ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 405 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani au fost condamnați inculpații C.F.C. și P.G., la câte 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. , cu aplicarea art. 37 lit. a) în cazul inculpatului C.F. C. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului C.F.C. prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. lași și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 17 ani, inculpatul C.F.C.

având a executa în total 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. A făcut în cauză aplicația art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedus din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 20 ianuarie 2008 în cazul inculpatului C.F.C. și de la 17 aprilie 2008 în cazul inculpatului P.G.

A dispus restituirea către partea civilă P.Ș.C., a obiectelor pe care inculpații le-au luat de la victimă, respectiv: un aparat foto digital cu acumulator și cablu USB, o maletă din material textil de culoare gri, precum și a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale victimei, respectiv o pereche de bocanci, un pulover din PNA cu fermoar în față, un pulover (maletă) bleumarin din material textil, o pereche de blugi și un port-act marca „sport”, bunuri înregistrate în Registrul de corpuri delicte la nr. 29/2008 al Tribunalului Botoșani, precum și o geacă din imitație de piele de culoare neagră, o pereche de mănuși din material textil, o pereche de pantaloni de stofă și o pereche de pantaloni de trening aflate în custodie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

A dispus restituirea către inculpatul C.F.C. a bunurilor ridicate de la acesta, respectiv o pereche de adidași, o geacă, o pereche de blugi, o bancnotă de 50 Euro și o bancnotă de 1 leu, aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Botoșani, înregistrate la nr. 29/2008. A obligat inculpații să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1.000 lei C.F.C., din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu din instanță ce se va achita anticipat din fondul Ministerului Justiției, iar inculpatul P.G., suma de 900 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Victima P.M.L., absolvent al Facultății de Inginerie Electronică, era în anul 2007, student la Facultatea de Teologie Pastorală din Sibiu în anul al IV-lea.

Începând cu data de 1 decembrie 2007, victima a făcut câteva vizite în județul Covasna, apoi la 18 decembrie 2007, împreună cu mama sa, P.S. și fratele său P.Ș.C., a participat la înmormântarea bunicii sale din localitatea Tg. Ocna, jud. Bacău. După înmormântare, victima a plecat în județele Vaslui și lași, urmând să viziteze câteva mănăstiri și preoți parohi de la mai multe lăcașuri, ultima dată poposind la mănăstirea B. din județul lași. În timp ce se afla în această locație, victima a avut convorbiri telefonice cu persoane cunoscute din anturajul ei, între care P.C. din mun. lași, C.L. din mun. Roman, precum și cu numita M.L.M. din mun. Botoșani, căreia i-a adus la cunoștință că urmează să vină în acest oraș.

În ziua de 30 decembrie 2007, în jurul orei 18,00, victima se afla pe raza comunei Frumușica, deplasându-se spre stația de autobuz din Rădeni, situată pe DE58. În ziua respectivă, inculpații C.F.C. și P.G., care sunt prieteni și consăteni din satul Leahu Nacu, jud. lași, iau condus cu căruța pe soții C.l. și C.M.N. la stația de autobuz menționată în precedent, ajungând în acea stație în jurul orei 15,00. După ce i-au lăsat pe cei doi soți în stație, inculpații s-au deplasat la un bar, apoi P.G. a mers la martorul P.M., de unde a cumpărat 20 litri vin, timp în care inculpatul C.F.C. s-a întâlnit cu prietena sa C.D. și a rămas puțin cu aceasta, apoi inculpații s-au întâlnit la P.M., unde au consumat vin.

În jurul orei 18,00, cei doi inculpați s-au deplasat din satul Rădeni, spre stația de autobuz menționată în precedent, ajungând-o din urmă pe victimă, care se deplasa spre aceeași stație. În această împrejurare, între inculpați și victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru care inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după victimă. Aceasta și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și a fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul, doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. a intrat cu căruța pe câmpul respectiv, a coborât și el și a lovit-o pe victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce loveau victima, inculpatul P.G.

i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o prin buzunare, dar nu a găsit bani. Deși victima era într-o situație critică datorită agresiunii inculpaților, aceștia au abandonat-o în câmp și au plecat cu căruța, luând din apropierea stației și geanta pe care o lăsase victima. După ce au ajuns în sat, inculpații s-au dus mai întâi la locuința lui P.G. unde au lăsat canistra cu vin și apoi au mers la locuința celuilalt inculpat unde au deschis geanta victimei și au observat că în aceasta se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic în care se afla o sticlă cu vin, pe jumătate goală. Inculpații au ars actele și geanta, au consumat dulciuri le și vinul, iar telefonul, aparatul foto și o maletă bleumarin au rămas asupra inculpatului C.F.C.

