ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3994/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.N.Î.S. „T.E.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.E., să se constate

refuzul nejustificat al acesteia de a pune în aplicare în totalitate Decizia

civilă nr. 418 din 12 februarie 2010, definitivă și irevocabilă, învestită cu

formulă executorie și pusă în executare în data de 15 iunie 2010 și, pe cale de

consecință, să fie obligați pârâții în solidar la plata unei sume de bani pe

fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune pentru refuzul de a aduce la

îndeplinire hotărârea judecătorească precizată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Petiția din 25 mai 2009 a cerut autorității pârâte

să-i comunice informațiile publice solicitate și pentru că aceasta a refuzat a

formulat acțiune în instanță. Prin Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 a

Curții de Apel București a fost obligată pârâta să comunice respectivele

informații, însă aceasta refuză să pună în executare în totalitate această

decizie, în sensul că nu comunică și informațiile cerute la punctul doi din

petiție.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că s-a conformat deciziei

irevocabile date de instanță, în sensul că a comunicat reclamantului

informațiile cerute.

instanțe

Prin Sentința nr. 105

CC din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin Decizia civilă

nr. 418 din 12 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a obligat A.S.E. din București să comunice

C.N.Î.S. „T.E.” informațiile solicitate prin Petiția din 25 mai 2009 privind

înscrierea absolventului acestei instituții M.D.M., la cursurile programului de

masterat „Management public” organizat de A.S.E., precum și cu privire la

rezultatele obținute de acesta la examene.

Totodată, a reținut

că autoritatea-pârâtă a pus în aplicare decizia menționată, comunicând prin

Adresa din 21 iulie 2010, informațiile stabilite de instanță, astfel că în

cauză nu sunt întrunite condițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul,

invocând prevederile art. 304 punctele 7 și 9, precum și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a arătat că, urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 418

din 12 februarie 2010, intimata-pârâtă a emis Adresa de răspuns din 21 iulie

2010, însă nu a comunicat integral informațiile solicitate, respectiv cele de

la punctul doi din petiție, în sensul că nu se arată care sunt rezultatele

obținute de licențiatul institutului recurent, M.D.M., la examenele promovate

la programul de masterat organizat de intimata-pârâtă la care s-a înscris,

aceasta comunicând doar că a anulat acele examene.

Totodată, recurentul

a susținut că instanța de apel nu a motivat în niciun fel soluția de respingere

a acțiunii, limitându-se doar la a arăta că autoritatea pârâtă prin adresa de

răspuns a pus în aplicare Decizia nr. 418/2010, considerând, din acest punct de

vedere, că au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

hotărârea fiind lipsită de motivare în raport cu cererea formulată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs

Înalta Curte constată

că recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța

de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte de a pune în executare

Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, în sensul că nu

i-au fost comunicate în totalitate informațiile solicitate prin Petiția din 25

mai 2009, mai exact cele referitoare la rezultatele obținute la examenele

promovate în cadrul programului de masterat organizat de intimata-pârâtă, de

către M.D.M.

Înalta Curte reține

că prin Adresa de răspuns din 21 iulie 2010, existentă la dosarul de fond,

intimata-pârâtă a comunicat recurentului-reclamant faptul că numitul M.D.M. a

fost înscris la programul de masterat „Management public - on line” în cadrul

A.S.E. din București și la data exmatriculării, 11 mai 2009, s-au anulat

rezultatele obținute la evaluările susținute.

Analizând acest

răspuns, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a comunicat informațiile

publice solicitate de recurentul-reclamant prin Petiția din 25 mai 2009, punând

astfel în executare Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București prin care a fost obligată la comunicarea respectivelor informații.

Faptul că

intimata-pârâtă nu a comunicat în mod expres și care sunt acele rezultate de

care a făcut vorbire în răspunsul său nu înseamnă că nu a comunicat

informațiile publice solicitate în integralitate, astfel cum susține

recurentul, câtă vreme a precizat că acele rezultate obținute au fost anulate

ca efect al exmatriculării persoanei înscrise la programul de masterat, caz în

care nu se poate reține că răspunsul comunicat îmbracă forma unui refuz al

autorității de a pune în executare decizia instanței, în sensul legii.

Așadar, se constată

că nu există elemente care să contureze un refuz chiar și parțial de rezolvare

a cererii.

Mai mult,

soluționarea unei cereri contrar așteptărilor petiționarului nu reprezintă,

automat, un refuz nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reținut numai

prin raportare la prevederile legale, cu care răspunsul dat petiționarului ar

intra în contradicție.

În fine, Înalta Curte

constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc.

civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinței sunt expuse în

mod logic și convingător argumentele care au fundamentat soluția pronunțată,

judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat susținerile

reclamantului, cu respectarea deplină a cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 7 și 9 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.Î.S. „T.E.” București împotriva Sentinței nr. 105 CC din 27

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.