ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 4184/120/2010, reclamanta S.C. a chemat în judecată pârâtele C.A.S. Dâmbovița și C.N.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulate măsura nr. 2 dispusă în Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, față de care a invocat excepția de nelegalitate precum și anularea dispoziției de imputare din 1 iulie 2010 și să fie exonerată de plata sumei de 1.800 lei. Totodată s-a solicitat și suspendarea executării Dispoziției de imputare din 1 iulie 2010. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul universitar 2008 - 2009, a urmat cursul de master postuniversitar „Auditul entităților publice și private” finanțat de către C.A.S.

Dâmbovița în anul 2008, în conformitate cu prevederile art. 50 și 51 din Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1066/2008 în baza referatului aprobat de conducerea instituției și vizat pentru legalitate de compartimentul juridic. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamata a invocat și excepția de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse prin Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, raportat pe de o parte la prevederile cuprinse în Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cât și la „Metodologia organizării și desfășurării concursului de admitere la studii universitare și postuniversitare de masterat și învățământul superior pentru anul universitar 2008/2009” a M.E.C.T., Universitatea „V.” Târgoviște.

În motivarea excepției, a arătat că potrivit acestei metodologii, Universitatea „V.” Târgoviște a organizat concurs de admitere în anul 2008 - 2009, atât pentru ciclul II de studii universitare de master, conform Legii nr. 288/2004, cât și admiterea la studii postuniversitare de masterat, conform Legii nr. 84/1995. A mai arătat reclamanta că măsura dispusă prin raportul de control, în baza căreia a fost emisă dispoziția de imputare din 1 iulie 2010, a avut la bază o interpretare greșită a legii, prin confuzia studiilor universitare de master cu cele postuniversitare de master, care potrivit Legii nr. 84/1995, constituie o formă de perfecționare a pregătirii profesionale iar finanțarea acestei forme de pregătire este în acord cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/1999 republicată.

Prin sentința civilă nr. 1299 din 11 noiembrie 2010 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția de nelegalitate a măsurii nr. 2 dispuse în Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010, a anulat măsura nr. 2 din acest raport și a anulat dispoziția de imputare din 1 iulie 2010. Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut în esență că excepția de nelegalitate este întemeiată prin raportare la textele de lege incidente iar în ceea ce privește decizia de imputare a reținut că prin raportare la dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/2009, studiile de master ca formă de perfecționare profesională, pot fi finanțate din bugetul de stat sau bugetul local, reținând că dispozițiile legale au fost aplicate și interpretate eronat de către organele de control.

Prin decizia nr. 495 din 7 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința nr. 1299 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, a admis excepția de necompetență materială a instanței de fond invocată de C.A.S. Dâmbovița constatând competența materială a Curții de Apel Ploiești, reținând că raportul de control al C.N.A.S. constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate centrală, ceea ce atrage competența Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 iar cererea de anulare a dispoziției de imputare este accesorie față de cererea precizată anterior, devenind aplicabile dispozițiile art. 17 din C. proc.

civ. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 233/42/2011, iar prin încheierea din 16 mai 2011 a fost admisă excepția inadmisibilității în ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată de reclamată, având în vedere faptul că nu poate fi atacat în cadrul aceluiași litigiul un act administrativ atât pe cale directă cât și pe cale incidentală prin excepția invocată. Prin sentința civilă nr. 156 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și C.A.S. Dâmbovița.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la nivelul anilor 2008-2009 când reclamanta a urmat și absolvit cursul de master, aceasta era calificată legal ca fiind o formă de învățământ universitară astfel că erau deplin aplicabile dispozițiile art. 52 din Legea nr. 188/1999, care prevăd interdicția de a se finanța și deconta de la bugetul C.A.S. Dâmbovița a contravalorii cursului de master absolvit de către reclamantă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta S.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea în tot a acesteia și pe cale de consecință anularea măsurii nr. 2 din Raportul de control al C.N.A.S. din 1 aprilie 2010 cât și a Dispoziției de imputare nr. 7214 din 1 iulie 2010 precum și exonerarea sa de plata sumei de 1.800 lei.

În motivarea recursului formulat, recurenta - reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză în sensul că a apreciat eronat că sunt aplicabile în ceea ce privește cursul de master universitar absolvit de recurentă, dispozițiile Legii nr. 288/2004, deși în cauză erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1995. A mai susținut recurenta că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind interdicția finanțării cursului de master absolvit de aceasta întrucât aceste dispoziții nu vizează studiile postuniversitare, categorie în care se încadrează și cursul de master absolvit de aceasta.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Instanța de control judiciar constată că în mod corect judecătorul primei instanțe a identificat problema de drept ce se impunea a fi clarificată, respectiv natura universitară sau post universitară a studiilor de master absolvite de reclamantă, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, reținând că masterul absolvit face parte din categoria de studii universitare reprezentând ciclul II al acestora și în consecință aplicabilitatea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 188/1999 reprezintă o formă de perfecționare profesională care să poată fi finanțată de la bugetul de stat.

Dispozițiile H.G. nr. 404 din 29 martie 2006 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de masterat, adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare cât și O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației statuează cu claritate în sensul că studiile de masterat sunt studii universitare. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că dispoziția de imputare a sumei reprezentând contravaloarea cursului de master absolvit de reclamantă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinței nr. 156 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.