ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3831/2008

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 171/S din 25

aprilie 2005, Tribunalul Brașov a admis, în parte, acțiunea formulată și

precizată de reclamanta R.C.C. și a obligat pe pârâta SC C.H.B. SA să plătească

reclamantei suma de 7.933.629.000 lei, echivalentul lipsei de folosință asupra

terenurilor situate în orașul Predeal, identificate sub nr. top. 13505/7,

13505/8 și 13505/9 în art. 14942 Brașov și sub nr. top. 13505/10 în CF 11758

Brașov, în suprafață de 1976,40 m.p., pe perioada 4 martie 2001-6 septembrie

2002 și a respins celelalte pretenții.

Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC A.P.C.I. SRL, pentru

lipsa calității procesuale pasive iar pârâta SC C.H.B. SA a fost obligat la

plata sumei de 123.566.790 lei (ROL), cheltuieli de judecată parțiale.

În motivarea sentinței s-a reținut că, în raport de

pretențiile deduse în concret judecății, instanța este investită de reclamantă

cu judecata unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art. 1078 și art. 1084

raportat la art. 480 C. civ. și nu pe dispozițiile art. 482 - 494 C. civ.

indicate în cererea de chemare în judecată.

Instanța a constatat că reclamanta este proprietara

terenurilor în litigiu care, în prezent, sunt ocupate de C.H.B. (fost C.)

într-o proporție de 68%, restul parcelelor reprezentând zone verzi, că aceste

construcții au fost edificate de Statul Român și sunt exploatate de pârâta SC

C.H.B. SA, reclamanta fiind lipsită de prerogativele folosinței și posesiei,

caz în care, pârâta datorează, în condițiile art. 1078 C. civ., o despăgubire.

Referitor la cuantumul despăgubirii, instanța a

apreciat că nu poate primi criteriile evidențiate în expertiza extrajudiciară

întocmită de D.D. (1. oportunitatea de afacere pierdută; 2. valoarea terenului

la prețul de piață și 3. valoarea chiriei stabilită pentru teren în caz de

închiriere a construcției) și că se impune stabilirea contravalorii lipsei de

folosință în raport de concluziile expertizei extrajudiciare întocmite de ing.

M.H., care a reținut drept criteriu raportul dintre cerere și ofertă.

Totodată, instanța a reținut că nu se justifică

reținerea calității procesuale pasive a pârâtei SC A.P.C.I. SRL care are doar

calitatea de asociat la SC C.H.B. SA, cu o cotă de 63,68864% (acționar

majoritar).

Prin decizia civilă nr. 6717Ap din 9 noiembrie 2005, Curtea

de Apel Brașov a admis apelurile declarate de reclamanta R.C.C. și de pârâta SC

C.H.B. SA Predeal, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei s-a reținut că prima instanță a

procedat, în mod eronat, la schimbarea temeiului juridic al cererii dedusă

judecății, fără a-l pune în discuția părților, fapt care, în conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., echivalează cu o încălcare a

dreptului la apărare.

Totodată, instanța de apel a reținut că se impune ca

prima instanță să examineze întinderea efectivă a eventualei răspunderi a

pârâtei SC C.H.B. SA Predeal în raport de suprafața de teren efectiv ocupată de

construcții, aproximativ 300 mp și, respectiv, în raport de regimul juridic

diferit al celor patru parcele teren, în baza concluziilor unor expertize

judiciare întocmite de un experți în specialitățile construcții și

contabilitate.

Prin sentința civilă nr. 67/S din 26 ianuarie 2007,

Tribunalul Brașov secția civilă a admis, în parte, cererea și a obligat pe

pârâta SC C.H.B. SA să plătească reclamantei suma de 31.464. Euro sau

echivalentul în lei la data plății, reprezentând echivalentul lipsei de

folosință a terenului în litigiu pe perioada 4 martie 2001 - 6 septembrie 2002,

precum și suma de 4390 lei, cheltuieli de judecată, respingând celelalte

pretenții.

Prin aceeași sentință, instanța a respins cererea

formulată împotriva pârâtei SC A.P.C.I. SRL, pentru lipsa calității procesuala

pasive.

În motivarea sentinței instanța a reținut că potrivit

concluziilor expertizei topografice întocmită de expertul F.G., terenurile

pentru care reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate sunt ocupate de

construcțiile care intră în compunerea C.H.B., de două alei betonate și de

zonele verzi care completează aspectul arhitectonic al complexului, fiind

tranzitat de rețele de utilități publice.

Totodată, instanța a reținut că prin expertiza

efectuată de ing. constructor B.M. s-a procedat la identificarea construcțiilor

iar prin expertiza contabilă întocmită de expert J.A.E. s-au evidențiat mai

multe variante de calculare a despăgubirilor, că părțile au formulat obiecțiuni

care au fost încuviințate prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2006 și

la care experții au răspuns și că obiecțiunile formulate ulterior, referitoare

la concluziile expertizelor topometrică și contabilă, au fost respinse prin

încheierea din 17 noiembrie 2006.

În raport de probatoriul administrat și de

dispozițiile art. 480 și art. 483 C. civ., instanța a apreciat că se impune

obligarea pârâtei la plata contravalorii fructelor civile pe care reclamanta

le-ar fi perceput dacă imobilul în litigiu se afla în folosința sa, anume

contravaloarea chiriei stabilită la suma de 35 Euro/mp.

