ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.04.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2007

HOTĂRÂRE

19.04.2007

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2083/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin procesul – verbal din 10 august 2001 încheiat de

pârâta D.G.F.P.B. s-a propus pentru rambursare suma de 27.529.405 lei și s-a

respins de la rambursare suma de 1.033.925.025 lei reprezentând 23.083.551 lei

T.V.A. de rambursat restituită societății prin procesul - verbal din 22 mai

2001 și 1.010.841.476 lei T.V.A. respins la rambursare întrucât nu se

încadrează în condițiile art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000. S-a compensat

suma de 405.600 lei reprezentând obligații bugetare ale reclamantei

Împotriva acestui proces -

verbal reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 1793 din 5

noiembrie 2001 emisă de M.F.P. s-a respins contestația ca fiind fără obiect

pentru suma de 1.054.874.030 lei.

Împotriva Deciziei nr.

1793/2001 reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ, iar prin

sentința civilă nr. 7/2002 s-a admis acțiunea și s-a trimis cauza pentru a

judeca în fond contestația formulată împotriva procesului –verbal din 10 august

2001 sentința devenind irevocabilă prin Decizia nr. 1443/2003 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 107 din 8

iunie 2005 pârâtul M.F.P. a respins ca nefondată contestația formulată

împotriva procesului - verbal din 10 august 2001 privind suma de 1.004.261.071

lei și ca fiind fără obiect pentru suma de 50.612.959 lei. S-a reținut că

pentru suma de 1.004.261.071 lei reclamanta nu are dreptul de rambursare

nefiind realizate condițiile prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 17/2000 și

art. 10 din H.G. nr. 401/2000, și că terenul este proprietatea persoanei fizice

care urmează să primească o parte din construcție și astfel nu se poate

delimita cât din dreptul de deducere a T.V.A. este aferent investiției în curs

și cât a persoanei fizice, precum și că actul adițional nu poate produce efecte

retroactive.

În ceea ce privește suma de

50.612.959 lei aceasta a fost admisă la rambursare prin procese - verbale

anterioare.

Prin cererea înregistrată

sub nr. 4175 din 12 iulie 2005 reclamanta SC C.P.I. SRL în contradictoriu cu

pârâții M.F.P. și D.G.F.P.B. a solicitat anularea Deciziei nr. 107 din 8 iunie

2005 și obligarea pârâtei D.G.F.P.B. să îi ramburseze suma de 1.061.454.432

lei.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că se încadrează în categoria persoanelor juridice

prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000 având obiect de activitate

construcția de clădiri și pentru realizarea acesteia a achiziționat terenurile

pentru care a fost solicitată rambursarea de T.V.A. De asemenea, a precizat că

a făcut dovada cu facturi a sumei achitată cu titlu de TVA, investiția nefiind

realizată în totalitate, urmând ca la finalizarea investiției să se stabilească

dacă persoanele fizice au un drept de proprietate asupra unei părți din

clădire. S-a arătat că autorizația de construcție, alături de contractul de

asociere și procesul –verbal de recepție vor constitui titlu de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 36

din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.P.I. SRL,

a anulat în tot Decizia nr. 107 din 8 iunie 2005 a M.F.P. – A.N.A.F. și în parte procesul – verbal din 10 august 2001 întocmit de D.G.F.P.B. numai

cu privire la cuantumul sumei de rambursat.

Ca urmare pârâta a fost

obligată să ramburseze reclamantei suma de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A.

fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului - verbal. Cererea de

reactualizare a fost respinsă, pârâtele fiind obligate să plătească reclamantei

suma de 804,30 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că:

Între SC C.P.I. SRL Bacău și

T.C. s-a încheiat un contract de asociere în participațiune potrivit căruia

reclamanta urma să construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune

a lui T.C. și T.S.I. Așa cum rezultă din actul constitutiv al reclamantei,

aceasta avea ca obiect de activitate atât lucrări de construcții cât și

închirierea bunurilor imobile proprietatea sa.

Potrivit contractului de

asociere, reclamanta devenea, cu excepția a trei apartamente, 6 garaje și 8

boxe, după finalizarea construcției, proprietara clădirii care putea fi vândută

ori închiriată, veniturile urmând a fi împărțite între asociați. Inițial

autorizația de construcție a fost emisă pe numele proprietarilor terenului în

1997 însă pentru aceeași construcție s-a emis autorizația din 12 aprilie 2001

pe numele persoanelor fizice cât și al reclamantei.

Construcția edificată de

reclamantă pe terenul persoanei fizice este proprietatea sa și este destinată

realizării nevoilor societății și astfel este satisfăcută exigența

dispozițiilor legale cuprinse în art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000.

Prin contractul de asociere,

părțile au convenit ca un număr de apartamente, boxe și garaje să treacă, după

finalizarea investiției, în proprietatea proprietarului terenului, însă, este

de esența asocierii în participațiune ca părțile să își asume beneficiile și

pierderile rezultate din contract (art. 251, art. 253 C. com.) aspect reținut implicit chiar și de pârâte atât timp cât nu au contestat niciodată

natura contractului încheiat de părți.

Așa fiind, în considerarea

asocierii în participațiune, părțile au stabilit prin natură beneficiul

proprietarului terenului, cuantificarea acestuia, desocotirea părților urmând a

se realiza, așa cum au reținut și pârâtele, la finalizarea construcției, caz în

care operațiunea urmează a fi supusă reglementărilor incidente în cauză.

În consecință, reține Instanța

de Fond, reclamanta și-a dovedit dreptul său de a beneficia de rambursarea T.V.A.