După comiterea faptei, inculpatul C.F.C. a folosit telefonul victimei și cartela aferentă cu nr. 0741, aspect ce rezultă din listingul convorbirilor telefonice purtate de acesta începând cu data de 30 decembrie 2007. În jurul datei de 13 ianuarie 2008, cartele telefonică cu nr. de apelare menționat în precedente a fost dată de către inculpatul C.F.C. prietenei sale, G.D., care a distrus-o prin ardere, iar telefonul mobil i-a fost dat inculpatului P.G. La data de 5 ianuarie 2008, victima P.M.L. a fost găsită decedată la locul unde a fost agresată de inculpați.

Au fost sesizate organele de urmărire penală care au dispus necropsia victimei și din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio - facial și toracic (cu echimoze, excoriații, plăgi, infiltrate hemoragice epicraniene și fracturi costale) și șocului hipotermic prin expunerea corpului la temperatură scăzută. Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace și obiecte contondente, cele de la membre putând fi produse și prin lovire cu obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior datei la care a fost găsită aceasta și examinată pentru prima dată.

Această situație de fapt rezultă din procesele verbale de cercetare la fața locului însoțite de fotografii judiciare, întocmite la datele de 5 și 7 ianuarie 2008, procesul verbal de examinare din 10 ianuarie 2008 și planșele fotografice anexă, cu privire la analizarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei în momentul comiterii faptei, procesul verbal de examinare cu privire la obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului C.F.C. ridicate pentru cercetări de la sora acestuia, procesul verbal de cercetare a faetonului numitului C.l., folosit de inculpat în timpul comiterii faptei, procesul verbal de constatare la fața locului din 11 martie 2008, raportul de constatare medico-legală de necropsie întocmit de S.M.L.

Botoșani, raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la determinarea comportamentului simulat al inculpatului P.G., listing-urile convorbirilor telefonice de pe cartela aflată în telefonul victimei în perioada 10 ianuarie - 17 ianuarie 2008, copia unui CD cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice desecretizate prin procesul verbal din 9 iunie 2008, conform autorizației nr. 1 din 9 ianuarie 2008 eliberată de Tribunalul Botoșani, declarațiile martorilor C.M.L., C.D., B.V., P.S., D.l., C.G., C.M.N., C.D., P.M., C.D.D., F.C. și M.l.M., coroborate cu cele date în cursul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. Deși în faza de urmărire penală, atât cu ocazia audierii sale la datele de 20 și 21 ianuarie și la 6 mai 2008, inculpatul C.F.C.

a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că la comiterea ei au avut o contribuție activă ambii inculpați, în fața instanței, acesta a revenit, susținând că numai el a lovit victima, că inculpatul P.G. s-a aflat tot timpul în faeton și că abia în momentul în care a ajuns în apropierea locului faptei, vrând să coboare, a căzut din cauza stării de ebrietate, peste victimă. Inculpatul P.G. a negat în permanență săvârșirea faptei, arătând că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la aceasta, că singurul care a coborât din căruță, a fugărit victima pe câmp și a lovit-o, a fost inculpatul C.F.C., pe care el nu l-a ajutat în nici un fel, ci împotrivă, i-a atras atenția să lase victima în pace și să urce în căruță, pentru a pleca acasă.

Declarațiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză și în special cu declarația martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât și în instanță că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F. către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul, doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. a intrat cu căruța pe câmpul respectiv, a coborât și el și a lovit-o pe victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce loveau victima, inculpatul P.G. i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o prin buzunare, dar nu a găsit bani. Deși victima era într-o situație critică datorită agresiunii inculpaților, aceștia au abandonat-o în câmp și au plecat cu căruța, luând din apropierea stației și geanta pe care o lăsase victima.

