ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurile de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 380

din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală, inculpata B.M.

a fost condamnată, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 714 – art. 175 lit. c) și d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2006

la zi.

S-a luat act că părțile vătămate

Spitalul Clinic nr. 3 Iași și Serviciul de Ambulanță Iași nu s-au constituit

părți civile.

Inculpata a fost obligată la

2500 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.D.I.

S-a confiscat de la inculpată

un furtun de cauciuc și o curea de pantalon.

Inculpata a fost obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

La data de 5 aprilie 2006,

inculpata i-a luat în îngrijire pe nepoții săi B.A., în vârstă de 7 ani, B.I.,

în vârstă de 6 ani, B.C., în vârstă de 4 ani, și P.I.C., în vârstă de 2 ani și

10 luni, cei patru minori fiind copiii fiului său B.C. decedat în anul 2003 și

ai numitei P.D.I.

Întrucât mama minorilor nu

se ocupa de aceștia inculpata a luat legătura cu autoritățile din com. Sascut,

jud. Bacău pentru a-i fi încredințați copii spre creștere și educare.

Minorul P.C. era

neastâmpărat și nu o asculta pe inculpată jucându-se în locuri periculoase, la

fântână, în beci sau la wc-ul din curte, astfel încât inculpata îl mai lovea

din când în când cu palma.

În dimineața zilei de 21

iulie 2006, B.M., fiica inculpatei a plecat la Iași, iar inculpata a rămas

acasă în satul Moinești, jud. Iași, cu cei patru nepoți de la fiu, o nepoată în

vârstă de 10 luni de la fiică și cu o mătușă.

De câteva ori l-a găsit pe

minorul P.I.C. jucându-se cu capacul de la wc și, enervată, l-a zguduit de

câteva ori, după care l-a tras într-o magazie, de unde a luat un furtun de

cauciuc și i-a aplicat mai multe lovituri peste corp.

Copilul a țipat de câteva

ori și apoi a tăcut, iar inculpata a observat că nu se mai ținea pe picioare și

nu-și ținea capul drept și l-a luat în brațe, l-a dus în casă așezându-l în

pat.

La scurt timp a venit B.M.

căreia inculpata i-a povestit ce s-a întâmplat. A încercat să ridice copilul să

stea în șezut, dar acesta cădea într-o parte așa că l-a întins în pat și împreună

cu fiica sa a încercat să-i dea de mâncare.

Copilul a mâncat puțin și

apoi a adormit. Inculpata îl trezea din când în când și îi dădea să mănânce.

A doua zi minorul a dormit tot

timpul, fiind trezit din când în când de inculpată pentru a-l hrăni.

A treia zi fiica inculpatei

și-a dat seama că minorul este grav bolnav și că trebuie dus la spital.

A fost chemată salvarea, iar

copilul însoțit de inculpată a fost transportat la Spitalul Clinic nr. 3 Iași

unde a decedat a doua zi, pe data de 24 iulie 2006.

În aceeași zi inculpata s-a

prezentat la postul de poliție și a relatat lucrătorilor de poliție că pe data

de 21 iulie 2006 și-a agresat nepotul în vârstă de 2 ani și 10 luni că acesta a

fost transportat la spital unde a decedat.

Din raportul de necropsie nr.

1069 din 6 septembrie 2006 rezultă că moartea numitului P.I.C. a fost violentă

și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecință a hematomului subdural,

contuziei și dilacerării cerebrale produse în cadrul unui traumatism cranio

cerebral acut închis. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea

producerii lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente.

Din adresa nr. 1069 din 7

decembrie 2006 emisă de I.M.L. Iași rezultă că leziunile cerebrale (hematomul

subdural, contuzia și dilacerarea cerebrală), constatate la examenul necroptic,

au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanței cerebrale în

cadrul imobilizării bruște a corpului victimei de către altă persoană,

neputându-se exclude nici loviturile active repetate cu sau de obiecte contondente,

dacă ancheta va demonstra acest mecanism.

