ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 405 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului
Botoșani au fost condamnați inculpații C.F.C. și P.G., la câte 17 ani
închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.
a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
cu moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin.
(2
1
) lit. a) și alin. (3) C. pen.
,
cu aplicarea art. 37 lit. a) în cazul inculpatului C.F.
C.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a
executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului C.F.C. prin
sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău, jud. lași și
s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 17 ani, inculpatul
C.F.C. având a executa în total 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
A făcut în cauză aplicația art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)
C. pen.
A dedus din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării
preventive, începând cu 20 ianuarie 2008 în cazul inculpatului C.F.C. și de la
17 aprilie 2008 în cazul inculpatului P.G.
A dispus restituirea către partea civilă P.Ș.C., a obiectelor pe care
inculpații le-au luat de la victimă, respectiv: un aparat foto digital cu
acumulator și cablu USB, o maletă din material textil de culoare gri, precum și
a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale victimei, respectiv o pereche
de bocanci, un pulover din PNA cu fermoar în față, un pulover (maletă)
bleumarin din material textil, o pereche de blugi și un port-act marca „sport”,
bunuri înregistrate în Registrul de corpuri delicte la nr. 29/2008 al
Tribunalului Botoșani, precum și o geacă din imitație de piele de culoare
neagră, o pereche de mănuși din material textil, o pereche de pantaloni de
stofă și o pereche de pantaloni de trening aflate în custodie la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Botoșani.
A dispus restituirea către inculpatul C.F.C. a bunurilor ridicate de la
acesta, respectiv o pereche de adidași, o geacă, o pereche de blugi, o bancnotă
de 50 Euro și o bancnotă de 1 leu, aflate în camera de corpuri delicte a
Tribunalului Botoșani, înregistrate la nr. 29/2008.
A obligat inculpații să plătească statului, cu titlu de cheltuieli
judiciare, suma de 1.000 lei C.F.C., din care 100 lei reprezintă onorariu
pentru avocat din oficiu din instanță ce se va achita anticipat din fondul
Ministerului Justiției, iar inculpatul P.G., suma de 900 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut următoarele:
Victima P.M.L., absolvent al Facultății de Inginerie Electronică, era
în anul 2007, student la Facultatea de Teologie Pastorală din Sibiu în anul al
IV-lea. Începând cu data de 1 decembrie 2007, victima a făcut câteva vizite în
județul Covasna, apoi la 18 decembrie 2007, împreună cu mama sa, P.S. și
fratele său P.Ș.C., a participat la înmormântarea bunicii sale din localitatea
Tg. Ocna, jud. Bacău. După înmormântare, victima a plecat în județele Vaslui și
lași, urmând să viziteze câteva mănăstiri și preoți parohi de la mai multe
lăcașuri, ultima dată poposind la mănăstirea B. din județul lași. În timp ce se
afla în această locație, victima a avut convorbiri telefonice cu persoane
cunoscute din anturajul ei, între care P.C. din mun. lași, C.L. din mun. Roman,
precum și cu numita M.L.M. din mun. Botoșani, căreia i-a adus la cunoștință că
urmează să vină în acest oraș.
În ziua de 30 decembrie 2007, în jurul orei 18,00, victima se afla pe
raza comunei Frumușica, deplasându-se spre stația de autobuz din Rădeni,
situată pe DE58.
În ziua respectivă, inculpații C.F.C. și P.G., care sunt prieteni și consăteni
din satul Leahu Nacu, jud. lași, iau condus cu căruța pe soții C.l. și C.M.N.
la stația de autobuz menționată în precedent, ajungând în acea stație în jurul
orei 15,00. După ce i-au lăsat pe cei doi soți în stație, inculpații s-au
deplasat la un bar, apoi P.G. a mers la martorul P.M., de unde a cumpărat 20
litri vin, timp în care inculpatul C.F.C. s-a întâlnit cu prietena sa C.D. și a
rămas puțin cu aceasta, apoi inculpații s-au întâlnit la P.M., unde au consumat
vin.
În jurul orei 18,00, cei doi inculpați s-au deplasat din satul Rădeni,
spre stația de autobuz menționată în precedent, ajungând-o din urmă pe victimă,
care se deplasa spre aceeași stație. În această împrejurare, între inculpați și
victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv pentru care
inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după victimă. Aceasta
și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și a fugit pe un câmp
arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care a lovit-o cu
piciorul,
doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C.
a intrat cu
căruța pe câmpul respectiv, a coborât și el și a lovit-o pe
victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce loveau victima, inculpatul P.G.
i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o prin buzunare, dar nu a găsit
bani. Deși victima era într-o situație critică datorită agresiunii
inculpaților, aceștia au abandonat-o în câmp și au plecat cu căruța, luând din
apropierea stației și geanta pe care o lăsase victima. După ce au ajuns în sat,
inculpații s-au dus mai întâi la locuința lui P.G. unde au lăsat
canistra cu vin și apoi au mers la locuința celuilalt
inculpat unde au
deschis geanta victimei și au observat că în aceasta se
găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un aparat foto digital, un
portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic în care se afla o sticlă cu
vin, pe jumătate goală. Inculpații au ars actele și geanta, au consumat
dulciuri le și vinul, iar telefonul, aparatul foto și o maletă bleumarin au
rămas asupra inculpatului C.F.C.