După ce au ajuns în sat, inculpații s-au dus mai întâi la locuința lui P.G. unde au lăsat canistra cu vin și apoi au mers la locuința celuilalt inculpat unde au deschis geanta victimei și au observat că în aceasta se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic în care se afla o sticlă cu vin, pe jumătate goală. Inculpații au ars actele și geanta, au consumat dulciuri le și vinul, iar telefonul, aparatul foto și o maletă bleumarin au rămas asupra inculpatului C.F.C. După comiterea faptei, inculpatul C.F.C. a folosit telefonul victimei și cartela aferentă cu nr. 0741, aspect ce rezultă din listingul convorbirilor telefonice purtate de acesta începând cu data de 30 decembrie 2007. În jurul datei de 13 ianuarie 2008, cartele telefonică cu nr. de apelare menționat în precedente a fost dată de către inculpatul C.F.C.

prietenei sale, G.D., care a distrus-o prin ardere, iar telefonul mobil i-a fost dat inculpatului P.G. La data de 5 ianuarie 2008, victima P.M.L. a fost găsită decedată la locul unde a fost agresată de inculpați. Au fost sesizate organele de urmărire penală care au dispus necropsia victimei și din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio - facial și toracic (cu echimoze, excoriații, plăgi, infiltrate hemoragice epicraniene și fracturi costale) și șocului hipotermic prin expunerea corpului la temperatură scăzută. Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace și obiecte contondente, cele de ia membre putând fi produse și prin lovire cu obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior datei la care a fost găsită aceasta și examinată pentru prima dată.

Această situație de fapt rezultă din procesele verbale de cercetare la fața locului însoțite de fotografii judiciare, întocmite la datele de 5 și 7 ianuarie 2008, procesul verbal de examinare din 10 ianuarie 2008 și planșele fotografice anexă, cu privire la analizarea obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei în momentul comiterii faptei, procesul verbal de examinare cu privire la obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului C.F.C. ridicate pentru cercetări de la sora acestuia, procesul verbal de cercetare a faetonului numitului C.l., folosit de inculpat în timpul comiterii faptei, procesul verbal de constatare la fața locului din 11 martie 2008, raportul de constatare medico-legală de necropsie întocmit de S.M.L.

Botoșani, raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la determinarea comportamentului simulat al inculpatului P.G., listing-urile convorbirilor telefonice de pe cartela aflată în telefonul victimei în perioada 10 ianuarie - 17 ianuarie 2008, copia unui CD cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice desecretizate prin procesul verbal din 9 iunie 2008, conform autorizației nr. 1 din 9 ianuarie 2008 eliberată de Tribunalul Botoșani, declarațiile martorilor C.M.L., C.D., B.V., P.S., D.l., C.G., C.M.N., C.D., P.M., C.D.D., F.C. și M.l.M., coroborate cu cele date în cursul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. Deși în faza de urmărire penală, atât cu ocazia audierii sale la datele de 20 și 21 ianuarie și la 6 mai 2008, inculpatul C.F.C.

a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că la comiterea ei au avut o contribuție activă ambii inculpați, în fața instanței, acesta a revenit, susținând că numai el a lovit victima, că inculpatul P.G. s-a aflat tot timpul în faeton și că abia în momentul în care a ajuns în apropierea locului faptei, vrând să coboare, a căzut din cauza stării de ebrietate, peste victimă. Inculpatul P.G. a negat în permanență săvârșirea faptei, arătând că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la aceasta, că singurul care a coborât din căruță, a fugărit victima pe câmp și a lovit-o, a fost inculpatul C.F.C., pe care el nu l-a ajutat în nici un fel, ci împotrivă, i-a atras atenția să lase victima în pace și să urce în căruță, pentru a pleca acasă.

Declarațiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză și în special cu declarația martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât și în instanță că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F.C., a aflat de la acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 și până la data când ea împreună cu cei doi inculpați au plecat cu un autocar spre Italia, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.G. și a constatat că acesta era agitat, iar la o discuție între cei doi inculpați, la care martora a asistat, P.G. i-a spus lui C.F.C. că el intenționează să se predea la poliție. în acea împrejurare, susține martora că inculpatul P.G.

