ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1728/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Municipiului

București sub nr. 975/2001 reclamantul A.I. a solicitat ca în contradictoriu cu

Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă să se dispună anularea deciziei nr. 392 din 16 iunie

2000 prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor și calității

prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999 și să se constate că este îndreptățit să

primească aceste drepturi, prin hotărârea ce se va pronunța.

A susținut reclamantul că fiind lucrător de

miliție în cadrul fostei Miliții a Municipiului Ploiești în perioada anilor

1970 – 1971 a refuzat să dispună clasarea unui dosar, atitudine ce a determinat

conducerea instituției să îl supună unor presiuni politice, profesionale și psihice

și toate acestea pentru că, apreciază reclamantul, era împotriva regimului

comunist.

Tribunalul Municipiului București a suspendat

cauza în baza art. 155

1

conform încheierii din ședința publică din

data de 16 noiembrie 2001, iar la 5 decembrie 2001 a respins cererea de

repunere pe rol.

Împotriva acestei încheieri din 5 decembrie 2001

reclamantul a declarat recurs la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, recursul fiind admis prin decizia civilă nr. 238 din 13 iunie

2002, casată încheierea și reținută cauza spre competentă soluționare.

Cauza, în urma casării a fost înregistrată sub

nr. 1376/2002, fiind pusă în discuție competența teritorială în raport de

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, constatând că reclamantul are domiciliul în Municipiul Ploiești,

în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990, a admis excepția și a

declinat soluționarea în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ.

Dosarul a fost primit și înregistrat la Curtea

de Apel Ploiești, secția contencios administrativ, sub nr. 8217/2002, instanță

care prin sentința nr. 167 din 25 noiembrie 2002 a respins ca nefondată

acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile și cerințele expres

și limitativ cerute de prevederile O.U.G. nr. 214/1999 incidente în cauză.

Împotriva acestei sentințe cu nr. 167/2002 a declarat

recurs reclamantul, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.

Recursul este nefondat.

Curtea constată că prin O.U.G. nr. 214/1999 și

anume prevederile art. 2 și art. 3 sunt enumerate expres și limitativ

infracțiunile și măsuri administrative abuzive ce conduc la admiterea cererilor

persoanelor pentru a beneficia de calitatea și drepturile prevăzute în actul

normativ citat.

Faptul că reclamantul recurent a fost ofițer de

miliție și pensionat medical, pretinde reclamantul urmare unor înscenări nedovedite

însă, nu se încadrează în dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Față de considerentele expuse, Curtea constată

că instanța de fond urmare analizei judiciare a cauzei a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală, pe cale de consecință urmând a fi respins recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de A.I. împotriva

sentinței nr. 167 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai

2003.