ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5299/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5299/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2011,

reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală, a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâții M.A.D.R., Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Constanța –

Programul Național de Dezvoltare Rurală să se dispună:

- anularea adresei din

1 februarie 2011 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

– Programul Național de Dezvoltare Rurală;

- constatarea încheierii

contractului de finanțare înregistrat cu nr. X, deoarece au fost întrunite

condițiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanțare

nerambursabil, după cum rezultă din modificarea nr. 12385 din 29 septembrie 2010,

confirmată de Autoritatea de management pentru Programul Național de Dezvoltare

Rurală cu adresa din 10 decembrie 2010.

În subsidiar,

reclamantul a solicitat să se dispună:

- obligarea pârâților

la semnarea contractului de finanțare înregistrat cu nr. X, deoarece au fost

întrunite toate condițiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de

finanțare nerambursabilă;

- anularea clauzei –

precizare din Ghidul solicitantului, apărută în octombrie 2010, ca fiind

abuzivă, intempestivă și retroactivă, încălcând art. 12 din Constituția

României, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și

Regulamentele Comisiei Europene;

- obligarea pârâților

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în sesiunea din mai 2010 a depus un proiect de

finanțare nerambursabilă F.E.A.D.R. măsura 121, cu titlul „Fermă mixtă pentru

vaci de lapte, procesare și culturi în câmp”, iar argumentul principal pentru refuzul

de încheiere a contractului de finanțare a fost lipsa caracterului angajant al

scrisorii de confort emisă de B.R.D., Sucursala Galați.

Deși această

scrisoare este dovada îndeplinirii obligației de cofinanțare, reclamantul a precizat

că, în interiorul termenului de 60 de zile, autoritatea contractantă a impus o

nouă cerință, de a se furniza o scrisoare de confort în formă angajantă, ceea

ce nu se poate elibera solicitantului în termen de 6 luni de la înființare,

astfel că se instituie un tratament discriminatoriu între societățile existente

pe piață și cele nou înființate.

Reclamantul a mai

arătat că această condiție apărută intempestiv este în contradicție cu

prevederile art. 13 din Regulamentul CE nr. 1974/2006 al Comisiei de stabilire

a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului privind

sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din F.E.A.D.R. și reprezintă un caz

de forță majoră pentru fermele nou înființate, care nu pot obține o scrisoare

de confort în formă angajantă.

Pârâtul Centrul

Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Constanța a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu are personalitate juridică,

conform dispozițiilor Legii nr. 315/2004.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat de asemenea excepția lipsei calității

procesuale pasive, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 13/2006,

această calitate aparține Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, înființată ca autoritate cu personalitate juridică, abilitată prin

lege să încheie contractul de finanțare.

de fond.

Curtea de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 375

din 17 noiembrie 2011, prin care a constatat că pârâtul Centrul Regional de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Constanța – Programul de Dezvoltare

Rurală și Pescuit nu are calitate procesuală pasivă și pe fond, a respins

acțiunea formulată de reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a fost admisă în privința Centrului Regional pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 2 - Programul Național de Dezvoltare Rurală, reținându-se că

acest centru nu are personalitate juridică, potrivit dispozițiilor Legii nr. 315/2004.

Aceeași excepție a fost

respinsă în privința Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

constatându-se că acest pârât are calitate procesuală pasivă față de obiectul

acțiunii, prin care se solicită anularea unei clauze din Ghidul solicitantului.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că în mod corect Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a

respins cererea de încheiere a contractului de finanțare nr. X, pentru că

scrisoarea de confort emisă de B.R.D., Sucursala Galați nu are caracter

angajant, exprimând numai disponibilitatea de a acorda un credit în sumă de

2.726.783 lei pe termen de 84 de luni pentru realizarea proiectului din fondurile

europene nerambursabile.