era deosebit de agitat și a fumat în câteva ore, două pachete de țigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C. i-a sugerat celuilalt inculpat să nu spună nimic și să plece toți trei în Italia pentru a nu fi descoperiți. Este de menționat că martora C.D. a declarat în instanță că după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o și i-a sugerat să-și modifice declarațiile date la urmărirea penală. În raport de toate aceste probe, instanța a reținut că victima a fost agresată de ambii inculpați, în vederea tâlhărim ei și că, între aceste acte de agresiune și deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât fapta inculpaților constituie infracțiune a de tâlhărie urmată de moartea victimei” prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpații au fost condamnați.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului P.G. care a susținut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C. la 10 iunie 2008, a rezultat că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte, declarațiile inculpatului P.G. sunt în totală contradicție cu cele ale inculpatului C.F.C. și ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpații despre faptă. De altfel, așa cum s-a arătat, pentru a scăpa de urmărirea penală inculpații au hotărât să plece împreună cu martora C.D.

în Italia, ceea ce au și făcut, plecând la data de 18 ianuarie 2008 cu un autocar, spre granița de vest a României, iar în noaptea de 19 ianuarie 2008, inculpatul C.F.C. și martora C.D. au fost opriți de Poliția de Frontieră din apropierea vămii Borș, județul Bihor și predați pentru cercetări, organelor, de anchetă din Botoșani. Inculpatul P.G. a reușit să treacă granița, ajungând în Italia, intr-o localitate, lângă orașul Vittoria. Ulterior, împotriva acestuia a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar prin încheierea nr. 19 din 27 martie 2008 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a acestui inculpat. Auzind că este cercetat pentru fapta sa și că s-a emis mandat european de arestare în ceea ce-l privește, inculpatul P.G.

a revenit în țară, dar nu s-a predat organelor de anchetă, așa cum susține ci, după câteva zile în care a stat la domiciliul părinților, a plecat în țară, la lucru, fără a lăsa cuiva adresa exactă. În raport de toate acestea, instanța de fond i-a condamnat pe inculpați în temeiul textului arătat în precedent. Cu privire la inculpatul C.F.C. s-a reținut că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. lași, a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de un an cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 97 și 98 din Legea nr. 26/1996, astfel încât la data de 30 decembrie 2007, când a fost comisă fapta ce formează obiectul acestei sentințe, nu era îndeplinit termenul de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen.

Față de această situație, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării și executarea pedepsei de un an adiționată la pedeapsa aplicată prin sentință. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în care a fost comisă, descrise pe larg în precedent. S-a avut în vedere, de asemenea, elementele ce caracterizează pe cei doi inculpați, și anume, inculpatul P.G. este rară antecedente penale, nu a avut o conduită procesuală sinceră, iar cu privire la celălalt inculpat, se va avea în vedere că cel puțin în prima fază a fost cooperant, contribuind la aflarea adevărului prin poziția sinceră pe care a avut-o.

Subzistând temeiul arestării preventive a celor doi inculpați, instanța a menținut această măsură în temeiul art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu 20 ianuarie 2008, în cazul inculpatului C.F.C. și începând cu data de 17 aprilie 2008, în cazul inculpatului P.G. Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că fratele victimei nu a solicitat despăgubiri de la inculpați, ci doar restituirea bunurilor găsite asupra acestora, care au aparținut victimei. Instanța de fond a dispus restituirea acestor bunuri. C.F.C. a aflat de la acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 și până la data când ea împreună cu cei doi inculpați au plecat cu un autocar spre Italia, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.G.

și a constatat că acesta era agitat, iar la o discuție între cei doi inculpați, la care martora a asistat, P.G. i-a spus lui C.F.C. că el intenționează să se predea la poliție. În acea împrejurare, susține martora că inculpatul P.G. era deosebit de agitat și a fumat în câteva ore, două pachete de țigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C. i-a sugerat celuilalt inculpat să nu spună nimic și să plece toți trei în Italia pentru a nu fi descoperiți. Este de menționat că martora C.D. a declarat în instanță că după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o și i-a sugerat să-și modifice declarațiile date la urmărirea penală.