Comisia de avizare

medico-legală a fost de acord cu concluziile raportului de necropsie nr. 1069

din 6 septembrie 2006 care sunt științific elaborate și bazate pe datele

medicale înserate în raport, precizând că mecanismul de producere al leziunilor

cranio - cerebrale s-au produs cel mai probabil printr-o hiperflezie urmată de

hiperextensie a capului datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat

artera carotidă stângă. Precizarea mecanismului de producere a leziunilor s-a

făcut având în vedere și opinia exprimată de Clinica de Neurochirurgie Iași.

Instanța a mai reținut că

din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică rezultă că inculpata

prezenta diagnosticul „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice anxioase

și pe fond preinvolutiv cu debut reactiv” și a comis fapta cu discernământ.

S-a reținut că în drept,

fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C.

pen.

Instanța a reținut că nu

este întemeiată susținerea formulată în apărarea inculpatei în sensul că fapta

constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.

pen., întrucât inculpata a acționat cu intenție indirectă, nu a urmărit să-și ucidă

nepotul, dar aplicându-i numeroase lovituri peste tot corpul și în zone vitale

(cap. gât, regiunea latero – cervicală) a acceptat producerea acestui rezultat.

Inculpata nu a urmărit aplicarea unei simple corecții, ci enervată l-a lovit cu

agresivitate maximă, în mod repetat, la intervale scurte de timp, astfel încât

copilul nu s-a mai putut ține pe picioare.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., gradul concret

de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă

și nu în ultimul rând persoana inculpatei și poziția sinceră și de regret

manifestată pe parcursul procesului.

Inculpata B.M. a declarat

apel solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. și, în subsidiar, coborârea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege.

A mai solicitat desființarea

sentinței și sub aspectul laturii civile susținând că greșit a fost obligată la

plata sumei de 2500 lei cheltuieli de înmormântare către partea civilă P.D.I.,

deoarece aceasta nu și-a dovedit pretențiile. A susținut inculpata că achiesarea

la plata despăgubirilor s-a făcut sub rezerva dovedirii lor.

Prin decizia nr. 171 din 16

octombrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a admis apelul declarat

de inculpată și s-a desființat în parte sentința în latură penală.

Rejudecând instanța de apel

a reținut art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., și a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatei de la 15 ani la 12 ani închisoare menținând

pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus la zi detenția preventivă.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Instanța de apel a reținut

că situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect stabilite.

De asemenea, s-a reținut că

încadrarea juridică dată faptei este corectă, nefiind fondată susținerea

inculpatei că se impune schimbarea acestuia din infracțiunea de omor calificat

în cea de loviri cauzatoare de moarte.

S-a reținut astfel că, din

probele administrate, rezultă fără dubiu că moartea victimei P.I.C. a fost

violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecință a hematomului

subdural, contuziei și dilacerării cerebrale, produse în cadrul unui traumatism

cranio – cerebral acut închis. Din coroborarea raportului de necropsie nr. 1096

din 6 septembrie 2006 cu completarea sa din 7 decembrie 2006 și avizul comisiei

nr. S/6301 din 23 aprilie 2007 rezultă că leziunile constatate la examenul

necroptic au putut fi produse cel mai probabil prin vibrarea substanței cerebrale

în cazul imobilizării bruște a corpului victimei de către altă persoană,

nefiind exclusă lovirea activă repetată cu sau de obiecte contondente

mecanismul de producere a leziunilor cerebrale ce au dus la decesul victimei a

constat cel mai probabil dintr-o hiperflezie urmată de hiperextensia capului

datorită traumatismelor de la nivelul gâtului ce au intersectat artera carotidă

stângă.

Așa fiind, corect s-a

reținut că fapta inculpatei de a zgudui minorul în vârstă de 2 ani și 10 luni

și de a-i aplica apoi multiple lovituri cu intensitate, cu palmele și apoi cu

un furtun, în zonele vitale ale capului, gâtului și pe restul corpului,

producându-i leziuni care au condus la deces întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) și

d) C. pen.

