ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2547/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4455 din 8 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr 1221/A/2010 s-a admis acțiunea formulată de D.C., D.F., O.M. și s-a dispus evacuarea pârâților I.N., I.V., I.M.C., I.M., I.A.C. prin reprezentant legal I.M. din imobilul situat in București, compus din doua camere și dependințe. Împotriva acestei sentințe, in termen legal a formulat apel I.N. criticand-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 239/A din 6 aprilie 2011, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul I.N., reținând, reținând că, după restituirea în natură a imobilului în litigiu, între proprietarii persoane fizice șî pârât nu a mai fost încheiat un contract de închiriere, astfel că, pârâtul nu mai are un titlu locativ asupra imobilului, iar neîncheierea unui nou contract de închiriere între propietar căruia i-a fost restituit imobilul în temeiul Legii nr. 10/2001 și chiriaș, până la data de 8 aprilie 2003 nu poate fi sancționată cu prelungirea fără termen, a termenului închirierii încheiate anterior de către chiriaș cu Primăria Muniupiului București.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia din 6 decembrie 2011 a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât I.N., reținând că, deși imobilul a fost restituit foștilor proprietari, este încă in folosința pârâtului, astfel încât menținerea acestuia în apartamentul care a fost restituit în proprietatea reclamanților ar constitui o protecție disproporționată a intereselor chiriașului în detrimentul proprietarilor, iar in prezent, legea nu prevede obligația reclamanților de a încheia un nou contract de închiriere cu pârâtul. Prin cererea înregistrata pe rolul Înaltei Curți Ia data de 20 martie 2012, revizuientul I.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1624 R din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel, secția a IV-a civilă.

Cererea de revizui!e formulată de revizuentul I.N. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar susținerea sa, acesta consideră că sunt contradictorii, în sensul prevederilor mai sus-ovocate, decizia nr. 888 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă, în Dosarul nr. 11688/4/2007 și decizia nr. 1624 R din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civila, în dosarul 1221/4/2012 solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată și anularea ultimei decizii ca fiind nelegală. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 324 C. proc.

civ, rămânând în pronunțare asupra acesteia, Revizuirea fiind o cale extraordinara de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Din cuprinsul capitolului II intitulat „Revizuirea hotărârilor" se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire care țin de obiect, legitimare procesuală ca revizuient, interes, motive, termene. Dintre aceste condiții, Înalta Curte a luat examinare termenul cererii de revizuire, astfel cum este stabilit în art. 324 C. proc.

civ., potrivit căruia, termenul de revizuite este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7, alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțate, iar pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Din text se desprinde cu claritate faptul că, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanțe de recurs de la pronunțare, iar pentru hotărârile prevăzute Ia pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Observând decizia care constituie obiectul cererii de revizuire se constată că termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanței de recurs, curge de la pronunțarea acestei hotărâri, În acest context se constată că, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.N. la data de 21 februarie 2012 este tardivă în raport cu decizia nr. 886 din 21 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 11688/4/2007, apreciată ca fiind contrară deciziei civile nr. 1624 R din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1221/4/2010, având în vedere că aceasta a fost introdusă peste termenul de o luna prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1, C. proc.

civ. Așa fiind Înalta Curte va da eficiență prevederilor mai sus evocate și va respinge ca tardiva cererea de revizuire formulată de revizuentul I.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.N. împotriva deciziei civile nr. 1624 R din 6 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.