în cuantum de 1.004.261.074 lei aferentă investiției pentru construcția

imobilului în discuție, cuantumul sumei nefiind pus în discuție ci doar

îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea rambursării acesteia. Din

procesul - verbal a rezultat că din suma acceptată la rambursat au fost

compensate integral celelalte obligații fiscale ale reclamantei și în

consecință Instanța a dispus rambursarea sumei de 1.004.261.074 lei.

În privința solicitării de

actualizare a sumei aceasta s-a apreciat a nu fi fondată, întrucât potrivit

art. 1088 C. civ. pentru obligațiile având ca obiect o sumă de bani, daunele

interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, or, reclamanta nu a formulat o

asemenea cerere.

În termen legal, împotriva

sus - amintitei sentințe au declarat recurs atât pârâții D.G.F.P.B. și M.F.P. –

A.N.A.F., cât și reclamanta SC C.P.I. SRL Bacău.

Cererea de recurs formulată

de cei doi pârâți a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că în condițiile în care nu a fost precizată valoarea

totală a investiției și nu s-a făcut nici un fel de delimitare între bunul

proprietatea societății comerciale și bunul proprietatea persoanelor fizice în

vederea determinării dreptului de deducere a T.V.A. apare ca nelegală invocarea

de către Instanța de Fond a dispozițiilor art. 492 și art. 969 C. civ. întrucât dreptul de rambursare a T.V.A. nu s-a analizat nici din punctul de vedere al

proprietarului construcției și nici din punctul de vedere al efectelor produse

de contractul de asociere în participațiune.

Critica adusă de recurenta -

reclamantă, al cărei temei a fost precizat ca fiind art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a vizat punctual soluția de respingere a cererii privind actualizarea sumei de

rambursat, care în opinia sa este pe deplin justificată de deprecierea creanței

sale prin inflație și instabilitate monetară și care privește dreptul său la o

reparație integrală.

Examinând cauza, atât prin

prisma criticilor formulate de recurenți, cât și în virtutea art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Instanța fondului a dat o

corectă și legală dezlegare cererii principale a reclamantei privind

rambursarea T.V.A., însă nu și cererii de actualizare a acestei sume.

Suma reprezentând T.V.A.

(respectiv 1.004.261.074 lei) vizează perioada martie – 1 iunie 2001 și este

aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în vederea realizării unui

imobil situat în București.

Așa cum rezultă din probele

administrare și cum corect a reținut Instanța, pentru realizarea imobilului

menționat s-a încheiat un contract de asociere în participațiune în baza căruia

societatea reclamantă, al cărei obiect de activitate constă în lucrări de

construcții și închirierea bunurilor imobile proprietatea sa, urma să

construiască o clădire pe terenul proprietate în indiviziune al unor persoane

fizice.

În baza acestui contract

reclamanta devenea proprietatea clădirii ce putea fi vândută sau închiriată, cu

excepția a trei apartamente, șase garaje și opt boxe, iar veniturile urmau a fi

împărțite între asociați.

Având în vedere că

societatea reclamantă are ca obiect de activitate construcția de clădiri pentru

realizarea cărora a achiziționat bunurile pentru care a solicitat rambursarea T.V.A.,

că aceasta a dovedit achitarea contravalorii facturilor pentru care s-a cerut

rambursarea T.V.A. în mod întemeiat Instanța fondului a reținut că imobilul

edificat de SC C.P.I. SRL Bacău este proprietatea sa și este destinat

realizării nevoilor societății, astfel că este satisfăcută exigența

dispozițiilor art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000.

Corect s-a reținut, de

asemenea, că desocotirea părților contractante se va realiza la finalizarea

construcției, aspect necontestat de pârâte, urmând ca operațiunea să fie supusă

reglementărilor fiscale incidente.

În acest context, aspectele

invocate de recurentele - pârâte și legate de comunicarea valorii totale a

investiției și de valoarea construcției pentru care recurenta - reclamantă

devine proprietar deplin nu au nevoie de alte lămuriri, clauzele contractului

de asociere în participațiune fiind clare.

Ca urmare, este justificată

cererea de rambursare a sumei de 1.004.261.074 lei reprezentând T.V.A. către

recurenta - reclamantă.

În privința cererii de

actualizare a acestei sume în raport de indicele de inflație, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că se impune admiterea ei, pentru considerentele

strict legate de necesitatea și totodată obligativitatea unei reparații adecvate

și integrale a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea la timp a

obligației organelor fiscale.

Atât doctrina și

jurisprudența națională, cât și cea a C.E.D.O. în aplicarea art. 41 din C.E.D.O.

se evidențiază necesitatea acordării unei satisfacții echitabile celui vătămat

într-un drept al său.

În speță, recurenta - reclamantă

a fost vătămată în dreptul său recunoscut de lege privind rambursarea T.V.A.

începând cu momentul respingerii cererii sale în acest sens (procesul - verbal

încheiat de D.G.F.P.B. la 10 august 2001).

Fiind vorba de lipsa de

folosință a unei sume de bani, o reparație integrală a prejudiciului suportat

nu se poate realiza decât prin reactualizarea conform indicelui de inflație,

așa cum s-a solicitat.

Pentru toate cele expuse, și

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de recurenții M.F.P. – A.N.A.F. și

D.G.F.P.B. ca nefondat și se va admite recursul declarat de reclamantă.

Ca urmare, sentința recurată

va fi modificată în parte în sensul că se va admite și cererea de actualizare a

sumei de 1.004.261.074 lei pe perioada 10 august 2001 și până la data

rambursării efective a acestei sume către recurenta - reclamantă.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în limitele dovezilor depuse de recurenta - reclamantă privind plata taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar,