ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2007

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 171 din

5 septembrie 2006 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu M.J. – C.C.C.L.R.A. și

I.J.P.B.

În motivarea

sentinței se reține că reclamanta a solicitat pe calea contenciosului

administrativ anularea deciziei pronunțată de C.C.C.L.R.A. din cadrul M.J. în

Dosarul nr. 491/2003 și pe cale de consecință recunoașterea acestei calități.

Prima

Instanță a stabilit că din probele dosarului nu rezultă nici o situație care să

se încadreze în dispozițiile art. 1,2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999 pentru

acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în

perioada 1945 - 22 decembrie 1989.

Relațiile

furnizate de Tribunalul Militar Teritorial București, S.R.I., S.P.N., L.B.P.H.B.

și SC R. SA Buzău au infirmat existența vreunor persecuții constând în

strămutare, restricții domiciliare, urmăriri ale securității sau internări

forțate în spitale de psihiatrie.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta I.C. susținând că hotărârea Instanței

de Fond este netemeinică și nelegală deoarece din evidențele I.J.P.B. rezultă

că a fost obligată să se strămute în orașul Sulina, desfăcându-i-se abuziv

contractul de muncă la I.P.M.P.B.

Analizând

actele dosarului de fond și motivele de recurs, încadrabile în prevederile art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Înscrisurile

depuse la Instanța de Fond relevă în mod neechivoc că reclamanta a fost retrasă

de la școală la cerere, încetarea contractului de muncă în anul 1977 a avut loc din inițiativa reclamantei, în baza art. 129 din vechiul cod al muncii, iar în anul

1990 contractul de muncă a încetat ca urmare a unui transfer în interesul

serviciului; totodată, instituțiile competente au comunicat Instanței că

reclamanta nu a avut dosar de securitate și nu a figurat cu restricții

domiciliare sau internare forțată în spitale de psihiatrie.

Față de

situația de fapt rezultată din probe, Instanța de Fond a făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999, iar Înalta Curte urmează a

respinge recursul ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinței nr. 171 din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.