ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iași la data de 22 februarie 2005 și întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 reclamanta H.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC D. SA ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligată să răspundă la notificarea privind restituirea prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului proprietatea autorilor săi situat în Iași, și la plata de daune cominatorii. În motivare a arătat că autorii săi au fost proprietarii suprafeței de 718 mp teren clădit și neclădit situat în Iași, și a unui imobil format din 2 corpuri de clădire și anexe gospodărești, trecute în anul 1976 fără titlu în proprietatea statului.

Imobilul construit a fost demolat, iar pe teren s-a edificat fosta întreprindere Poligrafică Iași, devenită prin H.G. 171/1991 SC D. Pârâta nu a răspuns la notificare printr-o decizie sau dispoziție. Prin sentința civilă nr. 896 Judecătoria Iași a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că acțiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deoarece imobilul a fost preluat cu titlu de stat, respectiv a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 20/1979, iar în prezent acesta se află în patrimoniul pârâtei, care s-a privatizat cu respectarea dispozițiilor legale, iar potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie adresată instituției publice implicate în privatizare.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel susținând în esență că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 460 din 29 martie 2006 Tribunalul Iași a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Iași deoarece potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 competența în soluționarea litigiilor privind restituirea prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 revine secției civile a tribunalului în raza căruia se află sediul unității deținătoare. Prin sentința civilă nr. 2658 din 22 noiembrie 2006 Tribunalul Iași a admis acțiunea. A obligat pârâta să răspundă la notificare și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâta SC D. SA, în prezent SC K.I.C. SA Iași, fiind unitate deținătoare, era obligată să răspundă la notificare conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. A.V.A.S. nu este persoană juridică deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel arătând că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Potrivit dispozițiilor art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001 singura în măsură să soluționeze notificarea este A.P.A.P.S., fiind instituția care a efectuat privatizarea fostei SC D. SA. Prin decizia civilă nr. 84 din 6 iunie 2007 Curtea de Apel Iași a respins apelul. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că statul a rămas în continuare acționar la pârâtă și că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pârâta are obligația de a răspunde la notificare.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Deși sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt formulate critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs. Potrivit criticilor încadrate în art. 304 pct. 8 și 9, prin ele se susține că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Au fost interpretate greșit actele juridice deduse judecății. Recurenta arată că a depus toată documentația privind privatizarea sa. Singura participație a statului a trecut prin F.P.S. în proprietatea privată a SC R.T. SRL, iar statul nu mai are nici o participație la capitalul social al SC D. SA. În mod greșit au fost obligați să răspundă la notificare în locul A.V.A.S.

A.V.A.S. a emis decizia nr. 31 din 16 februarie 2007 urmare notificării reclamantei și în acest fel în mod greșit prin decizia recurată pârâta rămâne obligată să emită dispoziție/decizie. Recursul nu este fondat și va fi respins ca atare. Dispozițiile art. 21 (fost art. 20) statuează că „Imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar/.../vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". Din actele și lucrările dosarului rezultă că SC D. SA (în prezent SC K.I.C.

SA) era la data depunerii notificării, și este și în prezent, deținătoarea imobilului. Din înscrisurile depuse( filele 20 și următoarele dosar apel), rezultă că statul este în continuare acționar la SC K.I.C. SA. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 25(fost art. 23) pârâta și nu A.V.A.S., era obligată să răspundă la notificarea reclamantei în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia și a actelor doveditoare. Prin lipsa răspunsului la notificare pârâta a încălcat o obligație legală și a prejudiciat reclamanta în realizarea dreptului recunoscut de lege. Vor fi înlăturate în consecință criticile privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. l0/2001 și interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății.

Emiterea de către A.V.A.S. a deciziei nr. 31 din 16 februarie 2007 nu absolvă pe pârâtă, cum greșit consideră aceasta, de îndeplinirea obligațiilor sale legale . Așa fiind, deoarece nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de recurentă, recursul de față va respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de SC K.I.C. SA împotriva deciziei nr. 84 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.