P.D.I. Întrucât mama minorilor nu se ocupa de aceștia inculpata a luat legătura cu autoritățile din com. Sascut, jud. Bacău pentru a-i fi încredințați copii spre creștere și educare.

Minorul P.C. era neastâmpărat și nu o asculta pe inculpată jucându-se în locuri periculoase, la fântână, în beci sau la wc-ul din curte, astfel încât inculpata îl mai lovea din când în când cu palma. În dimineața zilei de 21 iulie 2006, B.M., fiica inculpatei a plecat la Iași, iar inculpata a rămas acasă în satul Moinești, jud. Iași, cu cei patru nepoți de la fiu, o nepoată în vârstă de 10 luni de la fiică și cu o mătușă. De câteva ori l-a găsit pe minorul P.I.C. jucându-se cu capacul de la wc și, enervată, l-a zguduit de câteva ori, după care l-a tras într-o magazie, de unde a luat un furtun de cauciuc și i-a aplicat mai multe lovituri peste corp. Copilul a țipat de câteva ori și apoi a tăcut, iar inculpata a observat că nu se mai ținea pe picioare și nu-și ținea capul drept și l-a luat în brațe, l-a dus în casă așezându-l în pat.

La scurt timp a venit B.M. căreia inculpata i-a povestit ce s-a întâmplat. A încercat să ridice copilul să stea în șezut, dar acesta cădea într-o parte așa că l-a întins în pat și împreună cu fiica sa a încercat să-i dea de mâncare. Copilul a mâncat puțin și apoi a adormit. Inculpata îl trezea din când în când și îi dădea să mănânce. A doua zi minorul a dormit tot timpul, fiind trezit din când în când de inculpată pentru a-l hrăni. A treia zi fiica inculpatei și-a dat seama că minorul este grav bolnav și că trebuie dus la spital. A fost chemată salvarea, iar copilul însoțit de inculpată a fost transportat la Spitalul Clinic nr. 3 Iași unde a decedat a doua zi, pe data de 24 iulie 2006. În aceeași zi inculpata s-a prezentat la postul de poliție și a relatat lucrătorilor de poliție că pe data de 21 iulie 2006 și-a agresat nepotul în vârstă de 2 ani și 10 luni că acesta a fost transportat la spital unde a decedat.

Din raportul de necropsie nr. 1069 din 6 septembrie 2006 rezultă că moartea numitului P.I.C. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecință a hematomului subdural, contuziei și dilacerării cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio cerebral acut închis. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente. Din adresa nr. 1069 din 7 decembrie 2006 emisă de I.M.L. Iași rezultă că leziunile cerebrale (hematomul subdural, contuzia și dilacerarea cerebrală), constatate la examenul necroptic, au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanței cerebrale în cadrul imobilizării bruște a corpului victimei de către altă persoană, neputându-se exclude nici loviturile active repetate cu sau de obiecte contondente, dacă ancheta va demonstra acest mecanism.

Comisia de avizare medico-legală a fost de acord cu concluziile raportului de necropsie nr. 1069 din 6 septembrie 2006 care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale înserate în raport, precizând că mecanismul de producere al leziunilor cranio - cerebrale s-au produs cel mai probabil printr-o hiperflezie urmată de hiperextensie a capului datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat artera carotidă stângă. Precizarea mecanismului de producere a leziunilor s-a făcut având în vedere și opinia exprimată de Clinica de Neurochirurgie Iași. Instanța a mai reținut că din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică rezultă că inculpata prezenta diagnosticul „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice anxioase și pe fond preinvolutiv cu debut reactiv” și a comis fapta cu discernământ.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. Instanța a reținut că nu este întemeiată susținerea formulată în apărarea inculpatei în sensul că fapta constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât inculpata a acționat cu intenție indirectă, nu a urmărit să-și ucidă nepotul, dar aplicându-i numeroase lovituri peste tot corpul și în zone vitale (cap. gât, regiunea latero – cervicală) a acceptat producerea acestui rezultat. Inculpata nu a urmărit aplicarea unei simple corecții, ci enervată l-a lovit cu agresivitate maximă, în mod repetat, la intervale scurte de timp, astfel încât copilul nu s-a mai putut ține pe picioare.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă și nu în ultimul rând persoana inculpatei și poziția sinceră și de regret manifestată pe parcursul procesului. Inculpata B.M. a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și, în subsidiar, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. A mai solicitat desființarea sentinței și sub aspectul laturii civile susținând că greșit a fost obligată la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de înmormântare către partea civilă P.D.I., deoarece aceasta nu și-a dovedit pretențiile.

A susținut inculpata că achiesarea la plata despăgubirilor s-a făcut sub rezerva dovedirii lor. Prin decizia nr. 171 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpată și s-a desființat în parte sentința în latură penală. Rejudecând instanța de apel a reținut art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 15 ani la 12 ani închisoare menținând pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus la zi detenția preventivă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite.

