ÎCCJ, decizie (scj.ro #84147)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84147) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Lipsire
de libertate în mod ilegal. Tâlhărie. Elemente constitutive
Cuprins
pe materii:
Drept penal.
Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni
contra libertății persoanei
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
lipsire
de libertate în mod ilegal
-
tâlhărie
C. pen.,
art.
189, art. 211
În cazul
săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută în
art. 211 C. pen. în modalitatea punerii victimei în neputință de a se
apăra, prin imobilizare, lipsirea de libertate a victimei pe timpul
săvârșirii infracțiunii de tâlhărie se absoarbe în
conținutul constitutiv al acestei infracțiuni. Dacă, însă,
timpul în care victima este lipsită de libertate depășește
timpul cât s-a desfășurat comiterea infracțiunii de
tâlhărie, sunt întrunite atât elementele constitutive ale
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în
art. 189 C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de
tâlhărie prevăzută în art. 211 din același
cod.
Dacă punerea victimei în neputință de a se apăra, prin
imobilizare, în scopul sustragerii bunurilor, a avut ca urmare moartea
victimei, fapta de tâlhărie se încadrează în prevederile art. 211
alin. (3) C. pen., întrucât moartea victimei este urmarea infracțiunii de
tâlhărie.
Faptele de tâlhărie și de lipsire de libertate în mod ilegal
săvârșite de mai multe persoane împreună se încadrează în
prevederile art. 211 alin. (2
1
) lit. a) C. pen. referitoare la
tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună
și în prevederile art. 189 alin. (2) C. pen. referitoare la lipsirea de
libertate în mod ilegal săvârșită de două sau mai multe
persoane împreună. În acest caz, instanța nu poate reține
și circumstanța agravantă legală prevăzută în
art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în săvârșirea faptei de
trei sau mai multe persoane împreună, întrucât elementele
circumstanțiale de agravare primează asupra aplicării
circumstanței agravate legale și o exclud.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 1839 din 3 aprilie 2007
Prin sentința
penală nr. 419 din 1 august 2006, pronunțată de Tribunalul
Satu-Mare, au fost condamnați, între alții, inculpații H.A.,
A.H., H.I., H.O. și I.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) și alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în baza
art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) și c) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
calificată, și în baza art. 189 alin. (6) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,
toate cu aplicarea, între altele, a art. 75 alin. (1) lit. a), art. 33 lit. a)
și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
Prima instanță a reținut că, la 6 septembrie 2004, inculpatul
H.O. le-a propus celorlalți inculpați să fure din locuința
unor bătrâni. Inculpații s-au deplasat la locuința soților
S.V. și S.M., unde inculpații H.O., H.A. și A.H. au sărit
gardul și au descuiat poarta pentru a intra și inculpații H.I.
și I.I.
Întrucât ușa de la intrare era încuiată, inculpatul I.I. a propus
să se urce pe acoperiș și să intre în casă prin pod.
În acest scop, au fost scoase mai multe țigle de la acoperiș, iar
inculpații H.A., A.H. și I.I. au intrat în pod, de acolo au coborât
în locuință și apoi au descuiat ușa de la intrare pentru a
permite accesul în locuință inculpatului H.I.
Inculpații au intrat în prima cameră unde au căutat prin
dulapuri și sertare, aruncând pe jos obiecte de îmbrăcăminte
și hârtii, iar inculpatul A.H a găsit un portofel cu suma de 70 de
euro, pe care i-a dat inculpatului H.O.
La propunerea inculpatului I.I., inculpații au pătruns în cea de-a
doua cameră a locuinței unde dormeau S.V., pe un pat, și S.M.,
pe o canapea.
H.O. și H.A. s-au dus la patul în care dormea S.V. și, pentru că
acesta a început să strige, l-au lovit amândoi la nivelul capului și
pieptului, după care l-au legat peste gură și peste nas cu un
pulover, peste care au legat o curea din piele, legându-i mâinile deasupra
capului cu o sfoară.
Inculpații A.H., H.I. și I.I. s-au dus la canapeaua pe care dormea
S.M. și, pentru că aceasta a început să țipe și
să plângă, au legat-o la gură cu un capot, i-au legat și
mâinile și picioarele și i-au luat cerceii din urechi, un
lănțișor din aur de la gât și, de pe degete, două
inele.
Inculpații au mai găsit în cameră un lănțișor din
argint și aproximativ 500.000 de lei.
Ulterior, inculpații au vândut bijuteriile sustrase și au împărțit
banii.
Prima instanță a reținut, din raportul medico-legal de autopsie,
că moartea victimei S.V. a fost violentă și s-a datorat
asfixierii mecanice, consecutive strangulării gâtului cu un obiect moale
și sufocării orificiilor respiratorii cu obiecte textile.
În urma agresiunii, partea vătămată S.M. a suferit leziuni
traumatice, care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri
medicale.
Prin decizia nr. 17/A din 6 februarie 2007, pronunțată de Curtea de
Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, apelurile
inculpaților au fost respinse.
Împotriva deciziei, inculpații au declarat recursuri.
