ÎCCJ, decizie (scj.ro #84147)

Lipsire de libertate în mod ilegal. Tâlhărie. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra libertății persoanei Indice alfabetic: Drept penal - lipsire de libertate în mod ilegal - tâlhărie C. pen., art. 189, art. 211 1. În cazul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 C. pen. în modalitatea punerii victimei în neputință de a se apăra, prin imobilizare, lipsirea de libertate a victimei pe timpul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie se absoarbe în conținutul constitutiv al acestei infracțiuni. Dacă, însă, timpul în care victima este lipsită de libertate depășește timpul cât s-a desfășurat comiterea infracțiunii de tâlhărie, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 din același cod.

2. Dacă punerea victimei în neputință de a se apăra, prin imobilizare, în scopul sustragerii bunurilor, a avut ca urmare moartea victimei, fapta de tâlhărie se încadrează în prevederile art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât moartea victimei este urmarea infracțiunii de tâlhărie. 3. Faptele de tâlhărie și de lipsire de libertate în mod ilegal săvârșite de mai multe persoane împreună se încadrează în prevederile art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. referitoare la tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună și în prevederile art. 189 alin. (2) C. pen. referitoare la lipsirea de libertate în mod ilegal săvârșită de două sau mai multe persoane împreună. În acest caz, instanța nu poate reține și circumstanța agravantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, întrucât elementele circumstanțiale de agravare primează asupra aplicării circumstanței agravate legale și o exclud.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1839 din 3 aprilie 2007 Prin sentința penală nr. 419 din 1 august 2006, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, au fost condamnați, între alții, inculpații H.A., A.H., H.I., H.O. și I.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, și în baza art. 189 alin. (6) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, toate cu aplicarea, între altele, a art. 75 alin. (1) lit. a), art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prima instanță a reținut că, la 6 septembrie 2004, inculpatul H.O. le-a propus celorlalți inculpați să fure din locuința unor bătrâni. Inculpații s-au deplasat la locuința soților S.V. și S.M., unde inculpații H.O., H.A. și A.H. au sărit gardul și au descuiat poarta pentru a intra și inculpații H.I. și I.I. Întrucât ușa de la intrare era încuiată, inculpatul I.I. a propus să se urce pe acoperiș și să intre în casă prin pod. În acest scop, au fost scoase mai multe țigle de la acoperiș, iar inculpații H.A., A.H. și I.I. au intrat în pod, de acolo au coborât în locuință și apoi au descuiat ușa de la intrare pentru a permite accesul în locuință inculpatului H.I. Inculpații au intrat în prima cameră unde au căutat prin dulapuri și sertare, aruncând pe jos obiecte de îmbrăcăminte și hârtii, iar inculpatul A.H a găsit un portofel cu suma de 70 de euro, pe care i-a dat inculpatului H.O.

La propunerea inculpatului I.I., inculpații au pătruns în cea de-a doua cameră a locuinței unde dormeau S.V., pe un pat, și S.M., pe o canapea. H.O. și H.A. s-au dus la patul în care dormea S.V. și, pentru că acesta a început să strige, l-au lovit amândoi la nivelul capului și pieptului, după care l-au legat peste gură și peste nas cu un pulover, peste care au legat o curea din piele, legându-i mâinile deasupra capului cu o sfoară. Inculpații A.H., H.I. și I.I. s-au dus la canapeaua pe care dormea S.M. și, pentru că aceasta a început să țipe și să plângă, au legat-o la gură cu un capot, i-au legat și mâinile și picioarele și i-au luat cerceii din urechi, un lănțișor din aur de la gât și, de pe degete, două inele.

Inculpații au mai găsit în cameră un lănțișor din argint și aproximativ 500.000 de lei. Ulterior, inculpații au vândut bijuteriile sustrase și au împărțit banii. Prima instanță a reținut, din raportul medico-legal de autopsie, că moartea victimei S.V. a fost violentă și s-a datorat asfixierii mecanice, consecutive strangulării gâtului cu un obiect moale și sufocării orificiilor respiratorii cu obiecte textile. În urma agresiunii, partea vătămată S.M. a suferit leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia nr. 17/A din 6 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, apelurile inculpaților au fost respinse.

