ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2013

Asupra cererii

de revizuire de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4455 din

8 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr 1221/A/2010

s-a admis acțiunea formulată de D.C., D.F., O.M. și s-a dispus evacuarea

pârâților I.N., I.V., I.M.C., I.M., I.A.C. prin reprezentant legal I.M. din imobilul

situat in București, compus din doua camere și dependințe.

Împotriva acestei sentințe, in termen

legal a formulat apel I.N. criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

nr. 239/A din 6 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtul I.N., reținând, reținând că, după restituirea

în natură a imobilului în litigiu, între proprietarii persoane fizice șî pârât nu

a mai fost încheiat un contract de închiriere, astfel că, pârâtul nu mai are un

titlu locativ asupra imobilului, iar neîncheierea unui nou contract de închiriere

între propietar căruia i-a fost restituit imobilul în temeiul Legii nr. 10/2001

și chiriaș, până la data de 8 aprilie 2003 nu poate fi sancționată cu prelungirea

fără termen, a termenului închirierii încheiate anterior de către chiriaș cu Primăria

Muniupiului București.

Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia din 6 decembrie 2011 a respins

ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât I.N., reținând că, deși imobilul

a fost restituit foștilor proprietari, este încă in folosința pârâtului, astfel

încât menținerea acestuia în apartamentul care a fost restituit în proprietatea

reclamanților ar constitui o protecție disproporționată a intereselor chiriașului

în detrimentul proprietarilor, iar in prezent, legea nu prevede obligația reclamanților

de a încheia un nou contract de închiriere cu pârâtul.

Prin cererea înregistrata

pe rolul Înaltei Curți Ia data de 20 martie 2012, revizuientul I.N. a formulat cerere

de revizuire a deciziei civile nr. 1624 R din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel, secția a IV-a civilă.

Cererea de revizui!e

formulată de revizuentul I.N. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., iar susținerea sa, acesta consideră că sunt contradictorii, în sensul

prevederilor mai sus-ovocate, decizia nr. 888 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a lll-a civilă, în Dosarul nr. 11688/4/2007 și decizia

nr. 1624 R din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civila, în dosarul 1221/4/2012 solicitând admiterea cererii astfel cum a fost

formulată și anularea ultimei decizii ca fiind nelegală.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire,

în raport de dispozițiile prevăzute de art. 324 C. proc. civ, rămânând în pronunțare

asupra acesteia,

Revizuirea fiind

o cale extraordinara de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Din cuprinsul

capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de

admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală

ca revizuient, interes, motive, termene.

Dintre aceste

condiții, Înalta Curte a luat examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum

este stabilit în art. 324 C. proc. civ., potrivit căruia, termenul de revizuite

este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și

7, alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost

date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțate, iar pentru

hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Din text se desprinde

cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), când hotărârile au fost

date de instanțe de recurs de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute Ia

pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Observând decizia

care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere

a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima

hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei hotărâri,

În acest context

se constată că, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.N. la data de 21

februarie 2012 este tardivă în raport cu decizia nr. 886 din 21 mai 2009, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr.

11688/4/2007, apreciată ca fiind contrară deciziei civile nr. 1624 R din 6

decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în

Dosarul nr. 1221/4/2010, având în vedere că aceasta a fost introdusă peste

termenul de o luna prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1, C. proc.

civ.

Așa fiind

Înalta Curte va da eficiență prevederilor mai sus evocate și va respinge ca tardiva

cererea de revizuire formulată de revizuentul I.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardivă cererea de

revizuire formulată de revizuientul I.N. împotriva deciziei civile nr. 1624 R

din 6 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 25 iunie 2013.