După comiterea faptei, inculpatul C.F.C. a folosit telefonul victimei
și cartela aferentă cu nr. 0741, aspect ce rezultă din listingul convorbirilor
telefonice purtate de acesta începând cu data de 30 decembrie 2007.
În jurul datei de 13 ianuarie 2008, cartele telefonică cu nr. de
apelare menționat în precedente a fost dată de către inculpatul C.F.C. prietenei
sale, G.D., care a distrus-o prin ardere, iar telefonul mobil i-a fost dat
inculpatului P.G.
La data de 5 ianuarie 2008, victima P.M.L. a fost găsită decedată la
locul unde a fost agresată de inculpați. Au fost sesizate organele de urmărire
penală care au dispus necropsia victimei și din raportul de necropsie rezultă
că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței
cardiorespiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio - facial și
toracic (cu echimoze, excoriații, plăgi, infiltrate hemoragice epicraniene și
fracturi costale) și șocului hipotermic prin expunerea corpului la temperatură
scăzută.
Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace și
obiecte contondente, cele de la membre putând fi produse și prin lovire cu
obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior
datei la care a fost găsită aceasta și examinată pentru prima dată.
Această situație de fapt rezultă din procesele verbale de cercetare la
fața locului însoțite de fotografii judiciare, întocmite la datele de 5 și 7
ianuarie 2008, procesul verbal de examinare din 10 ianuarie 2008 și planșele
fotografice anexă, cu privire la analizarea obiectelor de îmbrăcăminte ale
victimei în momentul comiterii faptei, procesul verbal de examinare cu privire
la obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului C.F.C. ridicate pentru cercetări
de la sora acestuia, procesul verbal de cercetare a faetonului numitului C.l.,
folosit de inculpat în timpul comiterii faptei, procesul verbal de constatare
la fața locului din 11 martie 2008, raportul de constatare medico-legală de
necropsie întocmit de S.M.L. Botoșani, raportul de constatare
tehnico-științifică cu privire la determinarea comportamentului simulat al
inculpatului P.G., listing-urile convorbirilor telefonice de pe cartela aflată
în telefonul victimei în perioada 10 ianuarie - 17 ianuarie 2008, copia unui CD
cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice desecretizate prin procesul
verbal din 9 iunie 2008, conform autorizației nr. 1 din 9 ianuarie 2008
eliberată de Tribunalul Botoșani, declarațiile martorilor C.M.L., C.D., B.V., P.S.,
D.l., C.G., C.M.N., C.D., P.M., C.D.D., F.C. și M.l.M., coroborate cu cele date
în cursul urmăririi penale de inculpatul C.F.C.
Deși în faza de urmărire penală, atât cu ocazia audierii sale la datele
de 20 și 21 ianuarie și la 6 mai 2008, inculpatul C.F.C. a recunoscut
săvârșirea faptei, arătând că la comiterea ei au avut o contribuție activă
ambii inculpați, în fața instanței, acesta a revenit, susținând că numai el a
lovit victima, că inculpatul P.G. s-a aflat tot timpul în faeton și că abia în
momentul în care a ajuns în apropierea locului faptei, vrând să coboare, a
căzut din cauza stării de ebrietate, peste victimă.
Inculpatul P.G. a negat în permanență săvârșirea faptei, arătând că nu
a lovit victima și nu a luat nici un bun de la aceasta, că singurul care a
coborât din căruță, a fugărit victima pe câmp și a lovit-o, a fost inculpatul C.F.C.,
pe care el nu l-a ajutat în nici un fel, ci împotrivă, i-a atras atenția să
lase victima în pace și să urce în căruță, pentru a pleca acasă.
Declarațiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se
coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză și în special cu
declarația martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât
și în instanță că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F. către inculpatul P.G.
care a lovit-o cu piciorul,
doborând-o la
pământ. Inculpatul C.F.C. a intrat cu
căruța pe câmpul respectiv, a
coborât și el și a lovit-o pe victimă de mai multe ori, cu piciorul. În timp ce
loveau victima, inculpatul P.G. i-a luat acesteia telefonul, apoi a controlat-o
prin buzunare, dar nu a găsit bani. Deși victima era într-o situație critică
datorită agresiunii inculpaților, aceștia au abandonat-o în câmp și au plecat
cu căruța, luând din apropierea stației și geanta pe care o lăsase victima.
După ce au ajuns în sat, inculpații s-au dus mai întâi la locuința lui P.G.
unde au lăsat
canistra cu vin și apoi au
mers la locuința celuilalt inculpat unde au
deschis geanta victimei și
au observat că în aceasta se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească, un
aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic în
care se afla o sticlă cu vin, pe jumătate goală. Inculpații au ars actele și
geanta, au consumat dulciuri le și vinul, iar telefonul, aparatul foto și o
maletă bleumarin au rămas asupra inculpatului C.F.C.
După comiterea faptei, inculpatul C.F.C. a folosit telefonul victimei
și cartela aferentă cu nr. 0741, aspect ce rezultă din listingul convorbirilor
telefonice purtate de acesta începând cu data de 30 decembrie 2007.
