ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 38557/2/2005, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de numitul R.A. în contradictoriu cu pârâții: Statul Român, M.A.I., M.J. și M.P. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat pârâților să emită, în baza art. 581 C. proc. civ., o ordonanță președințială pentru deblocarea conflictului de competență justițiară prin completarea legilor retrocedărilor, și să emită o ordonanță de urgență guvernamentală privind obligarea prefecturilor și primăriilor locale de a ataca titlurile de proprietăți funciare și forestiere în contencios administrativ pentru constatarea nulității absolute a acestora.

Instanța a reținut excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâți, considerând că: - Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a cererii, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

- Solicitarea reclamantului din cererea de chemare în judecată privind obligarea Guvernului României ca reprezentant al Statului Român de a emite o ordonanță președințială pentru deblocarea conflictului de competență justițiară prin completarea legilor retrocedării sau emiterii unei ordonanțe de urgență de obligare a prefecturilor și autorităților publice locale să atace în justiție titlurile de proprietate funciare și forestiere pentru constatarea nulității acestora nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. - Ordonanța președințială reglementată de art. 581 C. proc. civ. reprezintă o măsură vremelnică luată de instanța de judecată în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

- În contencios administrativ măsura vremelnică despre care face vorbire art. 581 C. proc. civ., poate fi luată în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, instituția ordonanței președințiale prevăzută de art. 581 C. proc. civ., fiind inadmisibilă în contencios administrativ. - Cu atât mai mult este inadmisibilă solicitarea reclamantului de obligare a Guvernului României să dispună prin ordonanță președințială o măsură prevăzută de lege în competența instanțelor judecătorești și nu în competența autorităților publice, mai exact a autorităților din sfera puterii executive a statului. - Art. 115 din Constituția României prevede că ordonanțele pot fi emise de Guvern doar în baza unei legi speciale de abilitare adoptată de parlament.

Ordonanțele de Guvern sunt acte normative cu putere inferioară legii pe care Guvernul le emite printr-o delegare legislativă. - Ordonanțele de urgență se emit în situații extraordinare (art. 115 alin. (4) Constituție) și se depun spre dezbatere în procedură de urgență la Parlament, iar aprecierea urgenței intră în sfera exclusivă a executivului și nu a instanțelor judecătorești pentru a putea obliga Guvernul să emită o ordonanță de urgență.

Împotriva acestei sentinței a declarat în termen recursul de față reclamantul, solicitând: - admiterea recursului - cumularea cauzei cu obiect „comun” Legea nr. 554/2004 cu dosarele în derulare la Înalta Curte de Casație și Justiție având nr. 126/2/2006 și nr. 1206/2/2006 unde au fost achitate taxele de timbru de reclamant; - casarea sentinței civile nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București; - reținerea cauzei spre rejudecare în recurs și respingerea întâmpinărilor formulate de pârâtă ca nelegale în raport cu art. 1, 3 și 11 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 188/1999; - obligarea Guvernului României de a soluționa printr-un document legal (ordonanță de urgență sau hotărâre ori ordonanță, dispoziție sau circulară) către prefecții din teritoriu ai județelor Cluj și Timiș declararea imediată a procedurilor legale pentru constatarea nulității absolute a tuturor actelor nelegale emise de autoritățile administrației locale în legătură cu legile fondului funciar.

Reiterând astfel conținutul acțiunii, recurentul reia și argumentele acesteia privind fondul cererii sale. Recursul nu se fondează. Inadmisibilitatea acțiunii a fost în mod legal constatată de instanța de fond, pe de o parte în raport cu cadrul procesual special al Legii nr. 554/2004, pe de altă parte cu normele procedurale speciale ale ordonanței președințiale, astfel cum este reglementată ea de art. 581 C. proc. civ. Motivarea recursului nu cuprinde nici un argument de nelegalitate ori netemeinicie a sentinței care să se raporteze la excepția reținută de instanță și care să se încadreze în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței nr. 1610 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007