ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2008

Constată că prin decizia nr. 1328 din 25 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția de inadmisibilitate și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petenții C.L., C.M. și C.N.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al Municipiului București. Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit căii extraordinare de atac promovate, revizuenții au solicitat anularea deciziei nr. 672 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Potrivit deciziei atacate, s-a admis recursul declarat de A.F.I., Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 1679 din 3 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, hotărâre care a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul București (reținându-se greșita soluționare a acestuia pe excepția de netimbrare). La rejudecare, apelul a fost respins ca nefondat, pentru ca, urmare a recursului exercitat de Consiliul General al Municipiului București, A.F.I., prin admiterea acestuia, să fie modificată decizia atacată, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, constatându-se nulitatea contractului de închiriere al pârâților și dispunându-se evacuarea acestora.

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a constatat că nu subzistă în cauză, în condițiile în care nu au fost invocate aspecte care să facă incidente dispozițiile legale (respectiv, descoperirea după pronunțarea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților). În privința motivului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a constatat de asemenea, că nu s-a făcut dovada existenței unor hotărâri potrivnice date în aceeași pricină, având în vedere că, printr-o primă decizie apelul a fost anulat ca netimbrat, iar ca urmare a trimiterii spre rejudecare, a fost soluționat pe fond.

De asemenea, nici decizia pronunțată în recurs, având ca finalitate admiterea acțiunii, nu are natura unei hotărâri dintre cele la care face referire art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva deciziei instanței de revizuire au formulat recurs revizuenții. S-a susținut că decizia a cărei anulare s-a pretins pe calea revizuirii, este nelegală, față de împrejurarea că aceasta a desființat o judecată anterioară desfășurată în condiții procedurale, ajungându-se la schimbarea soluției instanței de fond, cu ignorarea probelor din dosar. Asupra recursului exercitat, Înalta Curte urmează să constate următoarele: Cererea de revizuire ce a învestit Curtea de Apel București a fost fundamentată pe două temeiuri juridice: art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În ce privește soluționarea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., urmează să se rețină că decizia instanței are caracter irevocabil, în raport de prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. (hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită). Ca atare, având în vedere și dispozițiile art. 299 alin. 1 C. proc. civ., se va constata caracterul inadmisibil al căii de atac a recursului exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile. Referitor la judecata cererii de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a pus în discuție, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., motivul de ordine publică referitor la necompetența instanței. Astfel, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. În speță, instanța a analizat pretinsa stare de contrarietate a hotărârilor și a tras concluzia neîndeplinirii cerințelor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la două decizii pronunțate în soluționarea apelurilor (decizia nr. 1679 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și decizia nr. 999/A din 15 mai 2006 a Tribunalului București) și respectiv, decizia nr. 672 din 23 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă, (prin care a fost soluționat recursul împotriva deciziei nr. 1679 din 3 septembrie 2004, anterior menționată).

Rezultă că judecata cererii de revizuire s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., de către o instanță care nu era ierarhic superioară celor care pronunțaseră hotărârile invocate ca având caracter potrivnic. Fiind vorba de o necompetență de ordine publică [art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.] și având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul sub acest aspect va fi admis și casată în parte decizia atacată. Conform art. 312 alin. (7) C. proc. civ., cu referire la art. 323 alin. (29 C. proc. civ., se va stabili competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație, în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Se va menține soluția dată cererii de revizuire formulate în condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a constatării caracterului inadmisibil al căii de atac exercitate pe acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de revizuenții C.M., C.L. și C.N.M. împotriva deciziei nr. 1328 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează în parte decizia atacată. Stabilește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru judecata în primă instanță a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Menține dispoziția de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.