Apărarea

reclamantului privind caracterul nelegal și discriminatoriu al acestei cerințe

a fost respinsă de prima instanță, cu motivarea că, solicitarea de a se

prezenta sursa de cofinanțare a fost prevăzută în Ghidul solicitantului, care transpune

întocmai regulile de finanțare stabilite prin fișa măsurii din Programul

Național de Dezvoltare Rurală, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3831/2008.

În același sens, s-a

avut în vedere că, Ghidul solicitantului este un material de informare tehnică

a potențialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltare

Rurală și constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului,

conform cerințelor specifice ale Programului Național de Dezvoltare Rurală.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul B.P.A., Întreprindere individuală, solicitând

ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., să fie

modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost

formulată.

În motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond

și-a însușit, fără motivare, apărările invocate de pârâte prin întâmpinare și a

omis să soluționeze cererile din acțiune prin care s-a solicitat cenzurarea clauzelor

abuzive introduse în textul Deciziei nr. 3831/2008 a Comisiei Europene și

constatarea încheierii contractului de finanțare nr. X, fiind întrunite toate condițiile

legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanțare nerambursabil.

În motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de

fond a constatat eronat că avea obligația să depună scrisoare de confort angajantă,

fără a avea în vedere că această condiție nu poate fi aplicată pentru toate proiectele,

fiind un caz grav de adăugare la legea comunitară, comparabilă cu forța majoră,

prin care se introduce un tratament discriminatoriu între societățile existente

pe piață, încălcându-se regula de bază a predictibilității și dreptul la dezvoltare

al firmelor nou înființate.

Recurentul a învederat

că această clauză, apărută intempestiv, afectează grav logica proiectelor de

finanțare, deoarece unei firme nou înființate, nici o bancă nu va putea să-i aprobe

o scrisoare de confort angajantă, fiindcă este lipsită de veniturile pe care proiectul

arată că vor exista în proiecțiile bugetare numai peste un an, când va fi

realizată investiția, în baza avansului solicitat, astfel cum rezultă din art. 13

al Regulamentului C.E. nr. 1974/2006 al Comisiei Europene pentru stabilirea normelor

de aplicare a Regulamentului C.E. nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul

pentru dezvoltare rurală.

Cum proiectul depus

de reclamant are ca obiect o fermă de semisubzistență și nou înființată, pentru

care proiectul a fost aprobat conform legii anterioare, s-a arătat că scrisoarea

de confort trebuia depusă în formă neangajantă, precizată în notificare, iar nu

în forma impusă intempestiv și abuziv înainte de închiderea programului.

Referitor la

caracterul abuziv și nelegal al cerinței privind scrisoarea de confort

angajantă, s-a arătat că se încalcă principiul tratamentului egal și al

egalității de șanse în fața finanțărilor nerambursabile, precum și ghidul care transpune

întocmai regulile de finanțare stabilite prin decizia Comisiei Europene nr. 3831/2008,

deoarece proiectul depus de reclamant este realizat de o firmă nou înființată

pentru o fermă de semisubzistență, cu o durată mare de implementare fizică și

financiară (2010 – decembrie 2013) pentru care au fost îndeplinite toate criteriile

de selecție și de admisibilitate, atât la data depunerii, cât și după aceea.

Schimbarea regulilor juridice

în perioada derulării ofertei a fost criticată de recurent pentru consecințele

produse, prin angajarea unor costuri foarte mari reprezentate de consultanța

pentru întocmirea proiectului și alte formalități necesare depunerii și

aprobării proiectului.

Recurentul a susținut

că, față de probele administrate, se impunea să fie admisă cererea de

constatare a încheierii contractului de finanțare nr. X, deoarece au fost întrunite

toate condițiile legale care au stat la baza depunerii proiectului de finanțare

nerambursabilă.

În acest sens, s-a

arătat că, scrisoarea de confort emisă de B.R.D. pentru întreprinderea

individuală a recurentului îndeplinește condițiile de valabilitate privind capacitatea,

sursa de cofinanțare și valabilitatea de 120 de zile.