În raport de toate aceste probe, instanța a reținut că victima a fost agresată de ambii inculpați, în vederea tâlhăririi ei și că, între aceste acte de agresiune și deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât fapta inculpaților constituie infracțiune a de tâlhărie urmată de moartea victimei” prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpații au fost condamnați. Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului P.G. care a susținut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani - S.C. la 10 iunie 2008, a rezultat că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte, declarațiile inculpatului P.G.

sunt în totală contradicție cu cele ale inculpatului C.F.C. și ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpații despre faptă. De altfel, așa cum s-a arătat, pentru a scăpa de urmărirea penală inculpații au hotărât să plece împreună cu martora C.D. în Italia, ceea ce au și făcut, plecând la data de 18 ianuarie 2008 cu un autocar, spre granița de vest a României, iar în noaptea de 19 ianuarie 2008, inculpatul C.F.C. și martora C.D. au fost opriți de Poliția de Frontieră din apropierea vămii Borș, județul Bihor și predați pentru cercetări, organelor, de anchetă din Botoșani. Inculpatul P.G. a reușit să treacă granița, ajungând în Italia, intr-o localitate, lângă orașul Vittoria. Ulterior, împotriva acestuia a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar prin încheierea nr. 19 din 27 martie 2008 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a acestui inculpat.

Auzind că este cercetat pentru fapta sa și că s-a emis mandat european de arestare în ceea ce-l privește, inculpatul P.G. a revenit în țară, dar nu s-a predat organelor de anchetă, așa cum susține ci, după câteva zile în care a stat la domiciliul părinților, a plecat în țară, la lucru, fără a lăsa cuiva adresa exactă. În raport de toate acestea, instanța de fond i-a condamnat pe inculpați în temeiul textului arătat în precedent. Cu privire la inculpatul C.F.C.

s-a reținut că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. lași, a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de un an cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 97 și 98 din Legea nr. 26/1996, astfel încât la data de 30 decembrie 2007, când a fost comisă fapta ce formează obiectul acestei sentințe, nu era îndeplinit termenul de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. Față de această situație, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării și executarea pedepsei de un an adiționată la pedeapsa aplicată prin sentință.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în care a fost comisă, descrise pe larg în precedent. S-a avut în vedere, de asemenea, elementele ce caracterizează pe cei doi inculpați, și anume, inculpatul P.G. este rară antecedente penale, nu a avut o conduită procesuală sinceră, iar cu privire la celălalt inculpat, se va avea în vedere că cel puțin în prima fază a fost cooperant, contribuind la aflarea adevărului prin poziția sinceră pe care a avut-o. Subzistând temeiul arestării preventive a celor doi inculpați, instanța a menținut această măsură în temeiul art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu 20 ianuarie 2008, în cazul inculpatului C.F.C.

și începând cu data de 17 aprilie 2008, în cazul inculpatului P.G. Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că fratele victimei nu a solicitat despăgubiri de la inculpați, ci doar restituirea bunurilor găsite asupra acestora, care au aparținut victimei. Instanța de fond a dispus restituirea acestor bunuri. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel ambii inculpați. Inculpatul C.F.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia prin reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv poziția procesuală avută de recunoaștere și regret a faptei, iar inculpatul P.G. a susținut că instanța de fond l-a condamnat în mod greșit pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând că nu se face vinovat de această faptă.

Prin decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi. S-a reținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare realității. Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpații, în ziua de decembrie 2007, în jurul orei 18,00, s-au deplasat cu căruța spre stația autobuz, ajungând-o din urmă pe victimă. În această împrejurare, între inculpați și victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru ca inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după victimă.

Aceasta și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. i-a urmat pe cei doi cu căruța, a coborât și a lovit-o și el pe victimă de mai multe ori cu piciorul. Victima deși se afla într-o stare critică fost lăsată abandonată pe câmp. În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul. La întoarcerea de pe câmp, cei doi inculpați au luat geanta de voiaj aparținând victimei, în care se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic care se afla o sticlă cu vin.