De asemenea, s-a reținut că încadrarea juridică dată faptei este corectă, nefiind fondată susținerea inculpatei că se impune schimbarea acestuia din infracțiunea de omor calificat în cea de loviri cauzatoare de moarte. S-a reținut astfel că, din probele administrate, rezultă fără dubiu că moartea victimei P.I.C. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecință a hematomului subdural, contuziei și dilacerării cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio – cerebral acut închis.

Din coroborarea raportului de necropsie nr. 1096 din 6 septembrie 2006 cu completarea sa din 7 decembrie 2006 și avizul comisiei nr. S/6301 din 23 aprilie 2007 rezultă că leziunile constatate la examenul necroptic au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanței cerebrale în cazul imobilizării bruște a corpului victimei de către altă persoană, nefiind exclusă lovirea activă repetată cu sau de obiecte contondente mecanismul de producere a leziunilor cerebrale ce au dus la decesul victimei a constat cel mai probabil dintr-o hiperflezie urmată de hiperextensia capului datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat artera carotidă stângă.

Așa fiind, corect s-a reținut că fapta inculpatei de a zgudui minorul în vârstă de 2 ani și 10 luni și de a-i aplica apoi multiple lovituri cu intensitate, cu palmele și apoi cu un furtun, în zonele vitale ale capului, gâtului și pe restul corpului, producându-i leziuni care au condus la deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și d) C. pen. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa nu a fost just individualizată întrucât nu s-a ținut seama de faptul că inculpata a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, este infractor primar, iar starea sa de sănătate este precară. Nu în ultimul rând prima instanță trebuia să țină seama la individualizarea pedepsei și de starea psihică a inculpatei B.M.

la momentul săvârșirii faptei, aceasta prezentând diagnosticul de „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice anxioase și pe fond preinvolutiv cu debut reactiv” păstrând discernământul în comiterea faptei. S-a reținut că sub acest aspect hotărârea primei instanțe este netemeinică și s-a apreciat că, față de comportarea anterioară comiterii faptei și de poziția inculpatei pe parcursul procesului, se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Instanța de apel a constatat că motivul de apel referitor la greșita obligare a inculpatei la plata sumei de 2500 lei cu titlu de despăgubiri către P.D.I. nu este întemeiat deoarece la termenul din 20 noiembrie 2006 inculpata a fost de acord să despăgubească partea civilă achiesând la pretențiile acesteia în cuantum de 2500 lei, motiv pentru care nu s-au mai propus și administrat probe pe acest aspect.

Și cu ocazia dezbaterilor inculpata, prin avocat a precizat că este de acord să suporte cheltuielile ocazionate de moartea victimei. Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpata B.M. Recursul declarat de procuror a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei. În motivarea recursului inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., și reducerea pedepsei sub minimul special întrucât nu a acționat cu premeditare. Recursul declarat de inculpată își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., dar nu este fondat. Infracțiunea de omor se deosebește de cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin poziția subiectivă a făptuitorului față de rezultatul faptei sale. Astfel, spre deosebire de omor, care se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, făptuitorul urmărind să suprime viața victimei, sau, chiar dacă nu urmărește acest rezultat, acceptă posibilitatea producerii lui, infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, făptuitorul fiind în culpă în cea ce privește rezultatul mai grav al faptei, moartea victimei, pe care fie îl prevede, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu îl prevede, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În speță, din modalitatea concretă în care a acționat inculpata, care a lovit victima în vârstă de numai 2 ani și 10 luni cu deosebită violență, în mod repetat și cu intensitate cu furtunul peste tot corpul fără a proteja zonele vitale ale capului și gâtului, rezultă că intenția acesteia nu s-a limitat la aplicarea unei corecții, inculpata acceptând că prin acțiunile sale extrem de violente poate cauza leziuni letale. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) este corectă. Curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat.

În raport cu gravitatea deosebită a faptei, prin care inculpata, cu deosebită violență, a suprimat viața unei rude apropriate (nepot de fiu) care, fiind în vârstă de numai 2 ani și 10 luni, se afla în neputință de a se apăra, lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră și de regret manifestată pe parcursul procesului nu pot avea valențele unor circumstanțe atenuante. Se apreciază că aceste împrejurări, ca și starea precară de sănătate a inculpatei, au fost avute în vedere de prima instanță, care, pentru o faptă deosebit de gravă și violentă, a stabilit o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă. Constatând că pedeapsa a fost greșit individualizată de instanța de apel prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante, Curtea va admite recursul procurorului și, conform art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va casa hotărârea atacată și va menține hotărârea primei instanțe. Recursul declarat de inculpată va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neexistând nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu. Se va deduce la zi durata detenției preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 171 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală privind pe inculpata B.M. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 380 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Iași, secția penală. Respinge recursul formulat de inculpata B.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 iulie 2006 la 28 ianuarie 2008. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2008.