ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de

contencios administrativ, sub nr. 4184/120/2010, reclamanta S.C. a chemat în

judecată pârâtele C.A.S. Dâmbovița și C.N.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să fie anulate măsura nr. 2 dispusă în Raportul de control al C.N.A.S.

din 1 aprilie 2010, față de care a invocat excepția de nelegalitate precum și

anularea dispoziției de imputare din 1 iulie 2010 și să fie exonerată de plata

sumei de 1.800 lei. Totodată s-a solicitat și suspendarea executării Dispoziției

de imputare din 1 iulie 2010.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul universitar 2008 - 2009, a urmat cursul de master postuniversitar „Auditul entităților publice și private” finanțat de

către C.A.S. Dâmbovița în anul 2008, în conformitate cu prevederile art. 50 și

51 din Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1066/2008 în baza referatului aprobat de

conducerea instituției și vizat pentru legalitate de compartimentul juridic.

În

conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamata a

invocat și excepția de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse prin Raportul de control

al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, raportat pe de o parte la prevederile cuprinse

în Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cât și la „Metodologia

organizării și desfășurării concursului de admitere la studii universitare și

postuniversitare de masterat și învățământul superior pentru anul universitar

2008/2009” a M.E.C.T., Universitatea „V.” Târgoviște.

În

motivarea excepției, a arătat că potrivit acestei metodologii, Universitatea „V.”

Târgoviște a organizat concurs de admitere în anul 2008 - 2009, atât pentru ciclul

II de studii universitare de master, conform Legii nr. 288/2004, cât și admiterea

la studii postuniversitare de  masterat, conform Legii nr. 84/1995.

A

mai arătat reclamanta că măsura dispusă prin raportul de control, în baza

căreia a fost emisă dispoziția de imputare din 1 iulie 2010, a avut la bază o interpretare

greșită a legii, prin confuzia studiilor universitare de master cu cele postuniversitare

de master, care potrivit Legii nr. 84/1995, constituie o formă de perfecționare

a pregătirii profesionale iar finanțarea acestei forme de pregătire este în

acord cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/1999 republicată.

Prin

sentința civilă nr. 1299 din 11 noiembrie 2010 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția

de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse în Raportul de control al C.N.A.S. din 1

aprilie 2010, a anulat măsura nr. 2 din acest raport și a anulat dispoziția de

imputare din 1 iulie 2010.

Pentru

a pronunța această soluția prima instanță a reținut în esență că excepția de

nelegalitate este  întemeiată prin raportare la textele de lege incidente iar în

ceea ce privește decizia de imputare  a reținut că prin raportare la dispozițiile

art. 52 din Legea nr. 188/2009, studiile de master ca formă de perfecționare

profesională, pot fi finanțate din bugetul de stat sau bugetul local, reținând că

dispozițiile legale au fost aplicate și interpretate eronat de către organele

de control.

Prin

decizia nr. 495 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința nr. 1299 din 11

noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, a admis excepția de necompetență

materială a instanței de fond invocată de C.A.S. Dâmbovița constatând  competența

materială a Curții de Apel Ploiești, reținând că raportul de control al C.N.A.S.

constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea

nr. 554/2004, emis de o autoritate centrală, ceea ce atrage competența Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 iar cererea de anulare

a dispoziției de imputare este accesorie față de cererea precizată anterior,

devenind aplicabile dispozițiile art. 17 din C. proc. civ.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel  Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 233/42/2011, iar prin încheierea

din 16 mai 2011 a fost admisă excepția inadmisibilității în ceea ce privește

excepția de nelegalitate invocată de  reclamată, având în vedere faptul că nu

poate fi atacat în cadrul  aceluiași litigiul un act administrativ atât pe cale

directă cât și pe cale incidentală prin excepția invocată.

Prin

sentința civilă nr. 156 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și C.A.S.

Dâmbovița.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a  reținut că la nivelul anilor

2008-2009 când reclamanta  a urmat și absolvit cursul de master, aceasta era calificată

legal ca fiind o formă de învățământ universitară astfel că erau deplin

aplicabile dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/1999, care prevăd interdicția

de a se finanța și deconta de la bugetul C.A.S. Dâmbovița a contravalorii cursului

de master absolvit de către reclamantă.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta S.C.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea în tot a

acesteia și pe cale de consecință anularea măsurii nr. 2 din Raportul de

control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010 cât și a Dispoziției de imputare nr. 7214

din 1 iulie 2010 precum și exonerarea sa de plata sumei de 1.800 lei. În

motivarea recursului formulat, recurenta - reclamantă a susținut în esență că în

mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză

în sensul că a apreciat eronat că sunt aplicabile în ceea ce privește cursul de

master universitar absolvit de recurentă, dispozițiile Legii nr. 288/2004, deși

în cauză erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1995.

A

mai susținut recurenta că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind interdicția

finanțării cursului de master absolvit de aceasta întrucât aceste dispoziții nu

vizează studiile postuniversitare, categorie în care se încadrează și cursul de

master absolvit de aceasta.

Examinând

sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente

în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Instanța

de control judiciar constată că în mod corect judecătorul primei instanțe a

identificat problema de drept ce se impunea a fi clarificată, respectiv natura

universitară sau post universitară a studiilor de master absolvite de

reclamantă, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, reținând că

masterul absolvit face parte din categoria de studii universitare reprezentând ciclul

II al acestora și în consecință aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 din Legea

nr. 188/1999 reprezintă o  formă de perfecționare profesională care să poată fi

finanțată de la bugetul de stat.

Dispozițiile

H.G. nr. 404 din 29 martie 2006 privind organizarea și desfășurarea studiilor

universitare de masterat, adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 288/2004

privind organizarea studiilor universitare cât și O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea

calității educației  statuează cu claritate în sensul că studiile de masterat

sunt studii universitare.

Astfel

fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că dispoziția

de  imputare a sumei reprezentând contravaloarea cursului de master absolvit de

reclamantă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

Având

în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. împotriva sentinței nr. 156 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 martie 2012.