ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2007, reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C. la eliberarea legitimației de călătorie pentru a beneficia până la sfârșitul anului calendaristic de reducerea de 50% la transportul intern C.F.R., precum și obligarea pârâtului la plata de daune materiale, reprezentând 50% din valoarea biletelor achiziționate în anul 2007 și daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de student la master, cursuri de zi, la U.T.G.A. și că pârâtul a refuzat să soluționeze cererea sa din 9 ianuarie 2007 pentru a-și fi eliberată o legitimație de călătorie, cu scopul de a beneficia de reducerea de 50% la transportul C.F.R.

Reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a următoarelor acte administrative cu caracter normativ: - art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 309/1996 pentru adăugarea termenului „universitar”, ceea ce restrânge categoria studenților, prin eliminarea acestora din învățământul postuniversitar; - art. 1, art. 2 alin. (1), art. 1 lit. d), e), f), art. 5 alin. (4) - (7) și art. 8 alin. (1) - (2) din Ordinul nr. 972/5572/2003 emis de M.T.C.T. pentru că s-a adăugat termenul de „universitar” și s-a introdus o limită de vârstă.

Reclamantul a susținut că aceste reglementări sunt nelegale, întrucât prin înlocuirea noțiunii de învățământ superior de stat cu noțiunea de învățământ universitar se modifică implicit prevederile legii învățământului, prin restrângerea categoriilor de studenți din învățământul superior care pot beneficia de facilități de transport doar la studenții din învățământul universitar, cu excluderea celor din învățământul postuniversitar, respectiv a masteranzilor. Nelegalitatea art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 309/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 1468/2005, a fost invocată și pentru restrângerea beneficiarilor de facilități de transport la studenții și masteranzii din învățământul superior particular, pentru că nu mai prevede învățământul universitar.

Prin sentința nr. 82/ CA din 28 iunie 2007 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepția de nelegalitate și acțiunea formulate de reclamantul C.C. Hotărând astfel, Instanța de Fond a reținut că prin actele administrative cu caracter normativ criticate pentru nelegalitate de reclamant nu a fost modificată Legea învățământului nr. 84/1995, fiind precizate dispozițiile cu caracter de principiu existente în lege. În acest sens, s-a considerat că pentru punerea în aplicare a facilităților prevăzute în art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, legiuitorul a înțeles să individualizeze și să precizeze modul de acordare a lor, doar în ceea ce-i privește pe studenții „din învățământul universitar de stat și particular acreditat”, excluzându-i implicit pe cei de la cursurile de învățământ postuniversitar.

Instanța de Fond a apreciat că distincția făcută de legiuitor, respectiv de organul administrativ, între studenții din învățământul universitar, ca beneficiari ai facilităților la transportul feroviar, pe de o parte și cei din învățământul postuniversitar, pe de altă parte, decurge din faptul că statul a înțeles să sprijine financiar doar pregătirea profesională cu caracter universitar și nu perfecționarea acestei pregătiri, în decursul derulării carierei alese de absolvenții învățământului universitar, ținând cont și de faptul că o astfel de perfecționare are loc în paralel cu obținerea de venituri dintr-o activitate salarizată. Reținând și că reclamantul se află într-o asemenea situație, fiind cadru universitar, Instanța de Fond a respins ca nefondată și acțiunea, cu motivarea că beneficiarii cursurilor postuniversitare au obligația să-și achite cheltuielile pe care acestea le implică, cu excepția celor suportate de stat în condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că Instanța de Fond a respins greșit acțiunea sa și excepția de nelegalitate invocată în privința H.G. nr. 309/1996 și a Ordinului nr. 972/5572/2003, deoarece Legea nr. 84/1995 nu exclude anumite categorii de studenți de la acordarea facilităților de transport. Cu referire expresă la dispozițiile art. 72 din legea sus menționată, recurentul a învederat că studenții de la cursuri de masterat beneficiază de gratuitatea studiilor și de burse, astfel încât au dreptul și la celelalte facilități prevăzute pentru studenții din învățământul superior de stat și particular.

Recurentul a susținut că diferența dintre categoriile de studenți sub aspectul dreptului la facilitățile de transport a fost nelegal stabilită prin actele administrative contestate, prin introducerea termenului de „învățământ universitar” și a unei limite de vârstă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Soluția Instanței de Fond de respingere a acțiunii și a excepției de nelegalitate este legală și temeinică față de prevederile art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziții legale, beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul intern auto, feroviar și naval, în tot cursul anului calendaristic, studenții din învățământul universitar de stat și din învățământul universitar particular acreditat, cursuri de zi. În înțelesul legii învățământului, învățământul superior este format din învățământ universitar, care cuprinde studenții și din învățământ postuniversitar, care include cursanții, inclusiv masteranzii și doctoranzii. Instanța de Fond a reținut în mod corect că, printre formele de învățământ postuniversitar, art. 72 din Legea nr. 84/1995 republicată prevede și studiile de masterat, urmate și de recurentul - reclamant, ai căror studenți înmatriculați pe locurile finanțate de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum și de burse, în conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, Instanța de Fond a interpretat corect prevederile legale menționate anterior, reținând că deși legiuitorul a utilizat termenul de student atât pentru persoanele care urmează cursuri universitare, cât și pentru cele care urmează cursuri postuniversitare, cele două forme de învățământ superior sunt reglementate distinct sub aspectul duratei de învățământ și a condițiilor de școlarizare. În atare situație, facilitățile de care beneficiază cele două categorii, studenții și cursanții, sunt distincte și prin H.G. nr. 309/1996 nu a fost modificată Legea nr. 84/1995, în sensul excluderii cursanților de la facilitățile de transport, cum neîntemeiat a susținut recurentul - reclamant. Aceeași concluzie se impune și în privința Ordinului nr. 972/5572/2003 a cărui nelegalitate a fost invocată neîntemeiat pe cale incidentă.

În consecință, excepția de nelegalitate a fost corect respinsă și nu există temeiuri pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de Instanța de Fond. Soluția dată pe fondul cauzei este de asemenea legală și temeinică, întrucât recurentul - reclamant nu este titular al dreptului invocat prin acțiune și nu beneficiază de facilitățile de transport recunoscute prin lege numai studenților din învățământul universitar de stat și din învățământul universitar particular acreditat. Pentru considerentele care au fost expuse, prezentul recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinței civile nr. 82/ CA din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2007.