ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 38557/2/2005 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de numitul R.A. în contradictoriu cu pârâții: Statul Român – prin Primul Ministru C.P.T., Ministerul Administrației și Internelor – prin Ministrul V.B., Ministerul Justiției – prin Ministrul M.M. și Ministerul Public – prin Procurorul General al României. Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că reclamantul a solicitat pârâților să emită, în baza art. 581 C. proc.

civ., o ordonanță președințială pentru deblocarea conflictului de competență justițiară prin completarea legilor retrocedărilor și să emită o ordonanță de urgență guvernamentală privind obligarea prefecturilor și primăriilor locale de a ataca titlurile de proprietăți funciare și forestiere în contencios administrativ pentru constatarea nulității absolute a acestora. Pentru a pronunța această soluție, Instanța a reținut că inadmisibilitatea acțiunii a fost în mod legal constatată de Instanța de Fond, pe de o parte în raport cu cadrul procesual special al Legii nr. 554/2004, pe de altă parte cu normele procedurale speciale ale ordonanței președințiale, astfel cum este reglementată ea de art. 581 C. proc.

civ. S-a mai reținut că motivarea recursului nu cuprinde nici un argument de nelegalitate ori netemeinicie a sentinței care să se raporteze la excepția reținută de Instanță și care să se încadreze în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Împotriva deciziei sus-menționate a formulat cerere de revizuire R.A., reluându-se aspectele din acțiunea introductivă și fără a se preciza motivele care au determinat formularea cererii de revizuire. Analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă se reține că prezenta cerere este inadmisibilă. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare. Deci, ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Astfel, art. 322 din C. proc. civ. prevede că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în Instanța de Apel sau prin neapelare precum și hotărârile date de o Instanță de Recurs atunci când evocă fondul. Regula prevăzută de art. 322 este deci în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul. Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile Instanței supreme prin care recursul a fost respins sau prin care a fost admis și s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prin aceste hotărâri nu a fost evocat fondul cauzei. În consecință, hotărârea atacată de R.A. prin care a fost respins recursul declarat de acesta împotriva sentinței Curții de Apel București, nu poate constitui obiect al unei cereri de revizuire, situație în care cererea de față urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.A. împotriva sentinței nr. 1623 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2007.