ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 decembrie 2008, B.I.S. a solicitat ca în contradictoriu cu B.E.C., să se dispună anularea parțială a rezultatelor procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel național, cu privire la mandatul alocat U.D.M.R. în circumscripția electorală nr. 43 (străinătate) și obligării B.E.C. să-i atribuie acest mandat. De asemenea, a cerut anularea parțială a procesului-verbal al B.E.C. privind rezultate finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 30 noiembrie 2008 (procesul – verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților) și obligarea B.E.C. la modificarea în mod corespunzător a listei cu rezultatele finale prin menționarea reclamantului ca deputat al formațiunii U.D.M.R.

În esență, reclamantul a arătat că a fost candidat al U.D.M.R. la Camera Deputaților în colegiul uninominal nr. 2 din Circumscripția electorală nr. 28 Mureș și în urma alegerilor din 30 noiembrie 2008, a obținut 42% din voturile exprimate în Colegiul 2 Mureș, respectiv 12769 voturi valabil exprimate. A precizat că, întrucât alocarea mandatului numărul 8 s-a făcut cu nesocotirea normelor legale în vigoare și a rezultatelor înregistrate pe circumscripții electorale stabilite obligatoriu prin lista 8, a fost prejudiciat în mod grav dreptul reclamantului de a beneficia de cel de al 8-lea mandat al UDMR, care îi revenea conform legii. În drept, B.I.S. a invocat prevederile art. 2, art. 15, art. 70 din Legea nr. 35/2008, art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3582 din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, în sensul anulării parțiale a rezultatului procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel național, respectiv a procesului-verbal al B.E.C. privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 30 noiembrie 2008, număr crt. 316, pct. 12 al Anexei 8 A, reprezentând mandatul alocat U.D.M.R. în circumscripția electorală nr. 43 (străinătate). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.J., deputat U.D.M.R. în Circumscripția electorală . Recurentul a susținut că prima instanță a pășit la soluționarea litigiului fără a avea în vedere faptul că BEC nu mai exista la data judecării acțiunii în anulare.

De asemenea, nu a dispus citarea lui și a formațiunii politice U.D.M.R. ca părți implicate în procesul electoral și cărora, hotărârea ce urma a fi pronunțată, trebuie să le fie opozabilă. În opinia sa, curtea de apel a încălcat dispoziții legale de drept public și norme care au consacrat principiului separației puterilor în stat, iar sentința recurată nu poate fi pusă în executare, devreme ce existența B.E.C. a încetat în termenul de 48 ore de la publicarea în M. Of. a rezultatelor alegerilor. În sfârșit, K.J. a susținut că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 32 din Legea nr. 35/2008, care prevăd posibilitatea de a contesta candidaturile și nu rezultatul alegerilor, cale de atac ce se exercită la tribunal.

În cauză, A.E.P. a formulat, la data de 9 februarie 2009, o cerere de intervenție accesorie, în interesul recurentului, solicitând admiterea recursului. Intervenienta a susținut că prima instanță a depășit, prin hotărârea pronunțată, limitele puterii judecătorești, substituindu-se atât celor două Camere ale Parlamentului, cât și birourilor electorale, cărora le revin atribuții de validare a mandatelor de deputat sau senator, respectiv de repartizare și atribuire a mandatelor. Pe de altă parte, din moment ce B.E.C. și-a încetat existența, nici citarea și comunicarea actelor de procedură nu s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Prin concluziile scrise, susținute și oral de avocatul său, intimatul B.I.S.

a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar, a cerut respingerea lui ca nefondat. Totodată, oral a solicitat respingerea în principiu, a cererii de intervenție accesorie formulată de A.E.P. Intimatul a susținut că recursul este inadmisibil, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, împotriva hotărârilor definitive pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentului titlu nu există cale de atac. Recursul mai este inadmisibil și pentru motivul că a fost declarat de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul soluționat prin sentința atacată. Excepțiile de inadmisibilitate a recursului și a cererii de intervenție accesorie, ridicate de intimat sunt neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor și lucrărilor din dosar, reclamantul B.I.S. a investit Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune pentru anularea parțială a unor acte prin care B.E.C. a stabilit rezultatele procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel național, inclusiv a procesului – verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților din 30 noiembrie 2008, cu consecința obligării B.E.C. la modificarea corespunzătoare a listei cu rezultatele finale, prin menționarea sa ca deputat al formațiunii U.D.M.R. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2, art. 15 și art. 70 din Legea nr. 35/2008, art. 1 și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, judecarea de către instanțe a întâmpinărilor, a contestațiilor sau a oricăror alte cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului. Prin dispozițiile alineatului următor al aceluiași articol s-a prevăzut că împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești potrivit prezentului titlu, nu există cale de atac. Din interpretarea rațională a textelor legale precitate rezultă că numai împotriva hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, de soluționare a întâmpinărilor, contestațiilor sau altor cereri referitoare la procesul electoral, nu există cale de atac.

