ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 83/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iași la data de 22 februarie
2005 și întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 reclamanta H.M. a solicitat în
contradictoriu cu pârâta SC D. SA ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să
fie obligată să răspundă la notificarea privind restituirea prin echivalent
corespunzătoare valorii imobilului proprietatea autorilor săi situat în Iași,
și la plata de daune cominatorii.
În motivare a
arătat că autorii săi au fost proprietarii suprafeței de 718 mp teren clădit și
neclădit situat în Iași, și a unui imobil format din 2 corpuri de clădire și
anexe gospodărești, trecute în anul 1976 fără titlu în proprietatea statului.
Imobilul construit a fost demolat, iar pe teren s-a edificat fosta întreprindere
Poligrafică Iași, devenită prin H.G. 171/1991 SC D. Pârâta nu a răspuns la
notificare printr-o decizie sau dispoziție.
Prin sentința
civilă nr. 896 Judecătoria Iași a respins acțiunea.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că acțiunea a fost formulată împotriva unei persoane
fără calitate procesuală pasivă deoarece imobilul a fost preluat cu titlu de
stat, respectiv a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.
20/1979, iar în prezent acesta se află în patrimoniul pârâtei, care s-a privatizat
cu respectarea dispozițiilor legale, iar potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie adresată instituției publice implicate în
privatizare.
Împotriva
acestei sentințe reclamanta a declarat apel susținând în esență că nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă
nr. 460 din 29 martie 2006 Tribunalul Iași a admis apelul și a trimis cauza
spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Iași deoarece potrivit
dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 competența în soluționarea
litigiilor privind restituirea prin echivalent a imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 revine secției civile a
tribunalului în raza căruia se află sediul unității deținătoare.
Prin sentința civilă
nr. 2658 din 22 noiembrie 2006 Tribunalul Iași a admis acțiunea. A obligat
pârâta să răspundă la notificare și la plata daunelor cominatorii în cuantum de
100 RON pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii
și până la emiterea dispoziției și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că pârâta SC D. SA, în prezent SC K.I.C. SA Iași,
fiind unitate deținătoare, era obligată să răspundă la notificare conform art.
23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
A.V.A.S. nu este
persoană juridică deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva
acestei sentințe pârâta a declarat apel arătând că instanța de fond a dat o
interpretare greșită dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Potrivit dispozițiilor
art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001 singura în măsură să soluționeze
notificarea este
A.P.A.P.S., fiind instituția care a efectuat
privatizarea fostei SC D. SA.
Prin decizia
civilă nr. 84 din 6 iunie 2007 Curtea de Apel Iași a respins apelul.
Pentru a
hotărî astfel instanța a reținut în esență că statul a rămas în continuare
acționar la pârâtă și că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pârâta are
obligația de a răspunde la notificare.
Împotriva acestei
decizii pârâta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9
C. proc. civ.
Deși sunt invocate
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt formulate critici care să
poată fi încadrate în acest motiv de recurs.
Potrivit criticilor
încadrate în art. 304 pct. 8 și 9, prin ele se susține că au fost încălcate
dispozițiile Legii nr. 10/2001. Au fost interpretate greșit actele juridice
deduse judecății. Recurenta arată că a depus toată documentația privind
privatizarea sa. Singura participație a statului a trecut prin F.P.S. în
proprietatea privată a SC R.T. SRL, iar statul nu mai are nici o participație
la capitalul social al SC D. SA.
În mod greșit au fost
obligați să răspundă la notificare în locul A.V.A.S.
A.V.A.S. a emis
decizia nr. 31 din 16 februarie 2007 urmare notificării reclamantei și în acest
fel în mod greșit prin decizia recurată pârâta rămâne obligată să emită
dispoziție/decizie.
Recursul nu este fondat și va fi respins ca atare.
Dispozițiile art. 21
(fost art. 20) statuează că „Imobilele, terenuri și construcții, preluate în
mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în
vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie
națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat
majoritar/.../vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie
sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității
deținătoare". Din actele și lucrările dosarului rezultă că SC D. SA (în
prezent SC K.I.C. SA) era la data depunerii notificării, și este și în prezent,
deținătoarea imobilului.
Din înscrisurile
depuse( filele 20 și următoarele dosar apel), rezultă că statul este în
continuare acționar la SC K.I.C. SA.
Așa fiind, potrivit
dispozițiilor art. 25(fost art. 23) pârâta și nu A.V.A.S., era obligată să
răspundă la notificarea reclamantei în termen
de 60 de zile de la data depunerii acesteia și a actelor doveditoare.
Prin lipsa
răspunsului la notificare pârâta a încălcat o obligație legală și a prejudiciat
reclamanta în realizarea dreptului recunoscut de lege.
Vor fi înlăturate în consecință
criticile privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. l0/2001 și interpretarea
greșită a actelor juridice deduse judecății.
Emiterea de către
A.V.A.S. a deciziei nr. 31 din 16 februarie 2007 nu absolvă pe pârâtă, cum
greșit consideră aceasta, de îndeplinirea obligațiilor sale legale .
Așa fiind, deoarece
nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de recurentă, recursul de față va
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondat recursul declarat de SC K.I.C. SA împotriva deciziei nr. 84 din 6
iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie
2008.