ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7741/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.E., M.N. și M.A. au cerut Primăriei municipiului Ploiești, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (construcție și teren) situat în Ploiești, județul Prahova, trecut în proprietatea statului prin confiscarea dispusă prin sentința penală nr. 477 din 7 octombrie 1960 a Tribunalului Militar București. Primarul municipiului Ploiești a emis dispoziția nr. 3675 din 6 iulie 2006, prin care a respins cererile de restituire în natură și a propus solicitantelor acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, dispunând transmiterea întregii documentații către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

M.A., în nume propriu și ca mandatar al co-solicitantelor S.E. și M.N., a contestat în justiție dispoziția de mai sus solicitând anularea ei și obligarea emitentului la plata contravalorii imobilului în cuantum de 4 miliarde lei ROL, precum și daune cominatorii și morale (a se vedea fila 2 din dosarul primei instanțe). Motivarea contestației se rezumă la afirmații în sensul că primarul și un director din cadrul primăriei au exercitat „presiuni și tracasări (un fel de terorism psihologic)” asupra contestatoarei M.A. prin refuzul de a o primi în audiențe timp de șapte ani și transmițând informații false instanțelor de judecată care au avut pe rol patru acțiuni ale acestei contestatoare. Ulterior, la 10 ianuarie 2007, contestatoarea M.A.

a precizat că solicită despăgubiri constând în contravaloarea imobilului, daune morale și compensatorii din partea Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Tribunalul Prahova, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 319 din 22 februarie 2007, prin care a respins ca inadmisibilă contestația față de Statul Român, constatând că acesta nu are calitate procesuală pasivă, și ca nefondată aceeași contestație în raport cu emitentul dispoziției atacate. M.A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 270 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Contestatoarele au declarat recurs solicitând casarea deciziei instanței de apel și soluționarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dezvoltând recursul, contestatoarele au susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală pentru că: - fiecare membru al completului de judecată era incompatibil cu soluționarea cauzei de față, deoarece s-au pronunțat în aceeași pricină prin hotărâri anterioare, anume decizia nr. 836 din 6 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și decizia nr. 1882 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, ultima dintre ele conținând mai multe erori și nelegalități în dispozitivul său; - instanța de apel a încălcat flagrant dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece a dat credit declarației orale a reprezentantului Primăriei municipiului Ploiești făcută în sensul că s-ar fi acordat măsuri reparatorii contestatoarelor, deși, în realitate, nici până în prezent primarul nu a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor propunerea de acordare a despăgubirilor și documentația anexată notificărilor; - a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, deoarece notificarea formulată de contestatoare a fost transmisă acestuia, iar Legea nr. 10/2001 „este o lege specială unde excepțiile nu au loc”; - dispozitivul conține o gravă eroare prin considerarea contestatoarelor apelante M.N.

și S.E. ca având calitatea de contestatoare intimate; - instanța de apel nu a cercetat probele administrate de către contestatoare. Recursul astfel motivat nu este întemeiat. Unul din membrii completului de judecată care a dat hotărârea supusă prezentului recurs a făcut parte din completul Curții de Apel Ploiești, secția civilă, care a pronunțat decizia nr. 836 din 6 mai 2003, iar celălalt membru a participat la pronunțarea de către Tribunalul Prahova, secția civilă, a deciziei nr. 1882 din 3 decembrie 2003. Primul dintre procese a avut ca obiect acțiunea introdusă de actualele recurente împotriva Primăriei municipiului Ploiești, I.A. și S.A. pentru constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilului teren și construcție situat în Ploiești, iar secundul proces a privit o contestație la executare formulată de aceleași actuale recurente, în timp ce procesul de față este un litigiu izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Așadar, pricinile de mai sus sunt esențial diferite, neconstituind în mod evident unul și același proces. Or, potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiași pricini indiferent de gradul de jurisdicție în care aceasta s-ar găsi. Împrejurarea că notificările și documentația anexată nu au fost înaintate Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este consecința culpei Primăriei municipiului, ci a faptului că sunt depuse la dosarul prezentei cauze în urma apelului la justiție făcut de contestatoarele recurente. Cauza de față are ca obiect contestația împotriva dispoziției emisă în soluționarea notificării, astfel încât procesul nu poate purta decât între contestatoare pe de o parte și emitentul dispoziției atacate pe de altă parte, Statul Român neputând fi parte în asemenea proces.

Eroarea din dispozitivul deciziei date în apel cu privire la calitatea procesuală a două dintre contestatoare nu a produs nici o consecință juridică și nu este caz de nelegalitate în înțelesul art. 304 C. proc. civ., putând fi îndreptate pe calea reglementată prin art. 281 alin. (1) C. proc. civ.. Necercetarea probelor administrate, chiar reală de ar fi, nu constituie motiv de recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005. În raport cu toate cele astfel constatate, care răspund criticilor dezvoltate de recurente, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarele M.A., S.E. și M.N. împotriva deciziei nr. 270 din 30 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2007.