În jurul datei de 13 ianuarie 2008, cartele telefonică cu nr. de
apelare menționat în precedente a fost dată de către inculpatul C.F.C.
prietenei sale, G.D., care a distrus-o prin ardere, iar telefonul mobil i-a
fost dat inculpatului P.G.
La data de 5 ianuarie 2008, victima P.M.L. a fost găsită decedată la
locul unde a fost agresată de inculpați. Au fost sesizate organele de urmărire
penală care au dispus necropsia victimei și din raportul de necropsie rezultă
că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței
cardiorespiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio - facial și
toracic (cu echimoze, excoriații, plăgi, infiltrate hemoragice epicraniene și
fracturi costale) și șocului hipotermic prin expunerea corpului la temperatură
scăzută.
Se conchide că aceste leziuni s-au produs prin lovire cu mijloace și
obiecte contondente, cele de ia membre putând fi produse și prin lovire cu
obiecte contondente, moartea victimei producându-se cu 5 - 7 zile anterior
datei la care a fost găsită aceasta și examinată pentru prima dată.
Această situație de fapt rezultă din procesele verbale de cercetare la
fața locului însoțite de fotografii judiciare, întocmite la datele de 5 și 7
ianuarie 2008, procesul verbal de examinare din 10 ianuarie 2008 și planșele
fotografice anexă, cu privire la analizarea obiectelor de îmbrăcăminte ale
victimei în momentul comiterii faptei, procesul verbal de examinare cu privire
la obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului C.F.C. ridicate pentru cercetări
de la sora acestuia, procesul verbal de cercetare a faetonului numitului C.l.,
folosit de inculpat în timpul comiterii faptei, procesul verbal de constatare
la fața locului din 11 martie 2008, raportul de constatare medico-legală de
necropsie întocmit de S.M.L. Botoșani, raportul de constatare
tehnico-științifică cu privire la determinarea comportamentului simulat al
inculpatului P.G., listing-urile convorbirilor telefonice de pe cartela aflată
în telefonul victimei în perioada 10 ianuarie - 17 ianuarie 2008, copia unui CD
cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice desecretizate prin procesul
verbal din 9 iunie 2008, conform autorizației nr. 1 din 9 ianuarie 2008
eliberată de Tribunalul Botoșani, declarațiile martorilor C.M.L., C.D., B.V., P.S.,
D.l., C.G., C.M.N., C.D., P.M., C.D.D., F.C. și M.l.M., coroborate cu cele date
în cursul urmăririi penale de inculpatul C.F.C.
Deși în faza de urmărire penală, atât cu ocazia audierii sale la datele
de 20 și 21 ianuarie și la 6 mai 2008, inculpatul C.F.C. a recunoscut
săvârșirea faptei, arătând că la comiterea ei au avut o contribuție activă
ambii inculpați, în fața instanței, acesta a revenit, susținând că numai el a
lovit victima, că inculpatul P.G. s-a aflat tot timpul în faeton și că abia în
momentul în care a ajuns în apropierea locului faptei, vrând să coboare, a
căzut din cauza stării de ebrietate, peste victimă.
Inculpatul P.G. a negat în permanență săvârșirea faptei, arătând că nu
a lovit victima și nu a luat nici un bun de la aceasta, că singurul care a
coborât din căruță, a fugărit victima pe câmp și a lovit-o, a fost inculpatul C.F.C.,
pe care el nu l-a ajutat în nici un fel, ci împotrivă, i-a atras atenția să
lase victima în pace și să urce în căruță, pentru a pleca acasă.
Declarațiile date în timpul urmăririi penale de inculpatul C.F.C. se
coroborează cu celelalte probe, probe administrate în cauză și în special cu
declarația martorei C.D., care a arătat constant, atât la urmărirea penală, cât
și în instanță că, fiind prietenă intimă cu inculpatul C.F.C., a aflat de la
acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 și până la data când ea împreună
cu cei doi inculpați au plecat cu un autocar spre Italia, s-a întâlnit de mai
multe ori cu inculpatul P.G. și a constatat că acesta era agitat, iar la o
discuție între cei doi inculpați, la care martora a asistat, P.G. i-a spus lui
C.F.C. că el intenționează să se predea la poliție. în acea împrejurare,
susține martora că inculpatul P.G. era deosebit de agitat și a fumat în câteva
ore, două pachete de țigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C. i-a sugerat
celuilalt inculpat să nu spună nimic și să plece toți trei în Italia pentru a
nu fi descoperiți. Este de menționat că martora C.D. a declarat în instanță că
după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o și i-a sugerat să-și
modifice declarațiile date la urmărirea penală.
În raport de toate aceste probe, instanța a reținut că victima a fost
agresată de ambii inculpați, în vederea tâlhărim ei și că, între aceste acte de
agresiune și deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât
fapta inculpaților constituie infracțiune a de tâlhărie urmată de moartea
victimei” prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2
1
)
lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpații au fost
condamnați.
Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului P.G. care a
susținut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare
tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C. la 10 iunie 2008, a
rezultat că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date
de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidențiate reacții
specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte,
declarațiile inculpatului P.G. sunt în totală contradicție cu cele ale
inculpatului C.F.C. și ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpații
despre faptă.