Împotriva deciziei, inculpații au declarat recursuri. În recursul declarat de inculpații A.H. și H.I. s-a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, susținându-se că cei doi inculpați nu au exercitat niciun fel de violențe asupra lui S.V., ci numai asupra părții vătămate S.M. În recursurile declarate de inculpații H.A., I.I. și H.O. s-a susținut, între altele, că în mod greșit s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, încadrarea corectă a faptei fiind cea prevăzută în art. 183 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție din oficiu cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. în raport cu reținerea circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) și a infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei în concurs cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal urmată de moartea victimei.

Examinând cauza atât în raport cu motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt întemeiate din următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fapta de lipsire de libertate în mod ilegal a fost greșit încadrată în dispozițiile art. 189 alin. (6) C. pen., întrucât aceasta a fost comisă numai asupra părții vătămate S.M., pe care inculpații au lăsat-o imobilizată și după comiterea tâlhăriei, astfel încât timpul în care a fost îngrădită libertatea de mișcare a părții vătămate l-a depășit pe cel în care s-a desfășurat infracțiunea de tâlhărie.

Nu se poate reține că infracțiunea de lipsire de libertate a fost comisă și asupra victimei S.V., deoarece nu există nicio probă din care să rezulte că aceasta mai era în viață în momentul în care inculpații au părăsit locul faptei, iar lipsirea acesteia de liberate pe timpul infracțiunii de tâlhărie este absorbită în conținutul constitutiv al acesteia, ca modalitate de punere a victimei în imposibilitate de a se apăra. Decesul victimei S.V. nu poate fi în același timp urmarea infracțiunii de tâlhărie și a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că din probe rezultă că moartea victimei s-a produs ca urmare a imobilizării acesteia, în scopul sustragerii bunurilor, prin legarea mâinilor și acoperirea gurii și a nasului cu un pulover, care a fost legat cu o curea din piele, manevre ce au determinat asfixia mecanică prin strangularea gâtului și sufocare.

În consecință, moartea victimei este urmarea infracțiunii de tâlhărie. Se constată, de asemenea, că în mod greșit s-a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile de tâlhărie, prevăzută în art.211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. și, respectiv, în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 C. pen., în condițiile circumstanței agravante prevăzute în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Potrivit acestei dispoziții legale, constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de trei sau mai multe persoane împreună. Această împrejurare constituie, însă, element circumstanțial agravant atât al infracțiunii de tâlhărie, fiind prevăzut în alin. (2 1 ) lit. a) al art. 211 C. pen., cât și al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, fiind prevăzut în alin. (2) al art. 189 C. pen.

Aceste circumstanțe speciale primează și exclud aplicarea circumstanței agravante generale. Motivele de recurs invocate de inculpați nu sunt fondate. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că situația de fapt a fost corect reținută pe baza coroborării probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine faptul că, în noaptea de 6 septembrie 2004, cei cinci inculpați au pătruns în locuința soților S. pentru a sustrage bunuri și, pentru ca scopul urmărit să fie atins, asupra victimei S.V. și părții vătămate S.M. s-au exercitat violențe. În același scop, victima și partea vătămată au fost imobilizate, iar datorită modului în care a fost imobilizat S.V., acesta a decedat, asfixiindu-se.

Din locuința familiei S., inculpații au sustras mai multe bijuterii și diferite sume de bani. Este, de asemenea, pe deplin dovedit că victima și partea vătămată se aflau în aceeași cameră și că atunci când au fost imobilizate erau de față toți inculpații. În acest context, întrucât infracțiunea de tâlhărie are un caracter complex, este lipsit de relevanță, pentru existența infracțiunii, faptul că unii dintre inculpați nu au participat la imobilizarea victimei și nu au exercitat violențe asupra acesteia, săvârșind numai acte de sustragere. Așa fiind, este nefondată susținerea inculpaților A.H. și H.I. că se impunea achitarea lor pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Totodată, este nefondată susținerea celorlalți trei inculpați că fapta pe care au comis-o constituie infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, și nu infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, întrucât acțiunile violente ale inculpaților au avut ca scop sustragerea bunurilor și, deci, fac parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.

Față de considerentele ce preced, recursurile au fost admise, hotărârea atacată și sentința penală nr. 419 din 1 august 2006 au fost casate cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina recurenților inculpați și, în consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpaților în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, și, în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.