ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin procesul – verbal din 10 august 2001 încheiat de pârâta D.G.F.P.B. s-a propus pentru rambursare suma de 27.529.405 lei și s-a respins de la rambursare suma de 1.033.925.025 lei reprezentând 23.083.551 lei T.V.A. de rambursat restituită societății prin procesul - verbal din 22 mai 2001 și 1.010.841.476 lei T.V.A. respins la rambursare întrucât nu se încadrează în condițiile art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000. S-a compensat suma de 405.600 lei reprezentând obligații bugetare ale reclamantei Împotriva acestui proces - verbal reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 1793 din 5 noiembrie 2001 emisă de M.F.P.

s-a respins contestația ca fiind fără obiect pentru suma de 1.054.874.030 lei. Împotriva Deciziei nr. 1793/2001 reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ, iar prin sentința civilă nr. 7/2002 s-a admis acțiunea și s-a trimis cauza pentru a judeca în fond contestația formulată împotriva procesului –verbal din 10 august 2001 sentința devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1443/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. 107 din 8 iunie 2005 pârâtul M.F.P. a respins ca nefondată contestația formulată împotriva procesului - verbal din 10 august 2001 privind suma de 1.004.261.071 lei și ca fiind fără obiect pentru suma de 50.612.959 lei. S-a reținut că pentru suma de 1.004.261.071 lei reclamanta nu are dreptul de rambursare nefiind realizate condițiile prevăzute de art. 19 din O.U.G.

nr. 17/2000 și art. 10 din H.G. nr. 401/2000, și că terenul este proprietatea persoanei fizice care urmează să primească o parte din construcție și astfel nu se poate delimita cât din dreptul de deducere a T.V.A. este aferent investiției în curs și cât a persoanei fizice, precum și că actul adițional nu poate produce efecte retroactive. În ceea ce privește suma de 50.612.959 lei aceasta a fost admisă la rambursare prin procese - verbale anterioare. Prin cererea înregistrată sub nr. 4175 din 12 iulie 2005 reclamanta SC C.P.I. SRL în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și D.G.F.P.B. a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 8 iunie 2005 și obligarea pârâtei D.G.F.P.B. să îi ramburseze suma de 1.061.454.432 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că se încadrează în categoria persoanelor juridice prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000 având obiect de activitate construcția de clădiri și pentru realizarea acesteia a achiziționat terenurile pentru care a fost solicitată rambursarea de T.V.A. De asemenea, a precizat că a făcut dovada cu facturi a sumei achitată cu titlu de TVA, investiția nefiind realizată în totalitate, urmând ca la finalizarea investiției să se stabilească dacă persoanele fizice au un drept de proprietate asupra unei părți din clădire. S-a arătat că autorizația de construcție, alături de contractul de asociere și procesul –verbal de recepție vor constitui titlu de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 36 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.P.I. SRL, a anulat în tot Decizia nr. 107 din 8 iunie 2005 a M.F.P. – A.N.A.F. și în parte procesul – verbal din 10 august 2001 întocmit de D.G.F.P.B. numai cu privire la cuantumul sumei de rambursat. Ca urmare pârâta a fost obligată să ramburseze reclamantei suma de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A. fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului - verbal. Cererea de reactualizare a fost respinsă, pârâtele fiind obligate să plătească reclamantei suma de 804,30 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că: Între SC C.P.I.

SRL Bacău și T.C. s-a încheiat un contract de asociere în participațiune potrivit căruia reclamanta urma să construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune a lui T.C. și T.S.I. Așa cum rezultă din actul constitutiv al reclamantei, aceasta avea ca obiect de activitate atât lucrări de construcții cât și închirierea bunurilor imobile proprietatea sa. Potrivit contractului de asociere, reclamanta devenea, cu excepția a trei apartamente, 6 garaje și 8 boxe, după finalizarea construcției, proprietara clădirii care putea fi vândută ori închiriată, veniturile urmând a fi împărțite între asociați. Inițial autorizația de construcție a fost emisă pe numele proprietarilor terenului în 1997 însă pentru aceeași construcție s-a emis autorizația din 12 aprilie 2001 pe numele persoanelor fizice cât și al reclamantei.

Construcția edificată de reclamantă pe terenul persoanei fizice este proprietatea sa și este destinată realizării nevoilor societății și astfel este satisfăcută exigența dispozițiilor legale cuprinse în art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000. Prin contractul de asociere, părțile au convenit ca un număr de apartamente, boxe și garaje să treacă, după finalizarea investiției, în proprietatea proprietarului terenului, însă, este de esența asocierii în participațiune ca părțile să își asume beneficiile și pierderile rezultate din contract (art. 251, art. 253 C. com.) aspect reținut implicit chiar și de pârâte atât timp cât nu au contestat niciodată natura contractului încheiat de părți.

Așa fiind, în considerarea asocierii în participațiune, părțile au stabilit prin natură beneficiul proprietarului terenului, cuantificarea acestuia, desocotirea părților urmând a se realiza, așa cum au reținut și pârâtele, la finalizarea construcției, caz în care operațiunea urmează a fi supusă reglementărilor incidente în cauză. În consecință, reține Instanța de Fond, reclamanta și-a dovedit dreptul său de a beneficia de rambursarea T.V.A. în cuantum de 1.004.261.074 lei aferentă investiției pentru construcția imobilului în discuție, cuantumul sumei nefiind pus în discuție ci doar îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea rambursării acesteia. Din procesul - verbal a rezultat că din suma acceptată la rambursat au fost compensate integral celelalte obligații fiscale ale reclamantei și în consecință Instanța a dispus rambursarea sumei de 1.004.261.074 lei.