De altfel, așa cum s-a arătat, pentru a scăpa de urmărirea penală
inculpații au hotărât să plece împreună cu martora C.D. în Italia, ceea ce au
și făcut, plecând la data de 18 ianuarie 2008 cu un autocar, spre granița de
vest a României, iar în noaptea de 19 ianuarie 2008, inculpatul C.F.C. și
martora C.D. au fost opriți de Poliția de Frontieră din apropierea vămii Borș,
județul Bihor și predați pentru cercetări, organelor, de anchetă din Botoșani.
Inculpatul P.G. a reușit să treacă granița, ajungând în Italia, intr-o
localitate, lângă orașul Vittoria. Ulterior, împotriva acestuia a început
urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar prin încheierea
nr. 19 din 27 martie 2008 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus arestarea
preventivă, în lipsă, a acestui inculpat. Auzind că este cercetat pentru fapta
sa și că s-a emis mandat european de arestare în ceea ce-l privește, inculpatul
P.G. a revenit în țară, dar nu s-a predat organelor de anchetă, așa cum susține
ci, după câteva zile în care a stat la domiciliul părinților, a plecat în țară,
la lucru, fără a lăsa cuiva adresa exactă.
În raport de toate acestea, instanța de fond i-a condamnat pe inculpați
în temeiul textului arătat în precedent.
Cu privire la inculpatul C.F.C. s-a reținut că acesta a săvârșit fapta
în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,
întrucât prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău,
jud. lași, a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de un an cu suspendarea
executării, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 97 și 98 din
Legea nr. 26/1996, astfel încât la data de 30 decembrie 2007, când a fost
comisă fapta ce formează obiectul acestei sentințe, nu era îndeplinit termenul
de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. Față de această situație,
în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării și
executarea pedepsei de un an adiționată la pedeapsa aplicată prin sentință.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în
vedere gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în
care a fost comisă, descrise pe larg în precedent. S-a avut în vedere, de
asemenea, elementele ce caracterizează pe cei doi inculpați, și anume, inculpatul
P.G. este rară antecedente penale, nu a avut o conduită procesuală sinceră, iar
cu privire la celălalt inculpat, se va avea în vedere că cel puțin în prima
fază a fost cooperant, contribuind la aflarea adevărului prin poziția sinceră
pe care a avut-o.
Subzistând temeiul arestării preventive a celor doi inculpați, instanța
a menținut această măsură în temeiul art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88
C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării
preventive începând cu 20 ianuarie 2008, în cazul inculpatului C.F.C. și
începând cu data de 17 aprilie 2008, în cazul inculpatului P.G.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că fratele victimei
nu a solicitat despăgubiri de la inculpați, ci doar restituirea bunurilor găsite
asupra acestora, care au aparținut victimei.
Instanța de fond a dispus restituirea acestor bunuri.
C.F.C. a aflat de la acesta că în perioada dintre 30 decembrie 2007 și
până la data când ea împreună cu cei doi inculpați au plecat cu un autocar spre
Italia, s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul P.G. și a constatat că
acesta era agitat, iar la o discuție între cei doi inculpați, la care martora a
asistat, P.G. i-a spus lui C.F.C. că el intenționează să se predea la poliție.
În acea împrejurare, susține martora că inculpatul P.G. era deosebit de agitat
și a fumat în câteva ore, două pachete de țigări. Cu acea ocazie, inculpatul C.F.C.
i-a sugerat celuilalt inculpat să nu spună nimic și să plece toți trei în
Italia pentru a nu fi descoperiți. Este de menționat că martora C.D. a declarat
în instanță că după arestarea inculpatului P.G., acesta a sunat-o și i-a
sugerat să-și modifice declarațiile date la urmărirea penală.
În raport de toate aceste probe, instanța a reținut că victima a fost
agresată de ambii inculpați, în vederea tâlhăririi ei și că, între aceste acte
de agresiune și deces, există o legătură directă de cauzalitate, astfel încât
fapta inculpaților constituie infracțiune a de tâlhărie urmată de moartea
victimei” prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2
1
)
lit. a) și alin. (3) C. pen., texte în temeiul cărora inculpații au fost
condamnați.
Instanța de fond a înlăturat declarațiile inculpatului P.G. care a
susținut că este nevinovat, întrucât, pe de o parte din raportul de constatare
tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani - S.C. la 10 iunie 2008, a
rezultat că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date
de acesta la întrebările relevante ale cauzei J. au fost evidențiate reacții
specifice comportamentului simulat al subiectului, însă pe de altă parte,
declarațiile inculpatului P.G. sunt în totală contradicție cu cele ale
inculpatului C.F.C. și ale martorei C.D., singura care a discutat cu inculpații
despre faptă.
De altfel, așa cum s-a arătat, pentru a scăpa de urmărirea penală
inculpații au hotărât să plece împreună cu martora C.D. în Italia, ceea ce au
și făcut, plecând la data de 18 ianuarie 2008 cu un autocar, spre granița de
vest a României, iar în noaptea de 19 ianuarie 2008, inculpatul C.F.C. și
martora C.D. au fost opriți de Poliția de Frontieră din apropierea vămii Borș,
județul Bihor și predați pentru cercetări, organelor, de anchetă din Botoșani.
