ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6341/2011

HOTĂRÂRE
22.09.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6341/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în condițiile art. 256 alin.

(1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față;

Prin decizia nr. 1031R din 6 iulie 2010

Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâtul A.T.Ș. împotriva deciziei civile nr. 642/A din 18 mai 2009

pronunțată de Tribunalul București - secția a IlI-a civilă, în contradictoriu

cu intimatul Consiliul General al municipiului București - Administrația

Fondului Imobiliar.

Împotriva acestei decizii a formulat

revizuire și contestație în anulare A.T.Ș. Cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținându-se că deși

s-a invocat existența sentinței civile nr. 5068 din 14 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 2, instanța de recurs a omis a analiza faptul că prin

această sentință s-a constatat prelungirea de drept a contractului de

închiriere în baza O.U.G. nr. 8/2004. În această situație, instanța de recurs

nu mai putea constata nulitatea contractului de închiriere, pentru cauze

existente la momentul încheierii contractului, întrucât, într-o astfel de

ipoteză, ne aflăm în prezența a două hotărâri judecătorești ireconciliabile,

între aceleași părți și având același obiect - desființarea contractului de

închiriere.

Prin decizia civilă nr. 1094R din 10

septembrie 2010 Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă a disjuns

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

și a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea

de revizuire în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3)

coroborate cu

dispozițiile, art. 322 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte

constată cererea

inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1)

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-9.

În sensul textului de lege citat,

hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de

revizuire numai dacă evocă fondul. Evocarea fondului are loc atunci când, în

temeiul dreptului de control judiciar, instanța de recurs reapreciază probele

administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și

pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de

instanțele inferioare.

Or, prin

decizia nr. 1031/R din 6 iulie 2010 recursul a fost respins ca nefondat,

condiția expresă a evocării fondului conținută de art. 322 C. proc. civ. nefiind

îndeplinită.

În același timp, înalta Curte observă

că revizuentul a promovat o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7

„revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum fi a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere .

. (7) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același

grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași

calitate".

Textul impune îndeplinirea cumulativă

a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii,

pronunțarea acestor hotărâri în aceeași pricină, însă în dosare diferite,

precum și condiția ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să

se pronunțe asupra ei.

Analizând hotărârile pretins contradictorii,

înalta Curte observă că dacă în litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr.

1031/R/2010 obiectul cererii l-a constituit constatarea nulității absolute a

dispoziției nr. 874 din 7 iunie 2000 a Primarului General al municipiului

București și a contractului de închiriere nr. 1876 din 8 iunie 2000, în

litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5068/2006 s-a solicitat să

se constate încetarea contractului de închiriere, cu consecința evacuării

pârâtului.

Or, în aceste condiții, se constată

lipsa identității de obiect a celor două cereri în care s-au pronunțat

hotărârile supuse revizuirii. Nu se poate susține că obiectul comun al acestor

două cereri l-ar constitui desființarea contractului de închiriere. Nulitatea

presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unor condiții de

valabilitate, cauzele de nulitate existând încă din momentului încheierii

acestui act. În cererea de constatare a încetării contractului, reclamantul a

tins la dovedirea neuzului, instanța nefiind investită cu cercetarea

îndeplinirii condițiilor de valabilitate la încheierea contractului. Așadar,

instanțele au avut de analizat împrejurări diferite, întemeiate pe dispoziții

legale diferite, ceea ce conduce la lipsa identității de obiect.

Nici condiția ca în cel de-al doilea

proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat sau, dacă a

fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, nu este

îndeplinită.

Astfel, în considerentele deciziei nr.

1031/R/2010 curtea de apel reține că prin sentința civilă nr. 5068/2006 a

Judecătoriei Sectorului 2, în mod evident, instanța nu a tranșat legalitatea

contractului de închiriere din perspectiva cauzelor de nulitate invocate în

cauza pendinte, astfel încât nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 1200

pct. 4 și 1201 C. civ., neexistând identitate de obiect.

Așadar, nu

numai că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost invocată, dar

instanța s-a și pronunțat asupra acestei probleme, lămurind lipsa identității

de obiect ca element al puterii lucrului judecat.

Pentru toate aceste considerente,

înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de A.T.Ș.

LEGII

Respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de revizuentul A.T.Ș. împotriva deciziei nr. 1031R din 6

iulie 2010 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 657/2011
poate fi pusă în discuție de reclamanta care a acceptat modificarea contractului său de închiriere, cererea de constatare a nulității contractului nr. 3564 fiind astfel lipsită de interes din perspectiva dreptului de folosință pe care îl ar
ÎCCJ 2011-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2011
notarea dreptului său de închiriere. Prin încheierea nr. 93485 din 31 iulie 2007 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a notat dreptul de închiriere al reclamantei asupra imobilului, însă prin decizia civilă nr. 904 din 27 mai 2009
ÎCCJ 2011-02-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față; Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 13463/3/2008, la data de 7 aprilie 2008, contestatorul P.C.A. a
ÎCCJ 2013-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2013
Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4455 din 8 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr 1221/A/2010 s-a admis
ÎCCJ 2004-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1259/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea înregistrată la 19 iulie 2000 la Tribunalul București, R.E. a chemat în judecată Consiliul General al municipiului București și pe N.A., B
Sursă