ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 14 septembrie 2006, reclamanta N.M. și N.A.I. moștenitor a lui N.A. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. formulând contestație la executare silită pornită de pârâtă prin adresa nr. 21970 din 25 august 2006 solicitând anularea acesteia și a executării silite însăși. Prin acțiunea înregistrată în aceiași zi reclamanții N.A. și N.M. au formulat contestație la executare pornită de A.V.A.S. prin aceiași adresă. În susținerea cererii contestatoarele au arătat că prin contractul de credit nr. 10234 din 5 iulie 1994 și actul adițional din 14 noiembrie 1994 încheiat între B.A.

SA și D.V. acesta din urmă a beneficiat de un credit de 252.308 dolari S.U.A. în vederea achiziționării unor utilaje agricole străine și un credit B.A.SA de 109.533.000 lei în vederea achiziționării unor utilaje românești. În vederea garantării creditului au fost constituite garanții imobiliare constând în contractul de garanție imobiliară asupra imobilului proprietatea lui D.V. și E.; contractul de garanție imobiliară pentru cota de 5/8 din imobilul reprezentând dreptul de indiviziune a lui D.A.; contractul de garanție imobiliară asupra imobilului lui N.A. și M.; contractul de garanție imobiliară asupra imobilului proprietatea lui N.A. și N.M. Pentru garantarea contractului B.I.R.D. a fost constituit contractul de gaj fără deposedare din 23 ianuarie 1996 încheiat între D.V.

și B.A. SA asupra utilajelor agricole achiziționate din acest credit. La data de 15 iulie 1996 s-a încheiat contractul de novație nr. 8502 între B.A., SC S. SA Săcele și D.V. Prin acest contract de novație SC S. SA Săcele a preluat utilajele agricole achiziționate conform contractului de credit și toate obligațiile ce decurgeau din acesta. Obligațiile preluate de SC S. SA Săcele rezultate din creditul B.I.R.D. au fost garantate de această societate cu utilajele de producție achiziționate din acest credit, completate cu patrimoniul social al societății și cu utilajele de producție. Pentru a garanta diferența de credite neachitate la data încheierii contractului de novație respectiv 26.145.450 lei cu dobânzile aferente și 9.923.868 lei reprezentând comisioane, D.V.

s-a angajat să gireze SC S. SA Săcele conform contractelor de garanție imobiliară autentificat sub nr. 21357,2621,2622,2620. La data de 3 decembrie 1999 a avut loc contractul de cesiune de creanță nr. 922127 încheiat între B.A. și A.V.A.S., aceasta din urmă preluând creanțe reprezentând credit nerambursat din contractul de credit nr. 10234, respectiv de novație nr. 8502 în valoare totală de 145.754,97 dolari S.U.A. În urma deschiderii procedurii falimentului SC S. SA Săcele, A.V.A.S. a fost înscrisă cu această creanță în tabelul definitiv al creditorilor, o parte din aceasta fiind recuperată ca urmare a procedurii de lichidare judiciară. La data de 30 august 2006 cu adresele nr. 21970 din 25 august 2006 au fost comunicate titlurile executorii și valoarea creanței și s-a pus în vedere contestatorilor ca în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea comunicării să achite creanța în cuantum de 145.758,98 dolari S.U.A.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 29 din 13 februarie 2007, a admis contestațiile formulate de reclamanții N.M., N.A.I. și N.M. și a anulat formele de executare începute de A.V.A.S. S-a admis în parte contestația reclamanților D. și a anulat în parte formele de executare începute de A.V.A.S. respectiv cele pornite în baza contractului de gaj fără deposedare încheiat la 23 ianuarie 1996. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că novația este o convenție prin care părțile sting o obligație veche și o înlocuiesc cu o obligație nouă. Făcând referire la dispozițiile art. 1134 și 1137 C. civ., instanța a apreciat că, dacă novațiunea are loc prin schimbare de debitor, cum este cazul în speță, creditorul nu poate nici chiar printr-o rezervă expresă, să facă să treacă privilegiile și ipotecile privitoare asupra noii obligații, fără consimțământul garanților ipotecari care au înțeles să garanteze doar obligația veche.

În aceste condiții s-a reținut că prin contractul de novație între B.A. SC S. SA și D.V., garanții ipotecari contestatori Neacșu nu și-au dat consimțământul în vederea garantării cu o ipotecă a noii obligații. În privința debitorului contestator D.V. acesta și-a dat consimțământul să garanteze noua obligație prin menținerea ipotecii asupra imobilului situat în Constanța str. Banu Mihalcea și potrivit art. 1746 C. civ., ipoteca este indivizibilă, ceea ce înseamnă că garantează în totalitate creanța. Împotriva acestei soluții au declarat recurs părțile în litigiu. Criticile contestatorilor D.V. și E. fac referire la aspecte de nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că art. 42 C. com., instituie prezumția de solidaritate numai asupra fidejusorului, or, având calitatea de garant ipotecar obligația sa se limitează la valoarea bunului ipotecat înscris în contractul de ipotecă. Recurenta precizează că motivul pentru care contractul de ipotecă a fost menținut și la încheierea contractului de novație, a fost că la data încheierii acestuia existau și credite nerambursabile în lei, iar utilajele agricole preluate de noul debitor SC S. SA garantând numai creditul în natură. A.V.A.S. consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 1746 C. civ., care stabilește expres că ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații, conferând creditorului ipotecar un drept real asupra bunului care este afectat la plata creanței.