Prin urmare, alte acte juridice emise de B.E.C. sau de birourile electorale județene, cum este cazul celor care constată rezultatele finale ale agenților pentru Camera Deputaților, sau procesul-verbal privind aceste rezultate, au caracterul unor acte administrative supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate și cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituție, conform cărora nici o lege nu poate îngrădi dreptul persoanei fizice sau juridice de a se adresa justiției.

Ținând seama de aceste considerente, de natura și obiectul litigiului, dar și de temeiul juridic invocat de reclamant în acțiunea în anulare, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ s-a pronunțat în cauză, cu respectarea propriei competențe materiale, printr-o sentință care, potrivit legii (art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 299 și următoarele C. proc. civ. ) este supusă căii de atac a recursului. Pe de altă parte, este adevărat că de regulă în procesul guvernat de normele Codului de procedură civilă subiect ale recursului sunt părțile litigante care au participat ca reclamante și pârâte la judecata în fond și apoi, eventual, la judecata în apel, terțele persoane care au intrat, voluntar sau forțat în proces, precum și alte persoane (în materie necontencioasă), cărora hotărârea pronunțată nu le este favorabilă.

Interpretarea și aplicarea normelor de drept procesual intern în vigoare nu trebuie făcute însă, într-un mod prea formalist, care să împiedice examinarea recursului declarat și de o altă persoană, căreia hotărârea îi este vădit nefavorabilă. Sub acest aspect, C.E.D.O. a statuat că dreptul de acces la un tribunal este atins ori de câte ori reglementarea sa încetează să servească scopurilor securității juridice și bunei administrări a justiției și constituie un fel de barieră care împiedică justițiabilul să-și vadă tranșată, de jurisdicția competentă, substanța litigiului. În mai multe rânduri C.E.D.O. a reținut că aplicarea de către jurisdicțiile interne a unor formalități pentru declararea unui recurs, este susceptibilă să încalce dreptul de acces la un tribunal, recunoscut de art. 6 paragraful 1 al Convenției (clauzele B. și alții contra Cehiei, Z. și Z.A.

contra Cehiei). Tot cu valoare de principiu, Curtea a decis că art. 6 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță judiciară să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrându-se astfel „dreptul la un tribunal”, „dreptul de a-l sesiza” constituind unul dintre aspectele sale (Decizia din 27 iunie 1997, în cauza P. contra Greciei). În general, efectivitatea dreptului la acces la un tribunal, dar și a dreptului la un proces echitabil implică necesitatea ca exercitarea acestor drepturi să nu fie afectată de existența unor obstacole sau impedimente, inclusiv de ordin procedural. În speță, recurentul, beneficiar al mandatului de deputat acordat pentru circumscripția electorală nr. 43 și formațiunea U.D.M.R.

nu au avut calitatea de parte litigantă, iar acțiunea în anulare a fost introdusă de reclamantul B.I.S. doar împotriva B.E.C., a cărei existență încetase conform legii, după expirarea termenului de 48 ore de la publicarea rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare în M. Of. Nu se contestă nici împrejurarea că la data pronunțării sentinței, mandatul recurentului K.J., care a candidat din partea U.D.M.R. în circumscripția electorală nr. 43 (străinătate) a fost validat de către Comisia de validare și acesta a depus jurământul în Plenul Camerei Deputaților, dobândind așadar, calitatea de deputat ce nu poate înceta decât în cazurile prevăzute limitativ de art. 70 alin. (2) din Constituție.

În condițiile date este evident că judecata în primă instanță a cauzei, realizată în contradictoriu cu o autoritate publică care nu mai exista și fără citarea recurentului, a competitorului UDMR și a Autorității Electorale Permanente (care potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, asigură aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale a dispozițiilor legale privind organizarea și desfășurarea alegerilor sau a altor consultări cu caracter național sau local) este de natură să atragă nulitatea hotărârii. Având în vedere aceste motive de ordine publică, argumentele redate din jurisprudența C.E.D.O.

și împrejurarea că s-a cauzat recurentului o vătămare gravă a unor drepturi subiective legitime, ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței atacate, urmează a se respinge excepțiile ridicate de intimat și a se admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Autoritatea Electorală Permanentă în interesul recurentului. De asemenea, va fi admis recursul declarat de K.J., cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Văzând și dispozițiile art. 51 - 52, art. 85, art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 5), art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., art. 13 din C.E.D.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de intimatul B.I.S. privind inadmisibilitatea recursului și lipsa calității procesuale a numitului K.J., ca neîntemeiate. Admite în principiu cererea de intervenție formulată de A.E.P. în interesul recurentului K.J. Admite recursul declarat de K.J. împotriva sentinței civile nr. 3582 din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.