În recursul declarat de inculpații A.H. și H.I. s-a invocat, între
altele, cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 18
C. proc. pen., solicitându-se achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de
tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, susținându-se că
cei doi inculpați nu au exercitat niciun fel de violențe asupra lui
S.V., ci numai asupra părții vătămate S.M.
În recursurile declarate de inculpații H.A., I.I. și H.O. s-a
susținut, între altele, că în mod greșit s-a reținut
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea
victimei, încadrarea corectă a faptei fiind cea prevăzută în
art. 183 C. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție din
oficiu cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
C. proc. pen. în raport cu reținerea circumstanței agravante
prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) și a infracțiunii de
tâlhărie urmată de moartea victimei în concurs cu infracțiunea
de lipsire de libertate în mod ilegal urmată de moartea victimei.
Examinând cauza atât în raport cu motivele de recurs invocate, cât și din
oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că recursurile sunt întemeiate din următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fapta
de lipsire de libertate în mod ilegal a fost greșit încadrată în
dispozițiile art. 189 alin. (6) C. pen., întrucât aceasta a fost
comisă numai asupra părții vătămate S.M., pe care
inculpații au lăsat-o imobilizată și după comiterea
tâlhăriei, astfel încât timpul în care a fost îngrădită
libertatea de mișcare a părții vătămate l-a
depășit pe cel în care s-a desfășurat infracțiunea de
tâlhărie.
Nu se poate reține că infracțiunea de lipsire de libertate a
fost comisă și asupra victimei S.V., deoarece nu există nicio probă
din care să rezulte că aceasta mai era în viață în momentul
în care inculpații au părăsit locul faptei, iar lipsirea
acesteia de liberate pe timpul infracțiunii de tâlhărie este
absorbită în conținutul constitutiv al acesteia, ca modalitate de
punere a victimei în imposibilitate de a se apăra.
Decesul victimei S.V. nu poate fi în același timp urmarea
infracțiunii de tâlhărie și a infracțiunii de lipsire de
libertate în mod ilegal.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că din probe
rezultă că moartea victimei s-a produs ca urmare a imobilizării
acesteia, în scopul sustragerii bunurilor, prin legarea mâinilor și
acoperirea gurii și a nasului cu un pulover, care a fost legat cu o curea
din piele, manevre ce au determinat asfixia mecanică prin strangularea
gâtului și sufocare. În consecință, moartea victimei este
urmarea infracțiunii de tâlhărie.
Se constată, de asemenea, că în mod greșit s-a reținut
că inculpații au săvârșit infracțiunile de
tâlhărie, prevăzută în art.211 alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. și, respectiv, în art. 211
alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen.
și de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189
C. pen., în condițiile circumstanței agravante prevăzute în art.
75 alin. (1) lit. a) C. pen.
Potrivit acestei dispoziții legale, constituie circumstanță
agravantă săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe
persoane împreună.
Această împrejurare constituie, însă, element circumstanțial
agravant atât al infracțiunii de tâlhărie, fiind prevăzut în
alin. (2
1
) lit. a) al art. 211 C. pen., cât și al
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, fiind prevăzut în
alin. (2) al art. 189 C. pen.
Aceste circumstanțe speciale primează și exclud aplicarea
circumstanței agravante generale.
Motivele de recurs invocate de inculpați nu sunt fondate.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că situația de fapt a fost corect reținută pe baza coroborării
probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine
faptul că, în noaptea de 6 septembrie 2004, cei cinci inculpați au
pătruns în locuința soților S. pentru a sustrage bunuri și,
pentru ca scopul urmărit să fie atins, asupra victimei S.V. și
părții vătămate S.M. s-au exercitat violențe. În
același scop, victima și partea vătămată au fost
imobilizate, iar datorită modului în care a fost imobilizat S.V., acesta a
decedat, asfixiindu-se.
Din locuința familiei S., inculpații au sustras mai multe bijuterii
și diferite sume de bani.
Este, de asemenea, pe deplin dovedit că victima și partea
vătămată se aflau în aceeași cameră și că
atunci când au fost imobilizate erau de față toți
inculpații.
În acest context, întrucât infracțiunea de tâlhărie are un caracter
complex, este lipsit de relevanță, pentru existența
infracțiunii, faptul că unii dintre inculpați nu au participat
la imobilizarea victimei și nu au exercitat violențe asupra acesteia,
săvârșind numai acte de sustragere.
Așa fiind, este nefondată susținerea inculpaților A.H.
și H.I. că se impunea achitarea lor pentru infracțiunea de
tâlhărie urmată de moartea victimei.
Totodată, este nefondată susținerea celorlalți trei
inculpați că fapta pe care au comis-o constituie infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, și nu
infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, întrucât
acțiunile violente ale inculpaților au avut ca scop sustragerea
bunurilor și, deci, fac parte din conținutul constitutiv al
infracțiunii de tâlhărie.
Față de
considerentele ce preced, recursurile au fost admise, hotărârea
atacată și sentința penală nr. 419 din 1 august 2006 au
fost casate cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în
sarcina recurenților inculpați și, în consecință, s-a
dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea
inculpaților în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2
1
)
lit. a) și c) și alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în baza
art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) și c) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
calificată, și, în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.,
pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod
ilegal.