Totodată, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită

doar la plata prejudiciului efectiv suferit prin uzurparea de către pârâta SC

C.H.B. SA a folosinței terenului, neputând fi primite solicitările reclamantei

ca despăgubirea să fie calculată prin raportarea la prețul de vânzare stabilit

pentru întreaga suprafață de teren in litigiu.

Prin decizia civilă nr. 95/Ap din 3 iulie 2007, Curtea

de Apel Brașov a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâta SC C.H.B.

SA Predeal, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Pentru a hotărî astfel, curtea a apreciat că prima

instanță nu a intrat în cercetarea fondului litigiului, întrucât probele

administrate nu se circumscriu obiectului cererii, anume ele nu determină cuantumul

valoric al fructelor civile datorate reclamantei, respectiv, că deși aceste

probe sunt pertinente, ele nu sunt și concludente și nu stabilesc „în mod

științific" care este echivalentul lipsei de folosință.

Instanța de apel a reținut și că expertiză contabilă

administrată în cauză elucidează aspectul referitor la cuantumul fructelor

civile pornind de la premise false, sens în care a fost înlăturată, în mod

corect, de prima instanță care însă și-a întemeiat soluția pe un înscris atașat

expertizei, provenit de la o terță persoană, fără ca acesta să fie pus în

dezbaterea părților, fiind încălcat astfel dreptul la apărare al părților, caz

în care, hotărârea pronunțată este „lovită de nulitate și nu are un fundament

științific în stabilirea faptelor".

În concluzie, apreciind că fondul pricinii a fost

cercetat numai în aparență, instanța de apel a dispus desființarea sentinței cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că soluția se impune și pentru a nu

se prejudicia părțile de un grad de jurisdicție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta

R.C.C., invocând incidența art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta arată că

motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă și să nu se rezume la o

simplă înșiruire de fapte și argumente. Totodată, reclamanta apreciază că, în

mod eronat, cu ignorarea probelor administrate și fără o motivare convingătoare

instanța de apel a dispus reluarea judecății în primă instanță, fapt de natură

să-i creeze prejudicii, cu atâta mai mult cu cât a avansat sume de bani

exorbitante pentru administrarea probelor deja existente la dosarul cauzei.

Reclamanta susține și că, prin hotărârea

recurată, instanța a încălcat principiul disponibilității prin impunerea

administrării anumitor probatorii suplimentare de către prima instanță, cu

mențiunea că, în măsura în care le aprecia a fi necesare soluționării cauzei,

astfel de lipsuri puteau fi complinite în apel.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Apelul este o cale devolutivă de atac care

investește instanța de apel cu dreptul de a examina și de a judeca din nou,

atât în drept, cât și în fapt, pricina dedusă judecății.

Potrivit art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de apel poate încuviința refacerea și completarea probatoriilor

administrate în prima instanță și poate, în măsura în care consideră că sunt

necesare pentru soluționarea cauzei, să administreze probe noi.

Instanța de apel poate desființa sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare, potrivit art. 297 alin. (1) teza

I

C. proc. civ., numai în cazul în care constată că, în mod greșit,

prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului

Sintagma „a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului" desemnează, în mod exclusiv, ideea de nestatutare

asupra fondului pricinii, adică faptul că procesul a fost soluționat în primă

instanță pe o excepție, primită nelegal și care a împiedicat intrarea în

cercetarea fondului, sau faptul că s-a dispus prin sentință schimbarea, în mod

nelegal, a temeiului de drept invocat prin cererea dedusă judecății sau, în

anumite situații, faptul că s-a omis soluționarea tuturor cererilor deduse

judecății ori, pur și simplu, lipsește orice dovadă din care să rezulte o

cercetare a fondului, de exemplu mijloacele de probă administrate etc.

În cauza supusă analizei nu erau însă

incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza

I

C. proc.

civ.

Astfel, în fața primei instanțe, în

raport și de îndrumările date prin prima decizie de desființare, au fost

administrate probatorii iar, prin hotărârea judecătorească pronunțată, prima

instanță a evocat fondul pricinii, soluția adoptată fiind argumentată în fapt

și în drept.

Așa fiind,

instanța de apel avea a soluționa apelurile declarate de

părțile

interesate.

De

altminteri, soluția de desființare pronunțată de instanța de apel,

este motivată în termeni generali, pe neconcludența probatoriilor

administrate în prima instanță și pe lipsa

caracterului științific al unora dintre expertizele administrate, fapt care

echivalează și cu o nemotivare

a hotărârii recurate.

Soluția adoptată

de instanța de apel mai este justificată, în mod eronat, pe necesitatea

completării probatoriilor, obligație care, în raport de dispozițiile art. 295

alin. (2) C. proc. civ., incumbă instanței investită cu

judecarea acestei căi ordinare de atac care,

alături de judecata în prima

instanță, se circumscrie

primului grad de jurisdicție.

Pentru considerentele arătate, constatând că în

mod greșit

instanța de apel s-a desesizat

de judecata apelurilor declarate de părți

împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în baza art. 304 pct.

7

și 9 coroborat cu art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va casa

decizia recurată și va trimite

cauza aceleiași curți de apel pentru

soluționarea

apelurilor cu judecata cărora a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanta R.C.C.

împotriva deciziei nr. 95 Ap

din 3 iulie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel

Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

curte

de apel pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2008.