Inculpatul P.G. a reușit să treacă granița, ajungând în Italia, intr-o
localitate, lângă orașul Vittoria. Ulterior, împotriva acestuia a început
urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar prin încheierea
nr. 19 din 27 martie 2008 a Tribunalului Botoșani, s-a dispus arestarea
preventivă, în lipsă, a acestui inculpat. Auzind că este cercetat pentru fapta
sa și că s-a emis mandat european de arestare în ceea ce-l privește, inculpatul
P.G. a revenit în țară, dar nu s-a predat organelor de anchetă, așa cum susține
ci, după câteva zile în care a stat la domiciliul părinților, a plecat în țară,
la lucru, fără a lăsa cuiva adresa exactă.
În raport de toate acestea, instanța de fond i-a condamnat pe inculpați
în temeiul textului arătat în precedent.
Cu privire la inculpatul C.F.C. s-a reținut că acesta a săvârșit fapta
în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,
întrucât prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei Hârlău,
jud. lași, a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de un an cu suspendarea
executării, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 97 și 98 din
Legea nr. 26/1996, astfel încât la data de 30 decembrie 2007, când a fost
comisă fapta ce formează obiectul acestei sentințe, nu era îndeplinit termenul
de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 82 C. pen. Față de această situație,
în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării și
executarea pedepsei de un an adiționată la pedeapsa aplicată prin sentință.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în vedere
gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în care a
fost comisă, descrise pe larg în precedent. S-a avut în vedere,
de asemenea, elementele ce caracterizează pe cei doi inculpați, și
anume, inculpatul P.G. este rară antecedente penale, nu a avut o conduită
procesuală sinceră, iar cu privire la celălalt inculpat, se va avea în vedere
că cel puțin în prima fază a fost cooperant, contribuind la aflarea adevărului
prin poziția sinceră pe care a avut-o.
Subzistând temeiul arestării preventive a celor doi inculpați, instanța
a menținut această măsură în temeiul art. 350 C. proc. pen., iar potrivit art. 88
C. pen., a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării
preventive începând cu 20 ianuarie 2008, în cazul inculpatului C.F.C. și
începând cu data de 17 aprilie 2008, în cazul inculpatului P.G.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că fratele victimei
nu a solicitat despăgubiri de la inculpați, ci doar restituirea bunurilor găsite
asupra acestora, care au aparținut victimei.
Instanța de fond a dispus restituirea acestor bunuri.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel ambii
inculpați.
Inculpatul C.F.C. a solicitat
reindividualizarea
pedepsei aplicate în sensul reducerii
acesteia prin reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv poziția procesuală
avută de recunoaștere și regret a faptei, iar inculpatul P.G. a susținut că
instanța de fond l-a condamnat în mod greșit pentru fapta pentru care a fost
trimis în judecată, precizând că nu se face vinovat de această faptă.
Prin decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava,
secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpați.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus
arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi.
S-a reținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt
corespunzătoare realității.
Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpații, în ziua de
decembrie 2007, în jurul orei 18,00, s-au deplasat cu căruța spre stația
autobuz, ajungând-o din urmă pe victimă. În această împrejurare, între
inculpați și victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv
pentru ca inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după
victimă. Aceasta și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și
fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care
a lovit-o cu piciorul doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. i-a urmat pe cei
doi cu căruța, a coborât și a lovit-o și el pe victimă de mai multe ori cu
piciorul. Victima deși se afla într-o stare critică fost lăsată abandonată pe
câmp.
În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul.
La întoarcerea de pe câmp, cei doi inculpați au luat geanta de voiaj
aparținând victimei, în care se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească un
aparat foto digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic care
se afla o sticlă cu vin.
Deși inculpatul P.G. a negat cu perseverență săvârșirea faptei, arătând
că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la acesta, instanța a
înlăturat declarațiile acestuia, întrucât din raportul de constata
tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C., la 10 iunie 2008, rezultă
că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de
acesta la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate reacții
specifice comportamentului simulat al subiectului iar pe de altă parte
declarațiile acestuia sunt în totală contradicție declarațiile inculpatului C.F.C.
date în faza de urmări penală și ale martorei C.D., care a susținut în
permanență că inculpatul C.F.C. i-a relatat că împreună cu inculpatul P.G. au
ucis un om și că acesta din urmă i-a cerut după ce a fost arestat să-și schimbe
declarația.
Chiar dacă inculpatul C.F.C. și-a retractat ulterior declarațiile date
în faza de urmărire penală, această situație nu poate duce concluzia că
inculpatul P.G. nu este vinovat de fapta comisă deoarece vinovăția sa este
probată cu celelalte probe administrate în cauză.
În dovedirea vinovăției inculpatului P.G. instanța de apel reține și
contradicțiile apărute în declarațiile celor doi inculpați cu privire la moment
în care inculpatul P.G. s-ar fi apropiat cu căruța de locul în care victima era
lovită de celălalt inculpat.
Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul P.G. a declarat că a
coborât din căruță, s-a apropiat de victimă și ca urmare a faptului că s-a împiedicat,
a căzut peste aceasta, explicând în acest fel posibilitatea găsirii pe hainele
sale a unor urme de sânge aparținând victimei, iar în faza de judecată, a
declarat că s-a împiedicat și a căzut, iar apoi s-a apropiat de cei doi și i-a
spus celuilalt inculpat să lase victima în pace.