Prin schimbarea regulii

juridice, recurentul a considerat că autoritatea centrală a adăugat în mod

nelegal o condiție suplimentară pentru cererea de finanțare a unui proiect deja

eligibil.

Precizând că, în

cauză, cererea sa de finanțare s-a întâlnit cu oferta lansată de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale în varianta Ghidului din aprilie 2010, care prevedea

cerința scrisorii de confort neangajante, recurentul a arătat că se impune încheierea

contractului de finanțare, potrivit legii de la momentul contractării, așa cum a

confirmat și Autoritatea de management pentru Proiectul Național de Dezvoltare Rurală

prin adresa din 10 decembrie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

de drept relevante.

Sentința pronunțată de

prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale,

precum și evaluarea adecvată a materialului probator administrat în cauză și a tuturor

apărărilor formulate de părți.

Recurentul a criticat

neîntemeiat această sentință în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., dat fiind că, judecătorul fondului a prezentat o motivare coerentă, clară

și lipsită de contradicții sau ambiguități, cu dezvoltarea raționamentului

juridic care a condus la soluția de respingere a acțiunii.

În conformitate cu

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenția

europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudența C.E.D.O.

/ hotărârea din 15 martie 2007 în cauza Gheorghe c.României), hotărârea instanței

de fond cuprinde un răspuns specific, explicit la problema dedusă judecății,

după examinarea tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părțile în

litigiu.

Contrar susținerilor

din recurs, motivarea sentinței recurate cuprinde și analiza clauzelor din

Ghidul solicitantului criticate de recurent, iar cererea de a se constata

încheierea contractului de finanțare nr. X are un caracter accesoriu și a fost respinsă

ca urmare a respingerii cererii principale, astfel că nu se poate reține omisiunea

de pronunțare a instanței de fond.

În atare situație,

fiind nefondat, urmează să fie respins primul motiv de recurs formulat în baza prevederilor

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Critica formulată pe

fondul cauzei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondată,

constatându-se că este legală și temeinică hotărârea de respingere a acțiunii formulate

de recurentul – reclamant B.P.A., Întreprindere individuală.

Instanța de fond a

constatat corect legalitatea adresei din 17 decembrie 2010 emisă de Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a adresei din 7 ianuarie 2011

emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Sud –

Est Constanța pentru respingerea cererii de finanțare depusă de recurentul –

reclamant în sesiunea mai 2010 pentru proiectul cu titlul „Fermă mixtă pentru

vaci de lapte, procesare și culturi de câmp”, constatându-se că solicitantul nu

a întrunit condițiile de creditare prevăzute în Ghidul solicitantului aferent

Măsurii 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” din cadrul Axei 1 a Programului

Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013.

Pentru realizarea

acestui program, aprobat prin Decizia Comisiei Europene din 16 iulie 2008,

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat prin Ordinul nr. 643/2008

manualele de proceduri, cuprinzând regulile pentru pregătirea, întocmirea și

depunerea proiectului de solicitare a sprijinului, precum și modalitatea de

selecție, contractare și derulare a proiectului. De asemenea, Ghidul

solicitantului aferent fiecărei măsuri indică documentele, avizele și

acordurile pe care trebuie să le prezinte un solicitant, modele ale cererii de

finanțare, planului de afaceri, scrisorii de confort, contractului de

finanțare, precum și alte informații utile realizării proiectului și completării

corecte a documentelor.

În fișa tehnică a

Măsurii 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” sunt prevăzute condițiile minime

obligatorii pentru acordarea sprijinului financiar, printre care și condiția ca

beneficiarul să declare că asigură cofinanțarea investiției prin surse financiare

stabile și suficiente pe tot parcursul implementării proiectului.

