ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2007

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în

dosarul nr. 38557/2/2005 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de

numitul R.A. în contradictoriu cu pârâții: Statul Român – prin Primul Ministru

C.P.T., Ministerul Administrației și Internelor – prin Ministrul V.B.,

Ministerul Justiției – prin Ministrul M.M. și Ministerul Public – prin

Procurorul General al României.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că reclamantul a solicitat pârâților să emită, în baza art. 581 C. proc. civ., o ordonanță președințială pentru deblocarea conflictului de competență justițiară

prin completarea legilor retrocedărilor și să emită o ordonanță de urgență

guvernamentală privind obligarea prefecturilor și primăriilor locale de a ataca

titlurile de proprietăți funciare și forestiere în contencios administrativ

pentru constatarea nulității absolute a acestora.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța a reținut că inadmisibilitatea acțiunii a fost în mod legal

constatată de Instanța de Fond, pe de o parte în raport cu cadrul procesual

special al Legii nr. 554/2004, pe de altă parte cu normele procedurale speciale

ale ordonanței președințiale, astfel cum este reglementată ea de art. 581 C. proc. civ.

S-a mai reținut că motivarea

recursului nu cuprinde nici un argument de nelegalitate ori netemeinicie a

sentinței care să se raporteze la excepția reținută de Instanță și care să se

încadreze în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împotriva deciziei

sus-menționate a formulat cerere de revizuire R.A., reluându-se aspectele din

acțiunea introductivă și fără a se preciza motivele care au determinat formularea

cererii de revizuire.

Analizând cererea de

revizuire în raport de dispozițiile Codului de procedură civilă se reține că

prezenta cerere este inadmisibilă.

Revizuirea este o cale de

atac extraordinară, de retractare.

Deci, ea se poate exercita

numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres

prevăzute de lege.

Astfel, art. 322 din C. proc.

civ. prevede că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în Instanța

de Apel sau prin neapelare precum și hotărârile date de o Instanță de Recurs

atunci când evocă fondul.

Regula prevăzută de art. 322

este deci în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care

s-a rezolvat fondul. Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii

hotărârile Instanței supreme prin care recursul a fost respins sau prin care a

fost admis și s-a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

deoarece prin aceste hotărâri nu a fost evocat fondul cauzei.

În consecință, hotărârea

atacată de R.A. prin care a fost respins recursul declarat de acesta împotriva

sentinței Curții de Apel București, nu poate constitui obiect al unei cereri de

revizuire, situație în care cererea de față urmează să fie respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de R.A. împotriva

sentinței nr. 1623 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de  contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.