Inculpatul C.F.C. a declarat în faza de judecată că inculpatul P.G. de
beat ce era a căzut din căruță, dar nu a lovit victima. Coroborând toate
probele administrate în cauză, instanța reține că victima a fost agresată de ambii
inculpați în vederea deposedării de bunurile pe care le avea asupra sa și între
actele de agresiune și deces există o legătură de cauzalitate.
Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în
care a auzit că este cercetat penal s-a întors în țară.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors
în țară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă
unde ar putea fi găsit.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.F.C. pe
care acesta îl consideră prea mare raportat la circumstanțele personale ale
acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a individualizat în
mod just și proporțional pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere
gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în împotriva
acestei hotărâri judecătorești au declarat apel ambii inculpați.
Inculpatul C.F.C. a solicitat
reindividualizarea
pedepsei aplicate în sensul reducerii
acesteia prin reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv poziția procesuală
avută de recunoaștere și regret a faptei, iar inculpatul P.G. a susținut că
instanța de fond l-a condamnat în mod greșit pentru fapta pentru care a fost
trimis în judecată, precizând că nu se face vinovat de această faptă.
Prin decizia penală nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava,
secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de
inculpați.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus
arestarea preventivă a acestora de la 4 noiembrie 2008 la zi.
S-a reținut că instanța de fond a stabilit o situație de fapt
corespunzătoare realității.
Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpații, în ziua de
decembrie 2007, în jurul orei 18,00, s-au deplasat cu căruța spre stația
autobuz, ajungând-o din urmă pe victimă. În această împrejurare, între
inculpați și victimă a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, motiv
pentru ca inculpatul P.G. a sărit din căruță și a început să alerge după
victimă. Aceasta și-a abandonat geanta de voiaj pe care o avea în spate și
fugit pe un câmp arat din apropiere, fiind ajunsă de către inculpatul P.G. care
a lovit-o cu piciorul doborând-o la pământ. Inculpatul C.F.C. i-a urmat pe cei
doi cu căruța, a coborât și a lovit-o și el pe victimă de mai multe ori cu
piciorul. Victima deși se afla într-o stare critică fost lăsată abandonată pe
câmp.
În timp ce victima era lovită, inculpatul P.G. i-a luat telefonul.
La întoarcerea de pe câmp, cei doi inculpați au luat geanta de voiaj aparținând
victimei, în care se găseau articole de îmbrăcăminte bărbătească un aparat foto
digital, un portofel cu acte, dulciuri și o sacoșă din plastic care se afla o
sticlă cu vin.
Deși inculpatul P.G. a negat cu perseverență săvârșirea faptei, arătând
că nu a lovit victima și nu a luat nici un bun de la acesta, instanța a
înlăturat declarațiile acestuia, întrucât din raportul de constata
tehnico-științifică întocmit de I.P. Botoșani – S.C., la 10 iunie 2008, rezultă
că în evoluția diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor date de
acesta la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate reacții
specifice comportamentului simulat al subiectului iar pe de altă parte
declarațiile acestuia sunt în totală contradicție declarațiile inculpatului C.F.C.
date în faza de urmări penală și ale martorei C.D., care a susținut în
permanență că inculpatul C.F.C. i-a relatat că împreună cu inculpatul P.G. au
ucis un om și că acesta din urmă i-a cerut după ce a fost arestat să-și schimbe
declarația.
Chiar dacă inculpatul C.F.C. și-a retractat ulterior declarațiile date
în faza de urmărire penală, această situație nu poate duce concluzia că
inculpatul P.G. nu este vinovat de fapta comisă deoarece vinovăția sa este
probată cu celelalte probe administrate în cauză.
În dovedirea vinovăției inculpatului P.G. instanța de apel reține și
contradicțiile apărute în declarațiile celor doi inculpați cu privire la moment
în care inculpatul P.G. s-ar fi apropiat cu căruța de locul în care victima era
lovită de celălalt inculpat.
Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul P.G. a declarat că a
coborât din căruță, s-a apropiat de victimă și ca urmare a faptului că s-a
împiedicat, a căzut peste aceasta, explicând în acest fel posibilitatea găsirii
pe hainele sale a unor urme de sânge aparținând victimei, iar în faza de
judecată, a declarat că s-a împiedicat și a căzut, iar apoi s-a apropiat de cei
doi și i-a spus celuilalt inculpat să lase victima în pace.
Inculpatul C.F.C. a declarat în faza de judecată că inculpatul P.G. de
beat ce era a căzut din căruță, dar nu a lovit victima. Coroborând toate
probele administrate în cauză, instanța reține că victima a fost agresată de
ambii inculpați în vederea deposedării de bunurile pe care le avea asupra sa și
între actele de agresiune și deces există o legătură de cauzalitate.