Conform acestei

reglementări, potențialul beneficiar este obligat să identifice sursa de

cofinanțare pentru susținerea executării investiției și să aibă în vedere pregătirea

următoarelor documente necesare:

- extras de cont bancar

vizat și datat de bancă cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data depunerii

cererii de finanțare, în cazul cofinanțării prin surse proprii și prin

certificate de depozit nominative și dematerializate, cu scadență mai mică sau

egală cu trei luni față de data închiderii licitației de proiecte;

- extras de cont

bancar vizat și datat de bancă cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de

data depunerii cererii de finanțare, în cazul existenței unor surse de

cofinanțare de tipul:granturi, sponsorizări, donații, însoțit de un document

care să ateste sursa respectivă, emis de organizația care a acordat-o;

- extras de cont

bancar și Formularul de achiziție titluri de stat, emise și vizate de bancă, în

cazul cofinanțării prin titluri de stat cu o scadență mai mică sau egală de

trei luni față de data închiderii licitației de proiecte;

- extrasul liniei de

credit datat cu cel mult cinci zile lucrătoare față de data depunerii cererii de

finanțare și contractul de credit vizat de bancă, în cazul cofinanțării prin

linie de credit vizat de bancă, în cazul cofinanțării prin linie de credit cu o

valabilitate de un an față de data lansării licitației de proiecte, deschis la

o bancă;

- scrisoare de

confort (certificat de confirmare de fonduri) cu o valabilitate de 120 de zile.

În consecință,

instanța de fond a reținut întemeiat că, pentru proiectul depus spre finanțare

în sesiunea mai 2010 a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013,

recurentul - reclamant trebuia să îndeplinească și condiția impusă prin Ghidul

solicitantului pentru încheierea contractului de finanțare ca, în termen de 60

de zile calendaristice de la data confirmării de primire a Notificării privind

selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare, să

prezinte originalul documentelor care dovedesc capacitatea financiară și sursa

de cofinanțare emise de o instituție financiar – bancară.

Recurentul –

reclamant a susținut fără temei caracterul abuziv, intempestiv și retroactiv al

clauzei din Ghidul solicitantului prin care se impune depunerea unei scrisori

de confort angajantă din partea instituției financiar bancare după selectarea proiectului

depus pentru finanțare în sesiunea mai 2010.

Anterior depunerii

cererii de finanțare, recurentul - reclamant a avut cunoștință despre obligativitatea

asigurării sursei de finanțare și dovedirea acestei capacități, astfel după cum

rezultă din declarația pe proprie răspundere dată la 25 mai 2010, prin care și-a

asumat obligația depunerii dovezii de cofinanțare, respectiv scrisoarea de confort

din partea unei instituții bancare valabilă la data semnării contractului de

finanțare și a consimțit să nu fie încheiat contractul de finanțare dacă nu prezintă

documente privind capacitatea și sursa de cofinanțare.

Recurentul –

reclamant a susținut de asemenea în mod neîntemeiat că prin reglementarea

clauzei referitoare la obligația depunerii unei scrisori de confort angajante a

fost încălcată regula predictibilității actului normativ, deoarece modelul scrisorii

de confort și caracterul angajant al acesteia au fost aduse la cunoștință

potențialilor beneficiari prin Ghidul solicitantului, publicat pe site-ul

Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Din redactarea Ghidului

solicitantului nu rezultă că se poate depune numai o scrisoare de confort cu

caracter neangajant, cum a procedat recurentul – reclamant prin prezentarea

scrisorii de confort emisă de Banca Română pentru Dezvoltare Sucursala Galați nr.

19172 din 24 noiembrie 2010 cu privire la disponibilitatea de a acorda un

credit, fără a-și asuma obligația aprobării creditului, așa cum rezultă din

modelul scrisorii de confort prevăzut în anexa ghidului pentru sesiunea mai

2010.

