ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7800/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 94 din 20 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul Municipiul Târgoviște prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, acțiune având ca obiect anularea încheierii din 7 octombrie 2011 emisă de pârâtă și a Deciziei nr. 33/2011 a Camerei de Conturi Dâmbovița. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a apreciat corecte constatările pârâtei în sensul că entitatea auditată nu ar fi respectat prevederile art. 14 alin. (2) și (3), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (1) și art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, pct. 1 alin. (12) din O.M.F.

nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale și art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999 (republicată) privind controlul intern și controlul financiar preventiv, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006.

Împotriva Sentinței nr. 94 din 20 martie 2012 a declarat recurs reclamantul Municipiul Târgoviște prin Primar, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației și anulării încheierii din 7 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României și a Deciziei nr. 33/2011 emisă de Camera de Conturi Dâmbovița cu privire la pct. 17, 18 și 19. În motivarea cererii de recurs s-a susținut, referitor la pct. 17, cele semnalate de reprezentanții Curții de Conturi la momentul întocmirii Deciziei nr. 33/2011 sunt nejustificate, întrucât din verificarea situațiilor de plată reiese clar faptul că toate sumele declarate de auditorii publici externi, ca "încasate nelegal" de firmele SC T.C. SRL și respectiv SC C. SRL, au fost recuperate integral prin noile facturi fiscale emise și transmise în deconturile justificative către MDRT.

De asemenea, sumele decontate de la bugetul de stat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT) pentru lucrările suplimentare la obiectivele Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe Târgoviște, nu au fost solicitate spre returnare până la data de 31 decembrie 2010 și nu au fost calculate penalități pentru facturile stornate și cuprinse în deconturile justificative, iar în această situație nu se poate pune în discuție existența unor plăți suplimentare în raport de obiectul și valoarea totală a contractului. În ceea ce privește situația reținută la pct. 18, s-a arătat că auditorii financiari ai Curții de Conturi au confundat criteriul de atribuire al contractelor de achiziție publică "prețul cel mai scăzut" cu prețul materialelor intrate în operă, că ulterior atribuirii contractului autoritatea competentă nu poate cenzura prețurile la care se aprovizionează prestatorul și că, în final, devizul a fost același.

În fine, referitor la pct. 19, recurenta a susținut că lucrările care fac obiectul acestei măsuri au fost realizate la termen, doar factura întocmindu-se la o dată ulterioară. Hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru faptul că s-a rezumat la a enumera motivele invocate de pârâtă prin întâmpinare sau prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, fără a face referire la susținerile recurentei-reclamante sau la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză. Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată de această instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare." Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a formulat recurs la data de 14 iunie 2012, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 18 aprilie 2012 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 4 mai 2012. Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgoviște prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 94 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL