ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1839/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 2301/2001, reclamantul Consiliul Local Hemeiuși, a solicitat
constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate din 30 august 1993, pentru suprafața de 974,3 mp aferentă
obiectivului I.V.P. și 532 mp aferentă obiectivului C.H.
Prin sentința nr. 127 din 6 noiembrie 2001, Curtea
de Apel Bacău a respins ca tardiv formulată acțiunea și a respins ca
neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul
G.Ș.A.H.
Instanța a reținut că reclamanta a luat cunoștință
de actul atacat la 6 iunie 1995, iar acțiunea a promovat-o la 29 mai 2001, cu
depășirea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 29/1990.
Prin decizia nr. 1488 din 9 aprilie 2003,
pronunțată în dosarul nr. 839/2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de
contencios administrativ, a admis recursul declarat de Consiliul Local al
comunei Hemeiuși împotriva sentinței nr. 127 din 6 noiembrie 2001, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că actul ce
face dovada comunicării certificatului creează dubii asupra veridicității documentului.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău prin
sentința civilă nr. 17 din 22 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2146/2004
a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția tardivității,
a respins acțiunea formulată, a respins cererea de intervenție în interes
propriu formulată de G.Ș.A.H.
S-a reținut că adresa din 22 iunie 2004 confirmă
primirea de către reclamant a documentelor privind certificatul de atestare a proprietății.
Împotriva acestei sentințe intervenientul la
data de 29 martie 2006 a formulat recurs.
Recurenta a solicitat în temeiul art. 103 C. proc. civ. repunerea în termenul de recurs,deoarece nu a avut cunoștință de existența încheierii
nr. 10904 din 12 iunie 2000 dată de Judecătoria Bacău – Biroul de Carte
Funciară Bacău și în acest fel a fost privată de calea de atac a recursului și
nu a putut contesta anumite aspecte are ar fi condus la respingerea excepției
de tardivitate formulată de SC S. SA.
Intimatul-reclamant Consiliul Local Hemeiuși
a formulat întâmpinare prin care a arătat că susține motivele cererii de repunere
în termen a recursului formulat de intervenientă.
La 29 martie 2006, intervenienta - recurentă a
formulat o cerere prin care solicită a se califica calea de atac ca fiind
revizuire, întrucât nu are pregătire juridică și a fost în eroare cu privire la
calea de atac.
Intimatul pârât a solicitat respingerea
recursului ca inadmisibil, deoarece a fost promovat de o intervenientă în interes
alăturat, fără ca partea în sprijinul căreia s-a formulat cererea de
intervenție să fi exercitat calea de atac.
A mai solicitat același intimat respingerea recursului
ca tardiv formulat, față de data comunicării hotărârii recurate, 14 aprilie
2005.
Asupra cererii de calificare a recursului ca
fiind revizuire.
Instanța de control judiciar poate califica
calea de atac formulată în ipoteza în care cea indicată nu este prevăzută de
lege.
De exemplu, când partea a arătat că a formulat
apel împotriva unei sentințe, însă legea nu permite atacarea acelei hotărâri cu
apel ci numai cu recurs.
În speță, partea a indicat expres că formulează
recurs, există și o cerere de repunere în termenul de formulare a recursului.
Partea poate opta între a formula o cerere de
recurs sau o cerere de revizuire.
Calea de atac a recursului nu este greșită
pentru ca instanța de control judiciar să o califice ca fiind revizuire.
Mai mult, partea a formulat cerere la un an
de la declararea recursului.
Urmează ca cererea să fie respinsă.
Asupra excepției inadmisibilității
recursului.
Se va constata că cererea de intervenție a
fost formulată în interes propriu conform art. 49 alin. (2) C. proc. civ., intervenienta
putând formula recurs și în ipoteza în care reclamantul nu a declarat recurs.
Excepția este neîntemeiată și va fi respinsă.
Asupra cererii de repunere în termenul de recurs
.
Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură
în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel
sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus
de voința ei.
Împrejurarea invocată de recurentă nu se
înscrie în termenul cerut de art. 103 C. proc. civ.
Împrejurarea trebuie să fie obiectivă,
asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevenită și nici depășită de
recurentă.
Aducerea la cunoștință a unui înscris nu
reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții.
Motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. sunt multiple și puteau fi invocate de către parte în termenul prevăzut de lege.
În consecință, cererea de repunere în
termenul de declarare a recursului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă cu
consecința respingerii recursului ca tardiv declarat, peste termenul prevăzut
de art. 301 C. proc. civ.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declararea
recursului.
Respinge recursul declarat de G.Ș.A.H., împotriva
sentinței civile nr. 17 din 22 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu Consiliul Local
Hemeiuși, SC S. SA și M.A.P.D.R., ca tardiv formulat.
Respinge cererea de calificare a recursului
ca revizuire.
Obligă recurentul-intervenient G.Ș.A.H. la
plata sumei de 3700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă
SC S. SA.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29
martie 2007.