Deși inculpatul P.G. a negat cu perseverență săvârșirea faptei, arătând că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la acesta, instanța a înlăturat declarațiile acestuia, întrucât din raportul de constata tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C., la 10 iunie 2008, rezultă că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat al subiectului iar pe de altă parte declarațiile acestuia sunt în totală contradicție declarațiile inculpatului C.F.C. date în faza de urmări penală și ale martorei C.D., care a susținut în permanență că inculpatul C.F.C. i-a relatat că împreună cu inculpatul P.G.

au ucis un om și că acesta din urmă i-a cerut după ce a fost arestat să-și schimbe declarația. Chiar dacă inculpatul C.F.C. și-a retractat ulterior declarațiile date în faza de urmărire penală, această situație nu poate duce concluzia că inculpatul P.G. nu este vinovat de fapta comisă deoarece vinovăția sa este probată cu celelalte probe administrate în cauză. În dovedirea vinovăției inculpatului P.G. instanța de apel reține și contradicțiile apărute în declarațiile celor doi inculpați cu privire la moment în care inculpatul P.G. s-ar fi apropiat cu căruța de locul în care victima era lovită de celălalt inculpat. Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul P.G.

a declarat că a coborât din căruță, s-a apropiat de victimă și ca urmare a faptului că s-a împiedicat, a căzut peste aceasta, explicând în acest fel posibilitatea găsirii pe hainele sale a unor urme de sânge aparținând victimei, iar în faza de judecată, a declarat că s-a împiedicat și a căzut, iar apoi s-a apropiat de cei doi și i-a spus celuilalt inculpat să lase victima în pace. Inculpatul C.F.C. a declarat în faza de judecată că inculpatul P.G. de beat ce era a căzut din căruță, dar nu a lovit victima. Coroborând toate probele administrate în cauză, instanța reține că victima a fost agresată de ambii inculpați în vederea deposedării de bunurile pe care le avea asupra sa și între actele de agresiune și deces există o legătură de cauzalitate.

Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în care a auzit că este cercetat penal s-a întors în țară. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors în țară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă unde ar putea fi găsit. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.F.C. pe care acesta îl consideră prea mare raportat la circumstanțele personale ale acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a individualizat în mod just și proporțional pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel ambii inculpați.

Inculpatul C.F.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia prin reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv poziția procesuală avută de recunoaștere și regret a faptei, iar inculpatul P.G. a susținut că instanța de fond l-a condamnat în mod greșit pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând că nu se face vinovat de această faptă. Prin decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi. S-a reținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare realității.

Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpații, în ziua de decembrie 2007, în jurul orei 18,00, s-au deplasat cu căruța spre stația autobuz, ajungând-o din urmă pe victimă. În această împrejurare, între inculpați și victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru ca inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după victimă. Aceasta și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu piciorul doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. i-a urmat pe cei doi cu căruța, a coborât și a lovit-o și el pe victimă de mai multe ori cu piciorul. Victima deși se afla într-o stare critică fost lăsată abandonată pe câmp.

În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul. La întoarcerea de pe câmp, cei doi inculpați au luat geanta de voiaj aparținând victimei, în care se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească un aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic care se afla o sticlă cu vin. Deși inculpatul P.G. a negat cu perseverență săvârșirea faptei, arătând că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la acesta, instanța a înlăturat declarațiile acestuia, întrucât din raportul de constata tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C., la 10 iunie 2008, rezultă că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de acesta la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat al subiectului iar pe de altă parte declarațiile acestuia sunt în totală contradicție declarațiile inculpatului C.F.C.

date în faza de urmări penală și ale martorei C.D., care a susținut în permanență că inculpatul C.F.C. i-a relatat că împreună cu inculpatul P.G. au ucis un om și că acesta din urmă i-a cerut după ce a fost arestat să-și schimbe declarația. Chiar dacă inculpatul C.F.C. și-a retractat ulterior declarațiile date în faza de urmărire penală, această situație nu poate duce concluzia că inculpatul P.G. nu este vinovat de fapta comisă deoarece vinovăția sa este probată cu celelalte probe administrate în cauză. În dovedirea vinovăției inculpatului P.G. instanța de apel reține și contradicțiile apărute în declarațiile celor doi inculpați cu privire la moment în care inculpatul P.G. s-ar fi apropiat cu căruța de locul în care victima era lovită de celălalt inculpat.

Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul P.G. a declarat că a coborât din căruță, s-a apropiat de victimă și ca urmare a faptului că s-a împiedicat, a căzut peste aceasta, explicând în acest fel posibilitatea găsirii pe hainele sale a unor urme de sânge aparținând victimei, iar în faza de judecată, a declarat că s-a împiedicat și a căzut, iar apoi s-a apropiat de cei doi și i-a spus celuilalt inculpat să lase victima în pace. Inculpatul C.F.C. a declarat în faza de judecată că inculpatul P.G. de beat ce era a căzut din căruță, dar nu a lovit victima. Coroborând toate probele administrate în cauză, instanța reține că victima a fost agresată de ambii inculpați în vederea deposedării de bunurile pe care le avea asupra sa și între actele de agresiune și deces există o legătură de cauzalitate.

Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în care a auzit că este cercetat penal s-a întors în țară. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors în țară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă unde ar putea fi găsit. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.F.C. pe care acesta îl consideră prea mare raportat la circumstanțele personale ale acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a individualizat în mod just și proporțional pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în care a fost comisă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.F.C.

și P.G., formulând critici referitoare la încadrarea juridică, reținerea vinovăției inculpatului P.G. și individualizarea pedepselor. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate. În privința situației de fapt și a vinovăției inculpaților, Curtea constată că acestea au fost reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal, neexistând o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce spune dosarul, prin piesele sale, și ceea ce s-a reținut ca pură stare de fapt, pentru a se putea vorbi despre o gravă eroare, în sensul art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Este adevărat că inculpatul P.G. a negat implicarea sa în comiterea faptei, susținând că s-a aflat la locul și momentul săvârșirii acesteia, însă doar coinculpatul C.F.C. a agresat-o pe victimă. Apărarea sa este infirmată în primul rând de declarațiile inculpatului C.F.C., date în cursul urmăririi penale asupra cărora acesta a revenit în faza de judecată, fără vreo explicație logică și plauzibilă pentru această schimbare de atitudine (cu atât mai mult cu cât poziția inițială a fost susținută inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între cei doi în faza de urmărire penală). Din aceste declarații rezultă că ambii inculpați au agresat victima, lovind-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele peste cap și corp și sustrăgându-i geanta pe care o avea asupra sa.

În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declarațiile martorei C.D. atestă de asemenea vinovăția inculpatului P.G. Astfel, aceasta a fost de față la o discuție purtată telefonic între cei doi inculpați, în cadrul căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că „victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în stația Rădeni și pe arătura din apropiere este decedată pe câmp”. Aceeași martoră mai arată că „într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliție să se predea pentru că a omorât un om”. În privința acestei martore, este de relevat faptul că, spre deosebire de inculpatul C.F.C, ea și-a menținut în fața instanței declarațiile sus-menționate, arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G.

a sunat-o și i-a spus să-și schimbe declarațiile. În fine, nu este de neglijat faptul că, fiind testat cu tehnica de tip poligraf și răspunzând întrebărilor relevante (referitoare la implicarea sa în agresarea victimei), inculpatul P.G. a avut un comportament simulat. Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o pe victimă, în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă susținerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greșita reținere a vinovăției sale nu este întemeiat. În acest context, nu își găsește incidență nici cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanța de fond, cât și cea de apel și-au format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul administrat în cauză.

În ce privește încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păți. Agresa rea victimei, urmată de abandonarea acesteia noaptea, în frig și zăpadă, în afara localității, într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită și salvată era minimă (sfârșitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează mai degrabă infracțiunea de omor, comisă atât prin acțiune. cât și prin inacțiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit și realizat de inculpați, respectiv deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut reține chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Aceste aspecte nu pot fi corectate însă în propriile căi de atac formulate de către inculpați, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al solicitărilor acestora în privința încadrării juridice. Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba despre infracțiunea de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta presupune în primul rând o situație premisă (găsirea unei persoane a cărei vi ață .sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de neputința de a se salva), care nu este întrunită în speță; infracțiunea de lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situația primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în această stare.

Nici solicitarea de a se retine infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speță, căci aceasta nu are în vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se abstracție de împrejurarea că care a fost comisă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.F.C. și P.G. formulând critici referitoare la încadrarea juridică, reținerea vinovăției inculpatului P.G. și individualizarea pedepselor. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate .respectiv art. 385 9 pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În privința situației de fapt și a vinovăției inculpaților, Curtea constată că acestea au fost reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal, neexistând o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce spune dosarul, prin piesele sale, și ceea ce s-a reținut ca pură stare de fapt pentru a se putea vorbi despre o gravă eroare, în sensul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Este adevărat că inculpatul P.G. a negat implicarea sa în comiterea faptei, susținând că s-a aflat la locul și momentul săvârșirii acesteia, însă doar coinculpatul C.F.C. a agresat-o pe victimă.

