ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3994/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.Î.S. „T.E.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.E., să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a pune în aplicare în totalitate Decizia civilă nr. 418 din 12 februarie 2010, definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie și pusă în executare în data de 15 iunie 2010 și, pe cale de consecință, să fie obligați pârâții în solidar la plata unei sume de bani pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune pentru refuzul de a aduce la îndeplinire hotărârea judecătorească precizată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Petiția din 25 mai 2009 a cerut autorității pârâte să-i comunice informațiile publice solicitate și pentru că aceasta a refuzat a formulat acțiune în instanță. Prin Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel București a fost obligată pârâta să comunice respectivele informații, însă aceasta refuză să pună în executare în totalitate această decizie, în sensul că nu comunică și informațiile cerute la punctul doi din petiție. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că s-a conformat deciziei irevocabile date de instanță, în sensul că a comunicat reclamantului informațiile cerute. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 105 CC din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia civilă nr. 418 din 12 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a obligat A.S.E. din București să comunice C.N.Î.S. „T.E.” informațiile solicitate prin Petiția din 25 mai 2009 privind înscrierea absolventului acestei instituții M.D.M., la cursurile programului de masterat „Management public” organizat de A.S.E., precum și cu privire la rezultatele obținute de acesta la examene. Totodată, a reținut că autoritatea-pârâtă a pus în aplicare decizia menționată, comunicând prin Adresa din 21 iulie 2010, informațiile stabilite de instanță, astfel că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 punctele 7 și 9, precum și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că, urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 418 din 12 februarie 2010, intimata-pârâtă a emis Adresa de răspuns din 21 iulie 2010, însă nu a comunicat integral informațiile solicitate, respectiv cele de la punctul doi din petiție, în sensul că nu se arată care sunt rezultatele obținute de licențiatul institutului recurent, M.D.M., la examenele promovate la programul de masterat organizat de intimata-pârâtă la care s-a înscris, aceasta comunicând doar că a anulat acele examene.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de apel nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a acțiunii, limitându-se doar la a arăta că autoritatea pârâtă prin adresa de răspuns a pus în aplicare Decizia nr. 418/2010, considerând, din acest punct de vedere, că au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de motivare în raport cu cererea formulată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte de a pune în executare Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, în sensul că nu i-au fost comunicate în totalitate informațiile solicitate prin Petiția din 25 mai 2009, mai exact cele referitoare la rezultatele obținute la examenele promovate în cadrul programului de masterat organizat de intimata-pârâtă, de către M.D.M. Înalta Curte reține că prin Adresa de răspuns din 21 iulie 2010, existentă la dosarul de fond, intimata-pârâtă a comunicat recurentului-reclamant faptul că numitul M.D.M.

a fost înscris la programul de masterat „Management public - on line” în cadrul A.S.E. din București și la data exmatriculării, 11 mai 2009, s-au anulat rezultatele obținute la evaluările susținute. Analizând acest răspuns, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a comunicat informațiile publice solicitate de recurentul-reclamant prin Petiția din 25 mai 2009, punând astfel în executare Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București prin care a fost obligată la comunicarea respectivelor informații.

Faptul că intimata-pârâtă nu a comunicat în mod expres și care sunt acele rezultate de care a făcut vorbire în răspunsul său nu înseamnă că nu a comunicat informațiile publice solicitate în integralitate, astfel cum susține recurentul, câtă vreme a precizat că acele rezultate obținute au fost anulate ca efect al exmatriculării persoanei înscrise la programul de masterat, caz în care nu se poate reține că răspunsul comunicat îmbracă forma unui refuz al autorității de a pune în executare decizia instanței, în sensul legii. Așadar, se constată că nu există elemente care să contureze un refuz chiar și parțial de rezolvare a cererii. Mai mult, soluționarea unei cereri contrar așteptărilor petiționarului nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reținut numai prin raportare la prevederile legale, cu care răspunsul dat petiționarului ar intra în contradicție.

În fine, Înalta Curte constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinței sunt expuse în mod logic și convingător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată, judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat susținerile reclamantului, cu respectarea deplină a cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 7 și 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.Î.S. „T.E.” București împotriva Sentinței nr. 105 CC din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.