ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1347/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 323/42/2011, reclamanta

SC E.S.C. SRL Târgoviște, a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Deciziei de impunere înregistrată sub nr. 1018 la 28 iulie

2010, a Procesului-verbal încheiat la data de 26 iulie 2010, înregistrat sub

nr. 29823 la 28 iulie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 26

iulie 2010, înregistrat sub nr. 29824 la 28 iulie 2010, acte emise de

Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrație Fiscală,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și comunicate la data de 17

august 2010 și a Deciziei nr. 473 din 5 octombrie 2010 a aceleiași Agenții prin

care i s-a respins contestația formulată, cât și suspendarea executării actului

administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr. 146

din 9 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

E.S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dâmbovița, a anulat Decizia nr. 473 din 5 octombrie 2010 a D.G.F.P. Dâmbovița

și a dispus soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva Deciziei de

impunere nr. 1018 din 28 iulie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrație

Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 473 din 5

octombrie 2010 a D.G.F.P. Dâmbovița, s-a respins contestația formulată de

reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 1.018/ din 8 iulie 2010 emisă de

Agenția Naționala de Administrație Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița, pentru suma totală contestată de 753.380 RON reprezentând:

248.346 RON - impozit pe profit stabilit suplimentar, 91.880 RON - majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 294.913 RON

taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, 118.241 RON - majorări de

întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, organul

de control fiscal reținând neîndeplinirea condițiilor procedurale ale

contestației nr. 33.091 din data de 23 august 2010.

Contestația formulată

împotriva Deciziei de impunere nr. 1018 din 28 iulie 2010 nu a fost analizată

pe fond, deoarece pârâta a apreciat că nu s-au respectat dispozițiile

procedurale, respectiv art. 205 alin. (2) și art. 206 alin. (1) lit. e) din

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în sensul că aceasta nu a

fost semnată de contestator sau de către împuternicit.

Analizând actele

dosarului, prima instanță a reținut că există formulate două contestații cu

același conținut, una semnată de S.G. și cealaltă de S.V., aceasta din urmă

având procură de la S.G., care are calitatea de unic asociat și administrator

al firmei.

În raport de acest

aspect, prima instanță a apreciat că se impune admiterea în parte a acțiunii în

vederea soluționării pe fond a contestației, reținând totodată și solicitarea

pârâtei formulată în acest sens, în subsidiarul întâmpinării.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște

în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în esență pentru următoarele

motive:

- Hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Se arată că,

contestația administrativă a reclamantei la Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița a fost respinsă, întrucât nu  a fost respectată cerința

prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. și pct. 22 din OMFP nr.

519/2005, aceasta nedepunând dovada calității de împuternicit al semnatarului

contestației, în original sau în copie legalizată, solicitată prin Adresa nr.

33091 din 7 septembrie 2010.

A mai arătat

recurenta că organul fiscal a fost suspicios datorită faptului că a constatat o

diferență izbitoare între semnătura reprezentantului legal al reclamantei

aplicată pe procura notarială și semnătura aplicată pe contestația comunicată a

doua oară.

În măsura în care, se

consideră de recurentă, reclamanta aduce probe suficiente, se solicită

admiterea recursului și obligarea recurentei să soluționeze pe fond

contestația.

În drept, cererea se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este nefondat.

În cauză se pune în

discuție respectarea dispozițiilor art. 205 alin. (2), art. 206 alin. (1) lit.

e) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că împotriva deciziei de impunere nr. 1018

din 28 iulie 2007, s-a formulat contestație de către reclamantul - intimat, iar

organul fiscal considerând că aceasta nu a fost semnată de contestator sau de

împuternicitul său a respins-o.

Așa cum a reținut

instanța de fond, exista două contestații, având același obiect, una semnată de

S.G., cealaltă semnată de S.V.care avea procură de la S.G., care este unic

asociat și administrator.

Se reține că au fost

respectate dispozițiile art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc., soluția

instanței de fond este legală și temeinică și în consecință, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația

Finanțelor Publice Târgoviște în numele și pe seama Direcției Generale a

Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 146 din 9 mai 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - DG