Apărarea sa este infirmată în primul rând de declarațiile inculpatului C.F.C., date în cursul urmăririi penale asupra cărora acesta a revenit în faza de judecată, fără vreo explicație logică și plauzibilă pentru această schimbare de atitudine (cu atât mai mult cu cât poziția inițială a fost susținută inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între cei doi în faza de urmărire penală). Din aceste declarații rezultă că ambii inculpați au agresat victima, lovind-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele peste cap și corp și sustrăgându-i geanta pe care o avea asupra sa. În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declarațiile martorei C.D. atestă de asemenea vinovăția inculpatului P.G.

Astfel, aceasta a fost de față la o discuție purtată telefonic între cei doi inculpați în cadrul căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că „victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în stația Rădeni și pe arătura din apropiere este decedată pe câmp”. Aceeași martoră mai arată că „într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliție să se predea pentru că a omorât un om”. În privința acestei martore este de relevat faptul că, spre deosebire de inculpatul C.F.C., ea și-a menținut în fața instanței declarațiile sus-menționate, arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G.

a sunat-o și i-a spus să-și schimbe declarațiile. În fine, nu este de neglijat faptul că, fiind testat cu tehnica de tip poligraf și răspunzând întrebărilor relevante (referitoare la implicarea sa în agresarea victimei), inculpatul P.G. a avut un comportament simulat. Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o pe victimă în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă susținerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greșita reținere a vinovăției sale nu este întemeiat. În acest context, nu își găsește incidență nici cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanța de fond, cât și cea de apel și-au format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul administrat în cauză.

În ce privește încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păți. Agresa rea victimei, urmată de abandonarea acesteia noaptea în frig și zăpadă, în afara localității, într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită și salvată era minimă (sfârșitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează mai degrabă infracțiunea de omor, comisă atât prin acțiune, cât și prin inacțiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit și realizat de inculpați, respectiv deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut reține chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Aceste aspecte nu pot fi corectate, însă în propriile căi de atac formulate de către inculpați, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al solicitărilor acestora în privința încadrării juridice. Pe de altă parte în cauză nu poate fi vorba despre infracțiunea de lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta presupune în primul rând o situație premisă (găsirea unei persoane a cărei vi ață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de neputința de a se salva), care nu este întrunită în speță; infracțiunea de lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situația primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în această stare.

Nici solicitarea de a se reține infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speță, căci aceasta nu are în vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se abstracție de împrejurarea că violențele exercitate de către inculpați nu au avut o existență de sine stătătoare, ci au precedat deposedarea victimei de o bunurile sale. Cu alte cuvinte, ceea ce deosebește infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de tâlhăria urmată de moartea victimei este fapta inițială, săvârșită cu intenție de către făptuitor, care este mai amplă în cel din urmă caz, pentru că violențele servesc ca mijloc pentru comiterea unui furt. În fine, față de considerentele precedente relative la participarea ambilor inculpați la săvârșirea infracțiunii, este evident că nici înlăturarea alin. (2 1 ) lit. a) al art. 211 C. pen.

(tâlhăria comisă de două sau mai multe persoane împreună), nu poate fi primită, nefiind susținută de probatoriul administrat în cauză. În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, dedus din modalitatea în care inculpații au acționat (agresând fără nicio motivație victima care se deplasa singură pe drum), dar și circumstanțele personale ale inculpaților (unul dintre ei-inculpatul C.F.C. - fiind recidivist), precum și conduita avută după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal (au încercat să se sustragă cercetărilor, fugind în străinătate, unul dintre ei-inculpatul P.G., chiar reușind au avut o atitudine procesuală nesinceră sau oscilantă).

Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate de către instanțele de fond și apel, neexistând motive pentru reducerea cuantumurilor pedepselor sub limita stabilită prin hotărârea primei instanțe. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților .deducând pentru aceștia prevenția la zi. Văzând și dispozițiile art. 192alin. (2) C. proc. pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.G. și C.F.C. împotriva deciziei penale nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2008 la 14 aprilie 2009 pentru inculpatul C.F.C. și de la 17 aprilie 2008 la 14 aprilie 2009 pentru inculpatul P.G. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.