Inculpatul P.G. a mai invocat în apărarea sa faptul că în momentul în
care a auzit că este cercetat penal s-a întors în țară.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.G. s-a întors
în țară, dar că imediat a plecat într-un loc necunoscut fără să lase o adresă
unde ar putea fi găsit.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.F.C. pe
care acesta îl consideră prea mare raportat la circumstanțele personale ale
acestuia, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a individualizat în
mod just și proporțional pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere
gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările în
care a fost comisă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.F.C. și P.G.,
formulând critici referitoare la încadrarea juridică, reținerea vinovăției
inculpatului P.G. și individualizarea pedepselor.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a
cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385
9
pct. 10, 14, 17 și
18 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
În privința situației de fapt și a vinovăției inculpaților, Curtea
constată că acestea au fost reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de
apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal,
neexistând o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce
spune dosarul, prin
piesele sale, și ceea ce
s-a reținut ca pură stare de fapt, pentru a se
putea vorbi despre o
gravă eroare, în sensul art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
Este adevărat că inculpatul P.G. a negat implicarea sa în comiterea
faptei, susținând că s-a aflat la locul și momentul săvârșirii acesteia, însă
doar coinculpatul C.F.C. a agresat-o pe victimă.
Apărarea sa este infirmată în primul rând de declarațiile inculpatului
C.F.C., date în cursul urmăririi penale asupra cărora acesta a revenit în faza
de judecată, fără vreo explicație logică și plauzibilă pentru această schimbare
de atitudine (cu atât mai mult cu cât poziția inițială a fost susținută
inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între cei doi în faza de urmărire
penală).
Din aceste declarații rezultă că ambii inculpați au agresat victima, lovind-o
de mai multe ori cu pumnii și picioarele peste cap și corp și sustrăgându-i
geanta pe care o avea asupra sa.
În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declarațiile
martorei C.D. atestă de asemenea vinovăția inculpatului P.G. Astfel, aceasta a
fost de față la o discuție purtată telefonic între cei doi inculpați, în cadrul
căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că
„victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în stația Rădeni și
pe arătura din apropiere este decedată pe câmp”. Aceeași martoră mai arată că
„într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul
Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliție să se predea
pentru că a omorât un om”.
În privința acestei martore, este de relevat faptul că, spre deosebire
de inculpatul C.F.C, ea și-a menținut în fața instanței declarațiile
sus-menționate, arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G. a sunat-o
și i-a spus să-și schimbe declarațiile.
În fine, nu este de neglijat faptul că, fiind testat cu tehnica de tip
poligraf și răspunzând întrebărilor relevante (referitoare la implicarea sa în
agresarea victimei), inculpatul P.G. a avut un comportament simulat.
Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o
pe victimă, în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă
susținerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greșita
reținere a vinovăției sale nu este întemeiat. În acest context, nu își găsește
incidență nici cazul de casare prevăzută de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanța de fond, cât și cea de apel și-au
format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul
administrat în cauză.
În ce privește încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr
discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păți. Agresa rea victimei,
urmată de abandonarea acesteia noaptea, în frig și zăpadă, în afara localității,
într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită și salvată era
minimă (sfârșitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează
mai degrabă infracțiunea de omor, comisă atât prin acțiune. cât și prin
inacțiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit și realizat de inculpați, respectiv
deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut
reține chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit.
d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.
(2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.
Aceste aspecte nu pot fi corectate însă în propriile căi de atac
formulate de către inculpați, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al
solicitărilor acestora în privința încadrării juridice.
Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba despre infracțiunea de
lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta
presupune în primul rând o situație premisă (găsirea unei persoane a cărei vi
ață .sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită
de neputința de a se salva), care nu este întrunită în speță; infracțiunea de
lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situația
primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în
această stare.
Nici solicitarea de a se retine infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speță, căci aceasta nu are în
vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se
abstracție de împrejurarea că
care a fost
comisă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.F.C. și P.G. formulând
critici referitoare la încadrarea juridică, reținerea vinovăției inculpatului P.G.
și individualizarea pedepselor.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a
cazurilor de casare invocate .respectiv art. 385
9
pct. 10, 14, 17 și
18 C. proc. pen., Curtea constată că
recursurile sunt nefondate.
În privința situației de fapt și a vinovăției inculpaților, Curtea
constată că acestea au fost reținute atât de instanța de fond, cât și de cea de
apel pe baza probatoriilor administrate în cauză pe parcursul procesului penal,
neexistând o contradicție evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce
spune dosarul, prin piesele sale, și ceea ce s-a reținut ca pură stare de fapt pentru
a se putea vorbi despre o gravă eroare, în sensul art. 385
9
pct. 18
C. proc. pen.
Este adevărat că inculpatul P.G. a negat implicarea sa în comiterea
faptei, susținând că s-a aflat la locul și momentul săvârșirii acesteia, însă
doar coinculpatul C.F.C. a agresat-o pe victimă.
Apărarea sa este infirmată în primul rând de declarațiile inculpatului
C.F.C., date în cursul urmăririi penale asupra cărora acesta a revenit în faza
de judecată, fără vreo explicație logică și plauzibilă pentru această schimbare
de atitudine (cu atât mai mult cu cât poziția inițială a fost susținută
inclusiv cu ocazia confruntării efectuate între cei doi în faza de urmărire
penală).
Din aceste declarații rezultă că ambii inculpați au agresat victima, lovind-o
de mai multe ori cu pumnii și picioarele peste cap și corp și sustrăgându-i
geanta pe care o avea asupra sa.