În privința solicitării de actualizare a sumei aceasta s-a apreciat a nu fi fondată, întrucât potrivit art. 1088 C. civ. pentru obligațiile având ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, or, reclamanta nu a formulat o asemenea cerere. În termen legal, împotriva sus - amintitei sentințe au declarat recurs atât pârâții D.G.F.P.B. și M.F.P. – A.N.A.F., cât și reclamanta SC C.P.I. SRL Bacău. Cererea de recurs formulată de cei doi pârâți a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că în condițiile în care nu a fost precizată valoarea totală a investiției și nu s-a făcut nici un fel de delimitare între bunul proprietatea societății comerciale și bunul proprietatea persoanelor fizice în vederea determinării dreptului de deducere a T.V.A.

apare ca nelegală invocarea de către Instanța de Fond a dispozițiilor art. 492 și art. 969 C. civ. întrucât dreptul de rambursare a T.V.A. nu s-a analizat nici din punctul de vedere al proprietarului construcției și nici din punctul de vedere al efectelor produse de contractul de asociere în participațiune. Critica adusă de recurenta - reclamantă, al cărei temei a fost precizat ca fiind art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat punctual soluția de respingere a cererii privind actualizarea sumei de rambursat, care în opinia sa este pe deplin justificată de deprecierea creanței sale prin inflație și instabilitate monetară și care privește dreptul său la o reparație integrală. Examinând cauza, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în virtutea art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Instanța fondului a dat o corectă și legală dezlegare cererii principale a reclamantei privind rambursarea T.V.A., însă nu și cererii de actualizare a acestei sume. Suma reprezentând T.V.A. (respectiv 1.004.261.074 lei) vizează perioada martie – 1 iunie 2001 și este aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în vederea realizării unui imobil situat în București. Așa cum rezultă din probele administrare și cum corect a reținut Instanța, pentru realizarea imobilului menționat s-a încheiat un contract de asociere în participațiune în baza căruia societatea reclamantă, al cărei obiect de activitate constă în lucrări de construcții și închirierea bunurilor imobile proprietatea sa, urma să construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune al unor persoane fizice.

În baza acestui contract reclamanta devenea proprietatea clădirii ce putea fi vândută sau închiriată, cu excepția a trei apartamente, șase garaje și opt boxe, iar veniturile urmau a fi împărțite între asociați. Având în vedere că societatea reclamantă are ca obiect de activitate construcția de clădiri pentru realizarea cărora a achiziționat bunurile pentru care a solicitat rambursarea T.V.A., că aceasta a dovedit achitarea contravalorii facturilor pentru care s-a cerut rambursarea T.V.A. în mod întemeiat Instanța fondului a reținut că imobilul edificat de SC C.P.I. SRL Bacău este proprietatea sa și este destinat realizării nevoilor societății, astfel că este satisfăcută exigența dispozițiilor art. 19 lit. b) din O.U.G.

nr. 17/2000. Corect s-a reținut, de asemenea, că desocotirea părților contractante se va realiza la finalizarea construcției, aspect necontestat de pârâte, urmând ca operațiunea să fie supusă reglementărilor fiscale incidente. În acest context, aspectele invocate de recurentele - pârâte și legate de comunicarea valorii totale a investiției și de valoarea construcției pentru care recurenta - reclamantă devine proprietar deplin nu au nevoie de alte lămuriri, clauzele contractului de asociere în participațiune fiind clare. Ca urmare, este justificată cererea de rambursare a sumei de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A. către recurenta - reclamantă.

În privința cererii de actualizare a acestei sume în raport de indicele de inflație, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că se impune admiterea ei, pentru considerentele strict legate de necesitatea și totodată obligativitatea unei reparații adecvate și integrale a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea la timp a obligației organelor fiscale. Atât doctrina și jurisprudența națională, cât și cea a C.E.D.O. în aplicarea art. 41 din C.E.D.O. se evidențiază necesitatea acordării unei satisfacții echitabile celui vătămat într-un drept al său. În speță, recurenta - reclamantă a fost vătămată în dreptul său recunoscut de lege privind rambursarea T.V.A. începând cu momentul respingerii cererii sale în acest sens (procesul - verbal încheiat de D.G.F.P.B.

la 10 august 2001). Fiind vorba de lipsa de folosință a unei sume de bani, o reparație integrală a prejudiciului suportat nu se poate realiza decât prin reactualizarea conform indicelui de inflație, așa cum s-a solicitat. Pentru toate cele expuse, și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de recurenții M.F.P. – A.N.A.F. și D.G.F.P.B. ca nefondat și se va admite recursul declarat de reclamantă. Ca urmare, sentința recurată va fi modificată în parte în sensul că se va admite și cererea de actualizare a sumei de 1.004.261.074 lei pe perioada 10 august 2001 și până la data rambursării efective a acestei sume către recurenta - reclamantă.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în limitele dovezilor depuse de recurenta - reclamantă privind plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P.B. în nume propriu și în numele M.F.P. – A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 36 din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Admite recursul declarat de SC C.P.I. SRL Bacău împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că admite cererea de actualizare a sumei de 1.004.261.074 lei pe perioada 10 august 2001 și până la data plății. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă recurenta - pârâtă D.G.F.P. la plata sumei de 20,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată către SC C.P.I. SRL Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.