ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost
admise recursurile declarate de SC C. SA București și Ministerul Mediului și
Gospodăririi Apelor împotriva sentinței civile nr. 1625/2005 a Curții de Apel
București, secția contencios administrativ și fiscal, sentința a fost
modificată, iar acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA București privind
anularea Ordinului nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 și a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, a fost respinsă ca tardiv formulată.
Curtea a reținut că actele
atacate au fost comunicate reclamantei la data de 29 ianuarie 2003 astfel
încât, acțiunea formulată la data de 6 iulie 2004 este tardivă, peste termenul
de un an prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
La data de 4 octombrie 2006,
SC C. SA București a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.
3145 din 28 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, arătând că soluția instanței de recurs este
rezultatul unei greșeli materiale de ordin procedural, având în vedere că
instanța a confundat borderoul, care face dovada expedierii corespondenței, cu
recipisa de confirmare de primire a corespondenței. Au fost invocate
dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea a precizat
că, față de faptul că Ordinul nr. 1132/ b din 5 decembrie 2002 a fost comunicat prin poștă, dovada primirii acestuia se face de către cel care l-a transmis
numai prin prezentarea recipisei de confirmare de primire, dovadă nedepusă de
intimat.
Verificând contestația în
anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Instanța de recurs nu a
comis o greșeală materială, astfel cum prevăd dispozițiile art. 318 C. proc. civ., atunci când a concluzionat că acțiunea a fost tardiv formulată față de
împrejurarea că din borderoul registraturii Ministerului Mediului și
Gospodăririi Apelor rezultă că ordinul a fost comunicat societății la data de
29 ianuarie 2003. Aceasta face parte din argumentarea soluției, Curtea
apreciind în sensul mai sus arătat, fără să săvârșească o eroare materială.
Dispozițiile art. 318 teza I
C. proc. civ., care prevăd că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată
dacă este rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale
evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, legea
neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs.
Or, în cauză, susținerile
formulate în contestația în anulare au fost invocate și în recurs și au fost
examinate de instanță, care a apreciat în sensul arătat.
Pentru considerentele expuse
contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de SC C. SA București împotriva deciziei nr. 3145 din 28
septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2007.