ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2962/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 septembrie 2002, reclamanții P.L. și P.C. i-au chemat în judecată pe pârâții SC S. SA Hemeiuși și SC B. SRL Bacău, solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în Bacău și a deciziei nr. 318 din 19 iunie 1982 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular Județean Bacău. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, P.T., care l-a dobândit prin partaj voluntar, prin sentința civilă nr. 3403/1946, a Tribunalului Bacău. Pentru neplata unui impozit restant în sumă de 154.993,50 lei, imobilul în litigiu a fost încuviințat să fie vândut la licitație, prin sentința civilă nr. 2316/1958, a fostului Tribunal Bacău.

Întrucât licitația nu a mai avut loc, imobilul a fost trecut în administrarea I.L.L. Bacău, după care a fost transferat în administrarea Trustului de mecanizare a agriculturii care ulterior, s-a reorganizat în SC S. SA Hemeiuși care l-a înstrăinat pârâtei SC B. SRL Bacău. Ulterior, reclamanții și-au completat cererea, chemând în judecată Primăria municipiului Bacău și A.P.A.P.S., solicitând constatarea nulității deciziei nr. 312/1982 și a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 105/1993 și nr. 225732/1994, încheiate între ultimele 2 pârâte și constatarea nulității parțiale a certificatului de proprietate M.07 nr. 0888/1993, pentru suprafața de 1343,51 mp.

Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 189/2003, a disjuns capetele de cerere privind nulitatea deciziei nr. 319/1982 și nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, trimițând la Curtea de Apel Bacău, capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Împotriva acestei soluții, reclamanții au declarat recurs care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bacău, prin decizia nr. 286/2003. Curtea de Apel Bacău a înregistrat sub nr. 1391/2003, cauza având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Prin sentința civilă nr. 104 din 17 februarie 2004, această instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL Bacău, respingând acțiunea împotriva acesteia și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată împotriva celorlalte pârâte.

În motivarea sentinței se arată că imobilul în litigiu a fost preluat în contul unei creanțe de către Comitetul executiv al sfaturilor populare, potrivit dispozițiilor Decretului nr. 224/1954, privitor la urmărirea imobiliară, iar ulterior, în condițiile Legii nr. 15/1990 a fost trecut în administrarea Trustului pentru mecanizarea agriculturii Bacău, care s-a reorganizat în SC S. SA Hemeiuși, prin H.G. nr. 192/1991. Împotriva acestei ultime soluții au declarat recurs, reclamanții P.L. și P.C., susținând în esență că terenul în litigiu nu a fost proprietatea statului care nu putea dispune de acesta prin organele sale administrative, iar SC S. SA Hemeiuși l-a avut numai în administrare operativă directă.

Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 2316/1958 a Tribunalului Bacău, s-a încuviințat vânzarea imobilului pentru neplata unui debit de 154.993,50 lei cu titlu de impozit. Întrucât imobilul nu a putut fi vândut la licitație din lipsă de cumpărători, a fost predat prin procesul-verbal nr. 4894 din 21 octombrie 1958, Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Bacău. Întrucât imobilul și terenul aferent au fost trecute în condiții legale în proprietatea statului, acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, iar recursul acestora, nefondat. Actele care au stat la baza emiterii certificatului de atestare contestat, au respectat dispozițiile Legii nr. 15/1990. Potrivit art. 20 alin. (2) din această lege: „Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”.

Așa fiind, în mod legal SC S. SA Hemeiuși (în prezent SC S.M. SA Hemeiuși) a primit certificatul de atestare a dreptului de proprietate, care a fost emis în temeiul art. 5 și ale celorlalte dispoziții a H.G. nr. 834/1991, potrivit căruia „aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară”, instanța de fond reținând că acesta a fost transcris în anul 1993. Pe de altă parte, actul administrativ contestat a fost emis în anul 1993, termenul de contestare a acestuia fiind depășit cu mult, susținerea reclamanților potrivit căreia nu ar fi știut de existența acestuia, neputând fi reținută. Cel puțin cu ocazia numeroaselor litigii pe care le-au avut, reclamanții au luat cunoștință de acest act, motiv pentru care în mod greșit instanța a respins excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii.

Având în vedere cele mai sus arătate, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.L. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 104 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.