De asemenea, face referire la dispozițiile art. 1746 alin. (2) C. civ. și arată ipoteca este indivizibilă și nici măcar o plată parțială a creanței nu micșorează garanția imobiliară și întreg imobilul rămâne grevat până la achitarea deplină a datoriei. De asemenea, se susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1134 C. civ., potrivit cărora „Privilegiile și ipotecile creanței celei vechi nu le are și creanța ce-i este substituită, afară de cazul când creditorul le-a rezervat expres” care „îngăduie părților să stipuleze ca noua datorie să continue să fie asigurată prin garanțiile vechii creanțe” fapt ce se regăsește în cuprinsul contractului de novație la art. 2. În mod greșit, susține recurenta A.V.A.S., instanța de fond a admis în parte contestația la executarea formulată și de intimații D.V.

și D.E. împotriva executării silite demarată de A.V.A.S. în temeiul contractului de gaj fără deposedare, având în vedere faptul că parte din bunurile cu care s-a gajat împrumutul au fost valorificate prin procedura de lichidare judiciară a debitorului SC S. SA, celelalte nefiind identificate. Recursul contestatorilor D. este fondat. Astfel contractul de ipotecă a fost constituit numai pentru suma de 44.900.000 lei aferentă contractului de credit nr. 10234 din 30 iunie 1994. Indicarea, în cuprinsul contractului de garanție imobiliară a cuantumului total al creditului în lei, ce a făcut obiectul contractului pentru care s-a constituit ipoteca, nu poate fi interpretată în sensul că garanții ipotecari ar fi înțeles să garanteze întreg creditul.

Instanța de fond a ajuns la această soluție printr-o greșită aplicare a principiului indivizibilității ipotecii prevăzut de art. 1746 alin. (2) C. civ. și cu încălcarea principiului specializării ipotecii lipsind de eficacitate clauza din actul de ipotecă prin care părțile determină suma pentru care se constituie ipoteca. De asemenea prin soluția pronunțată s-a încălcat și principiul prevăzut de art. 1041 C. civ., conform căruia solidaritatea nu se prezumă, extinzând solidaritatea prevăzută în art. 42 C. com., pentru debitor și fidejusor și la garantul ipotecar care nu este comerciant, actul de ipotecă neavând caracter comercial. De asemenea, se reține că prin contractul de ipotecă recurenții-contestatori au garantat numai creditul în lei rămas neachitat până la încheierea contractului de novație, instanța ignorând decizia nr. 610 din 16 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța ce a intrat în puterea lucrului judecat.

În adevăr, instanța nu a ținut seama că novația nu a fost semnată de recurenta-contestatoare D.E., astfel că nu a existat consimțământul expres al acesteia pentru noua garanție ipotecară, și implicit, nici acordul expres al acesteia prevăzut de art. 35 alin. (2) C. fam., pentru grevarea bunurilor comune. Cu privire la recursul A.V.A.S. se reține că art. 1134 C. civ., de care se prevalează aceasta în criticile formulate, are în vedere ipoteza unei novații între aceleași părți a obligației inițiale, în care rezerva privilegiilor și ipotecilor este acceptată de debitorul care le-a constituit. Numai că, novația intervenită în speță este o novație prin schimbare de debitor, fiind semnată doar de D.V.

nu și de garanții ipotecari ai creanței vechi astfel că fără consimțământul acestora din urmă, garanțiile reale nu puteau trece asupra noii creanțe. Necesitatea consimțământului proprietarului bunului reiese din art. 1135 C. civ., în care se arată că privilegiile și ipotecile primitive ale creanței nu pot trece asupra noului debitor. Acest fapt reiese și din interpretarea dispozițiilor art. 1137 C. civ., care prevede că în cazul în care novația operează între creditor și unul dintre codebitori, atunci privilegiile și ipotecile vechii creanțe nu se pot rezerva decât asupra bunurilor celui ce contracta nu și asupra bunurilor celor care nu au luat parte la novațiune, deci nu și-au exprimat consimțământul.

Urmează a fi înlăturat și cel de-al doilea motiv de recurs cu privire la executarea silită începută în temeiul contractului de gaj, datorită faptului că bunurile gajate au fost vândute sau nu au fost găsite așa încât prin contractul de novație vechea creanță s-a stins împreună cu toate accesoriile și garanțiile, fiind prevăzut angajamentul noului și unicului debitor, SC S. SA Săcele de a garanta obligațiile preluate cu utilaje de producție. Faptul că bunurile au fost vândute, nu au fost găsite sau nu se mai află în patrimoniul persoanei împotriva căreia s-a pornit executarea silită poate fi un motiv de anulare a executării silite, atâta timp cât nu s-a dispus încetarea executării silite de către executorul care instrumentează executarea silită.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții D.V. și D.E., împotriva sentinței nr. 29 din 13 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică sentința recurată în sensul că admite contestația la executare și anulează formele de executare silită începute asupra imobilului situat în Constanța, str. Banu Mihalcea, județul Constanța. Respinge recursul pârâtei A.V.A.S. București declarat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.