În al doilea rând, chiar dacă nu sunt o probă directă, declarațiile
martorei C.D. atestă de asemenea vinovăția inculpatului P.G. Astfel, aceasta a
fost de față la o discuție purtată telefonic între cei doi inculpați în cadrul
căreia inculpatul C.F.C., prietenul martorei îi spunea inculpatului P.G. că
„victima pe care au bătut-o în seara de 30 decembrie 2008 în stația Rădeni și
pe arătura din apropiere este decedată pe câmp”. Aceeași martoră mai arată că
„într-o duminică, după data de 5 ianuarie 2008 ne-am întâlnit cu P.G. în satul
Rădeni, iar acesta i-a spus prietenului meu că vine la poliție să se predea
pentru că a omorât un om”.
În privința acestei martore este de relevat faptul că, spre deosebire
de inculpatul C.F.C., ea și-a menținut în fața instanței declarațiile sus-menționate,
arătând chiar că de când este arestat, inculpatul P.G. a sunat-o și i-a spus să-și
schimbe declarațiile.
În fine, nu este de neglijat faptul că, fiind testat cu tehnica de tip
poligraf și răspunzând întrebărilor relevante (referitoare la implicarea sa în
agresarea victimei), inculpatul P.G. a avut un comportament simulat.
Prin urmare, chiar dacă inculpatul P.G. a negat faptul că ar fi lovit-o
pe victimă în cauză există mijloace de probă care, prin coroborare, infirmă
susținerile acestuia, astfel încât motivul de recurs referitor la greșita
reținere a vinovăției sale nu este întemeiat. În acest context, nu își găsește
incidență nici cazul de casare prevăzută de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen., căci atât instanța de fond, cât și cea de apel și-au
format convingerea după o analiză corespunzătoare a întregului probatoriul
administrat în cauză.
În ce privește încadrarea juridică, aceasta este într-adevăr
discutabilă, însă nu în sensul dorit de către in cui păți. Agresa rea victimei,
urmată de abandonarea acesteia noaptea în frig și zăpadă, în afara localității,
într-o perioadă în care probabilitatea de a fi descoperită și salvată era
minimă (sfârșitul anului, când deplasarea persoanelor este redusă), conturează
mai degrabă infracțiunea de omor, comisă atât prin acțiune, cât și prin
inacțiune. Mai mult, având în vedere scopul urmărit și realizat de inculpați, respectiv
deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa, s-ar fi putut
reține chiar forma agravată a omorului prevăzută de art. 176 lit.
d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.
(2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen.
Aceste aspecte nu pot fi corectate, însă în propriile căi de atac
formulate de către inculpați, însă demonstrează implicit caracterul nefondat al
solicitărilor acestora în privința încadrării juridice.
Pe de altă parte în cauză nu poate fi vorba despre infracțiunea de
lăsare fără ajutor prevăzută de art. 315 C. pen., căci aceasta
presupune în primul rând o situație premisă (găsirea unei persoane a cărei vi
ață, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită
de neputința de a se salva), care nu este întrunită în speță; infracțiunea de
lăsare fără ajutor nu poate fi comisă de persoana care a provocat situația
primejdioasă pentru victimă, ci numai de o persoană care a găsit victima în
această stare.
Nici solicitarea de a se reține infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte nu poate fi primită în speță, căci aceasta nu are în
vedere situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, făcându-se
abstracție de împrejurarea că violențele exercitate de către inculpați nu au
avut o existență de sine stătătoare, ci au precedat deposedarea victimei de o
bunurile sale. Cu alte cuvinte, ceea ce deosebește infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte de tâlhăria urmată de moartea victimei este fapta
inițială, săvârșită cu intenție de către făptuitor, care este mai amplă în cel
din urmă caz, pentru că violențele servesc ca mijloc pentru comiterea unui
furt.
În fine, față de considerentele precedente relative la participarea
ambilor inculpați la săvârșirea infracțiunii, este evident că nici înlăturarea alin.
(2
1
) lit. a) al art. 211 C. pen. (tâlhăria comisă de două sau mai
multe persoane împreună), nu poate fi primită, nefiind susținută de probatoriul
administrat în cauză.
În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că au fost
avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
gradul de pericol social concret al faptei comise, dedus din modalitatea în
care inculpații au acționat (agresând fără nicio motivație victima care se
deplasa singură pe drum), dar și circumstanțele personale ale inculpaților (unul
dintre ei-inculpatul C.F.C. - fiind recidivist), precum și conduita avută după
comiterea faptei și pe parcursul procesului penal (au încercat să se sustragă
cercetărilor, fugind în străinătate, unul dintre ei-inculpatul P.G., chiar
reușind au avut o atitudine procesuală nesinceră sau oscilantă).
Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate de
către instanțele de fond și apel, neexistând motive pentru reducerea cuantumurilor
pedepselor sub limita stabilită prin hotărârea primei instanțe.
Pentru toate aceste considerente, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., Curtea
va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților .deducând pentru aceștia
prevenția la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.G. și C.F.C.
împotriva deciziei penale nr. 5 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava,
secția penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și
arestării preventive de la 20 ianuarie 2008 la 14
aprilie 2009 pentru
inculpatul C.F.C. și de la 17 aprilie 2008 la 14
aprilie 2009 pentru inculpatul P.G.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 400 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei
reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009.