Conform răspunsului

comunicat recurentului – reclamant cu adresa din 30 decembrie 2010 de

Autoritatea de management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală,

scrisoarea de confort care nu are caracter angajant nu a fost luată în

considerare la momentul elaborării Ghidului solicitantului, întrucât nu are

obligativitate pentru banca emitentă de a acorda creditul solicitantului selectat

la finanțare. Pentru a înțelege obligativitatea prezentării unei scrisori de

confort cu caracter angajant, în aceeași adresă s-a precizat că, trebuie avute în

vedere și celelalte dovezi necesare pentru asigurarea cofinanțării investiției,

enumerate în Ghidul solicitantului și prin care se dovedește existența sumei reprezentând

cofinanțarea, în sensul evidențierii acesteia fizic în extrasul de cont bancar.

Din acest motiv, este

evident că, precizările referitoare la conținutul scrisorii de confort

eliberate de instituțiile bancare, în varianta publicată pe site-ul Agenției de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la data de 27 octombrie 2010 nu

modifică procedura sau condițiile aplicabile sesiunilor în derulare, cum

neîntemeiat s-a susținut în recurs cu referire la cererile de finanțare depuse în

sesiunea mai 2010.

Caracterul angajant

al scrisorii de confort emisă de instituția bancară rezultă din însăși reglementarea

Ghidului solicitantului, ca suport informativ complex pentru întocmirea

proiectului conform cerințelor specifice ale Fondului European pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală, fiind o consecință directă a principiului

rambursării la acordarea sprijinului pentru finanțarea proiectelor de

investiții, care presupune că, partea de contribuție proprie a solicitantului

(din surse proprii sau atrase) trebuie să existe efectiv încă de la momentul

semnării contractului de finanțare.

Proiectul depus de recurentul

– reclamant nu este conform acestui principiu, ceea ce a constituit în

realitate cauza respingerii cererii sale de finanțare, iar nu momentul

publicării pe site-ul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a

modelului scrisorii de confort sau precizarea adusă la 27 octombrie 2010 cu

privire la forma angajantă a scrisorii respective.

Susținerea din recurs

privind tratamentul discriminatoriu aplicat firmelor nou înființate prin cerința

depunerii unei scrisori de confort angajantă este fără temei, întrucât condițiile

de finanțare impuse prin Ghidul solicitantului aferent Măsurii 121 sunt

imperative pentru toți solicitanții care au depus proiecte în sesiunea mai

2010, astfel cum i s-a comunicat recurentului – reclamant cu adresa din 17

decembrie 2010 eliberată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit – Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Din probele administrate

în cauză, rezultă că respingerea cererii de finanțare depusă de recurentul -

reclamant nu s-a datorat schimbării regulilor referitoare la condițiile de

finanțare pe parcursul derulării procedurii aferente sesiunii din mai 2010,

fiind consecința neîndeplinirii acestor condiții de la data depunerii cererii,

pentru că solicitantul este o întreprindere individuală înmatriculată și

autorizată să funcționeze din data de 8 aprilie 2010, astfel că, nu deține o

situație anuală pe baza căreia o instituție bancară să poată efectua analiza necesară

pentru emiterea unei scrisori de confort angajantă.

În consecință,

contractul de finanțare nr. X nu s-a încheiat datorită situației concrete a întreprinderii

individuale pentru care s-a depus cererea de finanțare în sesiunea din mai

2010, care fiind nou înființată nu îndeplinea condițiile de finanțare, prin prezentarea

unei scrisori de confort (certificat de confirmare de fonduri) cu o

valabilitate de 120 zile. Această obligație a fost cunoscută și asumată prin

declarație pe proprie răspundere de recurentul – reclamant de la data depunerii

cererii de finanțare, astfel că este nefondată susținerea din acțiune,

reiterată în recurs, privind completarea nelegală a condițiilor de finanțare și

vătămarea adusă dreptului la încheierea contractului de finanțare pentru care proiectul

a fost deja selectat.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică și că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia.

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de B.P.A., Întreprindere individuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.P.A. - Întreprindere individuală împotriva sentinței nr. 375 din

17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.