ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 martie 2004, reclamanții G.D. și C.N. au solicitat ca instanța să

constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993, emis

de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în favoarea SC S.H. SA și a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001,

de notarul public G.F.

În motivarea acțiunii,

reclamanții arată că autorul lor N.P. a deținut suprafețele de 17 ha teren în

extravilan și 3 ha teren în intravilanul satului Barați, comuna Mărgineni,

teren trecut la C.A.P., fără acte și că pe o parte din acest teren s-au

construit case, de către unii cooperatori, iar suprafața de 2261,51 mp a fost împrejmuită

de fostul S.M.A. Hemeiuș și folosită pentru depozitarea unor utilaje casate.

Mai arată că în certificatul

contestat s-a inclus și suprafața pretinsă de reclamanți, ocupată fără titlu

legal de S.M.A. Hemeiuș, din care numai suprafața de 771, 68 mp este ocupată de

construcții.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 220 din 25

mai 2004, a luat act de declarația numitului G.D., în sensul neformulării

acțiunii de față și a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

C.N.

Instanța reține că

certificatul a fost legal emis, suprafața atribuită fiind cea avută în

administrare de fosta S.M.A. Mărgineni, devenită societate comercială pe

acțiuni, în baza Legii nr. 15/1990 și că nu există nici un motiv de nulitate

absolută a actului atacat.

Reține și că moștenitorilor

defunctului N.P. li s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

dreptul generic în limita a 1 ha teren pe raza comunei Mărgineni, cu aplicarea

coeficientului de corecție legal, că aceștia au fost puși deja în posesie, cu

suprafața de 9,5192 ha și că nici nu au fost prejudiciați la reconstituirea

dreptului de proprietate, prin actul atacat.

Reclamanta C.N. a declarat

recurs împotriva sentinței, susținând că terenul în suprafață de 2240 mp,

pentru care a solicitat să se constate nulitatea, nu a fost și nu este ocupat

de construcții și că instanța a reținut greșit că moștenitorii fostului

proprietar nu au fost prejudiciați în dreptul lor, fiind compensați cu teren,

motivație ce este în contradicție cu probele administrate și cu prevederile

Legii nr. 18/1991, din care rezultă că din suprafața de 10 ha solicitată, au

primit numai 9,5 ha și că apoi au cerut să li se acorde suprafața totală de 20

ha, în special cea din intravilan.

Recursul este nefondat.

Prin certificatul seria M.07

nr. 0888, eliberat la 30 iunie 1993 de Ministerul Agriculturii și Alimentației,

pentru SC S. SA Hemeiuși, s-a atestat dreptul de proprietate exclusivă a acestei

societăți, asupra terenului în suprafață de 111.639, 1 mp, din care la Secția Mărgineni, suprafața de 10.507,96 mp, din care recurenta pretinde că s-a atribuit

ilegal suprafața de 2261,51 mp.

De reținut și că, prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2854 din 26 iulie 2001, la Biroul notarului public G.F., intabulat în Cartea funciară de la Judecătoria Bacău, la 27 ianuarie 2001, intimata SC S. SA ( fostă SC S.E. SA Hemeiuși) a

vândut intimatei SC V. SRL Hemeiuși, terenurile și construcțiile aflate pe

acestea, situate în comuna Mărgineni, satul Barați, printre care și terenul

pretins de recurentă, în suprafață de 2261,507 mp.

Instanța de fond a reținut

corect că certificatul în discuție s-a emis cu respectarea dispozițiilor

legale, terenul pretins de recurentă aflându-se în posesia și folosința

autoarei intimatei SC S. SA Hemeiuși, încă din perioada anilor 1960, așa cum recunoaște

chiar recurenta-reclamantă, prin cererea de chemare în judecată.

Aflându-se în folosința

intimatei, terenul, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, în baza H.G.

nr. 834/1991 s-a inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor, seria M.07 nr. 0888 din 30 iunie 1993 și suprafața de 2261,51

mp.

Eliberarea certificatului

s-a făcut în baza documentației prezentată de intimată, aprobată și avizată de

organele abilitate legal.

Ca atare, nu se constată că

sunt motive care să ducă la constatarea nulității parțiale a certificatului

contestat.

De altfel, acțiunea a fost

și tardiv introdusă, cu nerespectarea termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr.

29/1990, a contenciosului administrativ, care stabilește obligația ca înainte

de a se adresa instanței pentru anularea actului, cel care se consideră vătămat,

se va adresa autorității emitente a actului, în termen de 30 de zile de la

comunicarea acestuia, autoritate care este obligată să rezolve reclamația în

termen de 30 de zile de la înregistrare, iar după primirea răspunsului, petiționarul

va sesiza instanța, în cazul în care este nemulțumit de răspuns, în termen de

30 de zile.

Se constată că autorul

recurentei a avut cunoștință de certificat, cel mai târziu în iunie 1994, când

l-a menționat expres în cererea de recurs din dosarul nr. 3309/1994, al

Tribunalului Bacău.

În plus, certificatul a fost

înscris în Cartea funciară, la 15 decembrie 1993, dată de la care Legea nr. 7/1996

prevede că actul devine opozabil și față de terți.

În temeiul Legii nr. 29/1990

nu se putea cere decât anularea unui act administrativ pretins ilegal în

condițiile prevăzute de această lege, printre care și în anumite termene, ceea

ce recurenta nu a respectat.

Ca atare, față și de

precizările făcute în decizia de față, reținându-se că hotărârea instanței de

fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 289

și 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N. împotriva sentinței civile nr. 220 din 25 mai 2004, a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.