Instanța de apel a apreciat

că pedeapsa nu a fost just individualizată întrucât nu s-a ținut seama de

faptul că inculpata a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a

faptei, este infractor primar, iar starea sa de sănătate este precară. Nu în

ultimul rând prima instanță trebuia să țină seama la individualizarea pedepsei

și de starea psihică a inculpatei B.M. la momentul săvârșirii faptei, aceasta

prezentând diagnosticul de „tulburare depresivă majoră cu elemente fobice

anxioase și pe fond preinvolutiv cu debut reactiv” păstrând discernământul în

comiterea faptei.

S-a reținut că sub acest

aspect hotărârea primei instanțe este netemeinică și s-a apreciat că, față de

comportarea anterioară comiterii faptei și de poziția inculpatei pe parcursul

procesului, se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

Instanța de apel a constatat

că motivul de apel referitor la greșita obligare a inculpatei la plata sumei de

2500 lei cu titlu de despăgubiri către P.D.I. nu este întemeiat deoarece la

termenul din 20 noiembrie 2006 inculpata a fost de acord să despăgubească partea

civilă achiesând la pretențiile acesteia în cuantum de 2500 lei, motiv pentru

care nu s-au mai propus și administrat probe pe acest aspect.

Și cu ocazia dezbaterilor inculpata,

prin avocat a precizat că este de acord să suporte cheltuielile ocazionate de

moartea victimei.

Hotărârea instanței de apel

a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de

inculpata B.M.

Recursul declarat de

procuror a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., susținându-se că nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatei.

În motivarea recursului

inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., și reducerea pedepsei sub

minimul special întrucât nu a acționat cu premeditare.

Recursul declarat de

inculpată își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C.

proc. pen., dar nu este fondat.

Infracțiunea de omor se

deosebește de cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin poziția subiectivă

a făptuitorului față de rezultatul faptei sale.

Astfel, spre deosebire de

omor, care se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, făptuitorul

urmărind să suprime viața victimei, sau, chiar dacă nu urmărește acest

rezultat, acceptă posibilitatea producerii lui, infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen., este o infracțiune praeterintenționată, făptuitorul fiind în culpă în

cea ce privește rezultatul mai grav al faptei, moartea victimei, pe care fie îl

prevede, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu îl

prevede, deși trebuia și putea să-l prevadă.

În speță, din modalitatea

concretă în care a acționat inculpata, care a lovit victima în vârstă de numai

2 ani și 10 luni cu deosebită violență, în mod repetat și cu intensitate cu

furtunul peste tot corpul fără a proteja zonele vitale ale capului și gâtului,

rezultă că intenția acesteia nu s-a limitat la aplicarea unei corecții, inculpata

acceptând că prin acțiunile sale extrem de violente poate cauza leziuni letale.

Așa fiind, încadrarea

juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art.

175 lit. i) este corectă.

Curtea constată că recursul

declarat de procuror este fondat.

În raport cu gravitatea

deosebită a faptei, prin care inculpata, cu deosebită violență, a suprimat viața

unei rude apropriate (nepot de fiu) care, fiind în vârstă de numai 2 ani și 10

luni, se afla în neputință de a se apăra, lipsa antecedentelor penale și

poziția sinceră și de regret manifestată pe parcursul procesului nu pot avea valențele

unor circumstanțe atenuante.

Se apreciază că aceste

împrejurări, ca și starea precară de sănătate a inculpatei, au fost avute în

vedere de prima instanță, care, pentru o faptă deosebit de gravă și violentă, a

stabilit o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea

comisă.

Constatând că pedeapsa a

fost greșit individualizată de instanța de apel prin reținerea nejustificată a circumstanțelor

atenuante, Curtea va admite recursul procurorului și, conform art. 385

15

pct.

2 lit. a) C. proc. pen., va casa hotărârea atacată și va menține hotărârea

primei instanțe.

Recursul declarat de

inculpată va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., neexistând nici motive de casare care să poată fi luate în

considerare din oficiu.

Se va deduce la zi durata

detenției preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 171 din

16 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția penală privind pe inculpata B.M.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 380 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Iași, secția penală.

Respinge recursul formulat

de inculpata B.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 31 iulie 2006 la

28 ianuarie 2008.

Obligă recurenta inculpată

să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2008.