ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2007,

reclamantul C.C. a solicitat obligarea pârâtului M.E.C. la eliberarea

legitimației de călătorie pentru a beneficia până la sfârșitul anului

calendaristic de reducerea de 50% la transportul intern C.F.R., precum și

obligarea pârâtului la plata de daune materiale, reprezentând 50% din valoarea

biletelor achiziționate în anul 2007 și daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că are calitatea de student la master, cursuri de zi, la U.T.G.A. și că pârâtul a refuzat să soluționeze cererea sa din 9 ianuarie 2007 pentru a-și fi

eliberată o legitimație de călătorie, cu scopul de a beneficia de reducerea de

50% la transportul C.F.R.

Reclamantul a invocat și

excepția de nelegalitate a următoarelor acte administrative cu caracter

normativ:

- art. 5 alin. (4) din H.G.

nr. 309/1996 pentru adăugarea termenului „universitar”, ceea ce restrânge

categoria studenților, prin eliminarea acestora din învățământul

postuniversitar;

- art. 1, art. 2 alin. (1),

art. 1 lit. d), e), f), art. 5 alin. (4) - (7) și art. 8 alin. (1) - (2) din

Ordinul nr. 972/5572/2003 emis de M.T.C.T. pentru că s-a adăugat termenul de

„universitar” și s-a introdus o limită de vârstă.

Reclamantul a susținut că

aceste reglementări sunt nelegale, întrucât prin înlocuirea noțiunii de

învățământ superior de stat cu noțiunea de învățământ universitar se modifică

implicit prevederile legii învățământului, prin restrângerea categoriilor de

studenți din învățământul superior care pot beneficia de facilități de

transport doar la studenții din învățământul universitar, cu excluderea celor

din învățământul postuniversitar, respectiv a masteranzilor.

Nelegalitatea art. 5 alin.

(4) din H.G. nr. 309/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G.

nr. 1468/2005, a fost invocată și pentru restrângerea beneficiarilor de

facilități de transport la studenții și masteranzii din învățământul superior

particular, pentru că nu mai prevede învățământul universitar.

Prin sentința nr. 82/ CA din

28 iunie 2007 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondate excepția de nelegalitate și acțiunea formulate de

reclamantul C.C.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că prin actele administrative cu caracter normativ criticate

pentru nelegalitate de reclamant nu a fost modificată Legea învățământului nr.

84/1995, fiind precizate dispozițiile cu caracter de principiu existente în

lege. În acest sens, s-a considerat că pentru punerea în aplicare a

facilităților prevăzute în art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995,

legiuitorul a înțeles să individualizeze și să precizeze modul de acordare a

lor, doar în ceea ce-i privește pe studenții „din învățământul universitar de

stat și particular acreditat”, excluzându-i implicit pe cei de la cursurile de

învățământ postuniversitar.

Instanța de Fond a apreciat

că distincția făcută de legiuitor, respectiv de organul administrativ, între

studenții din învățământul universitar, ca beneficiari ai facilităților la

transportul feroviar, pe de o parte și cei din învățământul postuniversitar, pe

de altă parte, decurge din faptul că statul a înțeles să sprijine financiar

doar pregătirea profesională cu caracter universitar și nu perfecționarea

acestei pregătiri, în decursul derulării carierei alese de absolvenții

învățământului universitar, ținând cont și de faptul că o astfel de

perfecționare are loc în paralel cu obținerea de venituri dintr-o activitate

salarizată.

Reținând și că reclamantul

se află într-o asemenea situație, fiind cadru universitar, Instanța de Fond a

respins ca nefondată și acțiunea, cu motivarea că beneficiarii cursurilor

postuniversitare au obligația să-și achite cheltuielile pe care acestea le

implică, cu excepția celor suportate de stat în condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că Instanța

de Fond a respins greșit acțiunea sa și excepția de nelegalitate invocată în

privința H.G. nr. 309/1996 și a Ordinului nr. 972/5572/2003, deoarece Legea nr.

84/1995 nu exclude anumite categorii de studenți de la acordarea facilităților

de transport.

Cu referire expresă la

dispozițiile art. 72 din legea sus menționată, recurentul a învederat că

studenții de la cursuri de masterat beneficiază de gratuitatea studiilor și de

burse, astfel încât au dreptul și la celelalte facilități prevăzute pentru

studenții din învățământul superior de stat și particular. Recurentul a

susținut că diferența dintre categoriile de studenți sub aspectul dreptului la

facilitățile de transport a fost nelegal stabilită prin actele administrative

contestate, prin introducerea termenului de „învățământ universitar” și a unei

limite de vârstă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția Instanței de Fond de

respingere a acțiunii și a excepției de nelegalitate este legală și temeinică

față de prevederile art. 176 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestor dispoziții

legale, beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul intern auto,

feroviar și naval, în tot cursul anului calendaristic, studenții din

învățământul universitar de stat și din învățământul universitar particular

acreditat, cursuri de zi.

În înțelesul legii

învățământului, învățământul superior este format din învățământ universitar,

care cuprinde studenții și din învățământ postuniversitar, care include

cursanții, inclusiv masteranzii și doctoranzii.

Instanța de Fond a reținut

în mod corect că, printre formele de învățământ postuniversitar, art. 72 din

Legea nr. 84/1995 republicată prevede și studiile de masterat, urmate și de

recurentul - reclamant, ai căror studenți înmatriculați pe locurile finanțate

de stat beneficiază de gratuitatea studiilor, precum și de burse, în

conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, Instanța de Fond

a interpretat corect prevederile legale menționate anterior, reținând că deși

legiuitorul a utilizat termenul de student atât pentru persoanele care urmează

cursuri universitare, cât și pentru cele care urmează cursuri postuniversitare,

cele două forme de învățământ superior sunt reglementate distinct sub aspectul

duratei de învățământ și a condițiilor de școlarizare.

În atare situație,

facilitățile de care beneficiază cele două categorii, studenții și cursanții,

sunt distincte și prin H.G. nr. 309/1996 nu a fost modificată Legea nr.

84/1995, în sensul excluderii cursanților de la facilitățile de transport, cum

neîntemeiat a susținut recurentul - reclamant. Aceeași concluzie se impune și

în privința Ordinului nr. 972/5572/2003 a cărui nelegalitate a fost invocată

neîntemeiat pe cale incidentă.

În consecință, excepția de

nelegalitate a fost corect respinsă și nu există temeiuri pentru casarea sau

modificarea hotărârii pronunțate de Instanța de Fond. Soluția dată pe fondul

cauzei este de asemenea legală și temeinică, întrucât recurentul - reclamant nu

este titular al dreptului invocat prin acțiune și nu beneficiază de

facilitățile de transport recunoscute prin lege numai studenților din

învățământul universitar de stat și din învățământul universitar particular

acreditat.

Pentru considerentele care

au fost expuse, prezentul recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C. împotriva sentinței civile nr. 82/ CA din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2007.