ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 38557/2/2005, a fost

respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de numitul R.A. în contradictoriu

cu pârâții: Statul Român, M.A.I., M.J. și M.P.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul a solicitat pârâților să emită, în baza art. 581 C. proc. civ., o ordonanță președințială pentru deblocarea conflictului de competență justițiară

prin completarea legilor retrocedărilor, și să emită o ordonanță de urgență

guvernamentală privind obligarea prefecturilor și primăriilor locale de a ataca

titlurile de proprietăți funciare și forestiere în contencios administrativ

pentru constatarea nulității absolute a acestora.

Instanța a reținut excepția

inadmisibilității cererii invocată de pârâți, considerând că:

- Conform art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

- Solicitarea reclamantului

din cererea de chemare în judecată privind obligarea Guvernului României ca

reprezentant al Statului Român de a emite o ordonanță președințială pentru

deblocarea conflictului de competență justițiară prin completarea legilor

retrocedării sau emiterii unei ordonanțe de urgență de obligare a prefecturilor

și autorităților publice locale să atace în justiție titlurile de proprietate

funciare și forestiere pentru constatarea nulității acestora nu se încadrează

în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

- Ordonanța președințială

reglementată de art. 581 C. proc. civ. reprezintă o măsură vremelnică luată de

instanța de judecată în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar

putea păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu

s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu

prilejul unei executări.

- În contencios

administrativ măsura vremelnică despre care face vorbire art. 581 C. proc. civ., poate fi luată în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, instituția ordonanței

președințiale prevăzută de art. 581 C. proc. civ., fiind inadmisibilă în

contencios administrativ.

- Cu atât mai mult este

inadmisibilă solicitarea reclamantului de obligare a Guvernului României să

dispună prin ordonanță președințială o măsură prevăzută de lege în competența

instanțelor judecătorești și nu în competența autorităților publice, mai exact

a autorităților din sfera puterii executive a statului.

- Art. 115 din Constituția

României prevede că ordonanțele pot fi emise de Guvern doar în baza unei legi

speciale de abilitare adoptată de parlament. Ordonanțele de Guvern sunt acte

normative cu putere inferioară legii pe care Guvernul le emite printr-o

delegare legislativă.

- Ordonanțele de urgență se

emit în situații extraordinare (art. 115 alin. (4) Constituție) și se depun

spre dezbatere în procedură de urgență la Parlament, iar aprecierea urgenței intră în sfera exclusivă a executivului și nu a instanțelor judecătorești pentru a

putea obliga Guvernul să emită o ordonanță de urgență.

Împotriva acestei sentinței

a declarat în termen recursul de față reclamantul, solicitând:

- admiterea recursului

- cumularea cauzei cu obiect

„comun” Legea nr. 554/2004 cu dosarele în derulare la Înalta Curte de Casație

și Justiție având nr. 126/2/2006 și nr. 1206/2/2006 unde au fost achitate

taxele de timbru de reclamant;

- casarea sentinței civile

nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București;

- reținerea cauzei spre

rejudecare în recurs și respingerea întâmpinărilor formulate de pârâtă ca

nelegale în raport cu art. 1, 3 și 11 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr.

188/1999;

- obligarea Guvernului

României de a soluționa printr-un document legal (ordonanță de urgență sau

hotărâre ori ordonanță, dispoziție sau circulară) către prefecții din teritoriu

ai județelor Cluj și Timiș declararea imediată a procedurilor legale pentru

constatarea nulității absolute a tuturor actelor nelegale emise de autoritățile

administrației locale în legătură cu legile fondului funciar.

Reiterând astfel conținutul

acțiunii, recurentul reia și argumentele acesteia privind fondul cererii sale.

Recursul nu se fondează.

Inadmisibilitatea acțiunii a

fost în mod legal constatată de instanța de fond, pe de o parte în raport cu

cadrul procesual special al Legii nr. 554/2004, pe de altă parte cu normele

procedurale speciale ale ordonanței președințiale, astfel cum este reglementată

ea de art. 581 C. proc. civ.

Motivarea recursului nu

cuprinde nici un argument de nelegalitate ori netemeinicie a sentinței care să

se raporteze la excepția reținută de instanță și care să se încadreze în

vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței nr.

1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2007