ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 29 mai
2002, reclamantul Consiliul Local Hemeiuș județul Bacău, a solicitat în
contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, precum și
cu SC S. SA Hemeiuș, constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare
a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0888 din 30 august 1993, pentru
suprafața de 974,3 mp, aferentă obiectivului Internat vechi P + 1 Hemeiuș și
respectiv 532 mp, aferentă obiectivului Club Hemeiuș.
În motivarea cererii sale,
reclamantul a susținut că aceste suprafețe de teren aparțin domeniului public
al comunei Hemeiuș și ca atare, nu pot face obiectul înstrăinării.
În cauză a formulat cerere de
intervenție în interes propriu, Grupul Școlar Agricol Hemeiuș.
Prin sentința civilă nr. 127 din 6
noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău a respins ca tardiv formulată acțiunea
Consiliului Local Hemeiuș și pe cale de consecință, și cererea de intervenție
în interes propriu, a Grupului Școlar Agricol.
Instanța a reținut că actul
contestat a fost comunicat reclamantului la 5 iunie 1995, dată în raport cu
care sesizarea instanței de contencios administrativ, la 29 mai 2001, s-a făcut
cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr.
29/1990.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local Hemeiuș care, în esență, a
susținut că față de regimul juridic al terenurilor în litigiu, soluția
instanței de fond este nelegală.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru
următoarele considerente.
În conformitate cu dispozițiile art.
5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de contencios nu se va
putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a
cărui anulare se cere.
Ori, în speță instanța a reținut
drept dovadă a comunicării certificatului de atestare a dreptului de
proprietate seria M 07 nr. 0888, un borderou de corespondență în serie, fără
număr și fără nici o atestare oficială, semnătura și ștampila, atât din partea
expeditorului, cât și a Oficiului poștal căruia i se pretinde a fi fost predat.
Modul inform de întocmire al acestui
document creează suficiente dubii asupra veridicității comunicării actului
dedus judecății, împrejurare în care, în lipsa și a altor dovezi, în mod greșit
s-a apreciat ca fiind tardivă acțiunea reclamantei.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât
obiectul litigiului se poartă asupra unor terenuri aparținând domeniului
public, inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
Astfel fiind, nici faptul
transcrierii acestui certificat nu este relevant, transcrierea reprezentând o
formă de publicitate personală, care are ca efect opozabilitatea față de terți,
neputând fi echivalată cu acea comunicare a actului administrativ pe care o are
în vedere Legea nr. 29/1990.
În raport cu toate aceste
considerente, urmează a se aprecia că în mod greșit Curtea de Apel Bacău a
respins ca tardivă, acțiunea reclamantului Consiliul Local Hemeiuș, motiv
pentru care în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va casa
sentința, cu trimiterea cauzei spre soluționare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Local al comunei
Hemeiuș, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 127 din 6 noiembrie 2001
a Curții Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința și trimite cauza
spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 aprilie 2003.