ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2004, reclamanții G.D. și C.N. au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC S.H. SA și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001, de notarul public G.F. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că autorul lor N.P. a deținut suprafețele de 17 ha teren în extravilan și 3 ha teren în intravilanul satului Barați, comuna Mărgineni, teren trecut la C.A.P., fără acte și că pe o parte din acest teren s-au construit case, de către unii cooperatori, iar suprafața de 2261,51 mp a fost împrejmuită de fostul S.M.A.

Hemeiuș și folosită pentru depozitarea unor utilaje casate. Mai arată că în certificatul contestat s-a inclus și suprafața pretinsă de reclamanți, ocupată fără titlu legal de S.M.A. Hemeiuș, din care numai suprafața de 771, 68 mp este ocupată de construcții. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 220 din 25 mai 2004, a luat act de declarația numitului G.D., în sensul neformulării acțiunii de față și a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta C.N. Instanța reține că certificatul a fost legal emis, suprafața atribuită fiind cea avută în administrare de fosta S.M.A. Mărgineni, devenită societate comercială pe acțiuni, în baza Legii nr. 15/1990 și că nu există nici un motiv de nulitate absolută a actului atacat.

Reține și că moștenitorilor defunctului N.P. li s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dreptul generic în limita a 1 ha teren pe raza comunei Mărgineni, cu aplicarea coeficientului de corecție legal, că aceștia au fost puși deja în posesie, cu suprafața de 9,5192 ha și că nici nu au fost prejudiciați la reconstituirea dreptului de proprietate, prin actul atacat. Reclamanta C.N. a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că terenul în suprafață de 2240 mp, pentru care a solicitat să se constate nulitatea, nu a fost și nu este ocupat de construcții și că instanța a reținut greșit că moștenitorii fostului proprietar nu au fost prejudiciați în dreptul lor, fiind compensați cu teren, motivație ce este în contradicție cu probele administrate și cu prevederile Legii nr. 18/1991, din care rezultă că din suprafața de 10 ha solicitată, au primit numai 9,5 ha și că apoi au cerut să li se acorde suprafața totală de 20 ha, în special cea din intravilan.

Recursul este nefondat. Prin certificatul seria M.07 nr. 0888, eliberat la 30 iunie 1993 de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru SC S. SA Hemeiuși, s-a atestat dreptul de proprietate exclusivă a acestei societăți, asupra terenului în suprafață de 111.639, 1 mp, din care la Secția Mărgineni, suprafața de 10.507,96 mp, din care recurenta pretinde că s-a atribuit ilegal suprafața de 2261,51 mp. De reținut și că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001, la Biroul notarului public G.F., intabulat în Cartea funciară de la Judecătoria Bacău, la 27 ianuarie 2001, intimata SC S. SA ( fostă SC S.E. SA Hemeiuși) a vândut intimatei SC V. SRL Hemeiuși, terenurile și construcțiile aflate pe acestea, situate în comuna Mărgineni, satul Barați, printre care și terenul pretins de recurentă, în suprafață de 2261,507 mp.

Instanța de fond a reținut corect că certificatul în discuție s-a emis cu respectarea dispozițiilor legale, terenul pretins de recurentă aflându-se în posesia și folosința autoarei intimatei SC S. SA Hemeiuși, încă din perioada anilor 1960, așa cum recunoaște chiar recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată. Aflându-se în folosința intimatei, terenul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, în baza H.G. nr. 834/1991 s-a inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993 și suprafața de 2261,51 mp. Eliberarea certificatului s-a făcut în baza documentației prezentată de intimată, aprobată și avizată de organele abilitate legal.

Ca atare, nu se constată că sunt motive care să ducă la constatarea nulității parțiale a certificatului contestat. De altfel, acțiunea a fost și tardiv introdusă, cu nerespectarea termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, care stabilește obligația ca înainte de a se adresa instanței pentru anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa autorității emitente a actului, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, autoritate care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la înregistrare, iar după primirea răspunsului, petiționarul va sesiza instanța, în cazul în care este nemulțumit de răspuns, în termen de 30 de zile.

Se constată că autorul recurentei a avut cunoștință de certificat, cel mai târziu în iunie 1994, când l-a menționat expres în cererea de recurs din dosarul nr. 3309/1994, al Tribunalului Bacău. În plus, certificatul a fost înscris în Cartea funciară, la 15 decembrie 1993, dată de la care Legea nr. 7/1996 prevede că actul devine opozabil și față de terți. În temeiul Legii nr. 29/1990 nu se putea cere decât anularea unui act administrativ pretins ilegal în condițiile prevăzute de această lege, printre care și în anumite termene, ceea ce recurenta nu a respectat. Ca atare, față și de precizările făcute în decizia de față, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 289 și 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinței civile nr. 220 din 25 mai 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.