ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7741/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

S.E., M.N. și M.A. au cerut

Primăriei municipiului Ploiești, pe cale de notificare formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (construcție și teren)

situat în Ploiești, județul Prahova, trecut în proprietatea statului prin

confiscarea dispusă prin sentința penală nr. 477 din 7 octombrie 1960 a

Tribunalului Militar București.

Primarul municipiului Ploiești a

emis dispoziția nr. 3675 din 6 iulie 2006, prin care a respins cererile de

restituire în natură și a propus solicitantelor acordarea de măsuri reparatorii

constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată și

republicată, dispunând transmiterea întregii documentații către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

M.A., în nume propriu și ca mandatar

al co-solicitantelor S.E. și M.N., a contestat în justiție dispoziția de mai

sus solicitând anularea ei și obligarea emitentului la plata contravalorii

imobilului în cuantum de 4 miliarde lei ROL, precum și daune cominatorii și

morale (a se vedea fila 2 din dosarul primei instanțe).

Motivarea contestației se rezumă la

afirmații în sensul că primarul și un director din cadrul primăriei au

exercitat „presiuni și tracasări (un fel de terorism psihologic)” asupra

contestatoarei M.A. prin refuzul de a o primi în audiențe timp de șapte ani și

transmițând informații false instanțelor de judecată care au avut pe rol patru

acțiuni ale acestei contestatoare.

Ulterior, la 10 ianuarie 2007,

contestatoarea M.A. a precizat că solicită despăgubiri constând în

contravaloarea imobilului, daune morale și compensatorii din partea Statului

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul Prahova, secția civilă, a

pronunțat sentința civilă nr. 319 din 22 februarie 2007, prin care a respins ca

inadmisibilă contestația față de Statul Român, constatând că acesta nu are

calitate procesuală pasivă, și ca nefondată aceeași contestație în raport cu

emitentul dispoziției atacate.

M.A. a declarat apel, care a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 270 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestatoarele au declarat recurs

solicitând casarea deciziei instanței de apel și soluționarea cauzei de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dezvoltând recursul, contestatoarele

au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală pentru că:

- fiecare membru al completului de

judecată era incompatibil cu soluționarea cauzei de față, deoarece s-au

pronunțat în aceeași pricină prin hotărâri anterioare, anume decizia nr. 836

din 6 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și decizia nr. 1882 din 3

decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, ultima dintre ele conținând mai multe

erori și nelegalități în dispozitivul său;

- instanța de apel a încălcat

flagrant dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece a dat credit declarației

orale a reprezentantului Primăriei municipiului Ploiești făcută în sensul că

s-ar fi acordat măsuri reparatorii contestatoarelor, deși, în realitate, nici

până în prezent primarul nu a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor propunerea de acordare a despăgubirilor și

documentația anexată notificărilor;

- a soluționat greșit excepția

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, deoarece notificarea

formulată de contestatoare a fost transmisă acestuia, iar Legea nr. 10/2001

„este o lege specială unde excepțiile nu au loc”;

- dispozitivul conține o gravă

eroare prin considerarea contestatoarelor apelante M.N. și S.E. ca având

calitatea de contestatoare intimate;

- instanța de apel nu a cercetat

probele administrate de către contestatoare.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat.

Unul din membrii completului de

judecată care a dat hotărârea supusă prezentului recurs a făcut parte din

completul Curții de Apel Ploiești, secția civilă, care a pronunțat decizia nr.

836 din 6 mai 2003, iar celălalt membru a participat la pronunțarea de către

Tribunalul Prahova, secția civilă, a deciziei nr. 1882 din 3 decembrie 2003.

Primul dintre procese a avut ca

obiect acțiunea introdusă de actualele recurente împotriva Primăriei

municipiului Ploiești, I.A. și S.A. pentru constatarea nulității absolute a

actelor juridice de înstrăinare a imobilului teren și construcție situat în

Ploiești, iar secundul proces a privit o contestație la executare formulată de

aceleași actuale recurente, în timp ce procesul de față este un litigiu izvorât

din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Așadar, pricinile de mai sus sunt

esențial diferite, neconstituind în mod evident unul și același proces.

Or, potrivit art. 24 alin. (1) C.

proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua

parte la judecarea aceleiași pricini indiferent de gradul de jurisdicție în

care aceasta s-ar găsi.

Împrejurarea că notificările și

documentația anexată nu au fost înaintate Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este consecința culpei Primăriei

municipiului, ci a faptului că sunt depuse la dosarul prezentei cauze în urma

apelului la justiție făcut de contestatoarele recurente.

Cauza de față are ca obiect

contestația împotriva dispoziției emisă în soluționarea notificării, astfel

încât procesul nu poate purta decât între contestatoare pe de o parte și

emitentul dispoziției atacate pe de altă parte, Statul Român neputând fi parte

în asemenea proces.

Eroarea din dispozitivul deciziei

date în apel cu privire la calitatea procesuală a două dintre contestatoare nu

a produs nici o consecință juridică și nu este caz de nelegalitate în înțelesul

art. 304 C. proc. civ., putând fi îndreptate pe calea reglementată prin art.

281 alin. (1) C. proc. civ..

Necercetarea probelor administrate,

chiar reală de ar fi, nu constituie motiv de recurs după abrogarea pct. 10 al

art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

În raport cu toate cele astfel

constatate, care răspund criticilor dezvoltate de recurente, recursul va fi

respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarele M.A., S.E. și M.N. împotriva deciziei nr. 270 din

30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2007.