ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4267/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4267/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 127/P din 23 iunie
2010 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost condamnați inculpații:
D.E. la pedeapsa
de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea
infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.
b), 75 lit. a), 76 alin. (2), 80 C. pen.
D.V.C. la pedeapsa
de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și
art. 80 C. pen.
D.I. la pedeapsa
de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea
infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.
b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și art. 80 C. pen.
A fost menținută
starea de arest a inculpaților și s-a computat durata arestării preventive cu
începere de la data de 20 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit.
b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a două fragmente din lemn și
a unui ciocan, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
Conform art. 109 C.
proc. pen. s-au restituit inculpaților obiectele de îmbrăcăminte aflate în
Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, iar părții civile obiectele de
îmbrăcăminte, briceagul și telefonul victimei aflate la aceeași Cameră de
corpuri delicte.
Sub aspectul laturii
civile, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C.
civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile D.M.
suma de 6.000 RON daune materiale și 25.000 RON daune morale. Totodată, a fost
respinsă cererea părții civile privind acordarea unei prestații periodice.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de
fapt:
Victima D.C. a fost
ginerele inculpatului D.E., fiind căsătorit cu fiica acestuia, martora D.M.
Între victimă și soția sa au apărut neînțelegeri, astfel că a fost introdusă
acțiune de divorț.
Neînțelegerile dintre
soții D. s-au răsfrânt și asupra inculpaților, între ei și victimă s-a creat o
stare conflictuală, victima fiind acuzată de mai multe ori de săvârșirea
infracțiunii de furt în dauna inculpaților, în unele cazuri fiind trimisă în
judecată, iar alteori aplicându-i-se de procuror o sancțiune cu caracter
administrativ.
Pe fondul acestei
stări conflictuale, inculpații s-au hotărât să-i aplice victimei o corecție.
Astfel, în seara zilei de 19/20 octombrie 2009, după ce a consumat băuturi
alcoolice, victima, însoțită de un frate de-al său s-a deplasat la domiciliul
inculpaților, l-a întrebat pe D.E. unde este soția sa, context în care cei doi
s-au luat la ceartă.
Bănuind că victima a
venit să fure, inculpatul D.E. a luat un ciocan și i-a aplicat lovituri peste
cap, corp și picioare. Între timp, în camera în care se aflau cei doi au intrat
și coinculpații D.V.C. și D.I. și au lovit pe cumnatul lor cu niște bâte peste
cap, corp și picioare.
Văzând ce se
întâmplă, fratele victimei, martorul D.M. a părăsit locuința inculpaților s-a
deplasat spre casa sa, însă pe drum s-a întâlnit cu un alt frate, martorul
D.I., căruia i-a povestit cele întâmplate.
După plecarea
martorului D.M., inculpații au continuat să lovească victima, dar la un moment
dat, văzând starea în care se afla D.C., inculpatul s-a deplasat la locuința
vecinilor săi, B.D. și E., cărora le-a cerut să anunțe salvarea și poliția.
După comiterea faptei
inculpații și-au schimbat hainele murdare de sânge și le-au ascuns într-o
anexă.
În urma loviturilor
primite, victima a decedat, moartea acesteia datorându-se hemoragiei meningee
difuze, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și
bază craniană.
Pătrunderea victimei
pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice în casa inculpaților,
în condițiile în care între părți existau neînțelegeri cu privire la căsătoria
victimei cu fiica inculpatului D.E., respectiv sora celorlalți doi inculpați,
iar victima săvârșise mai multe furturi din locuința inculpaților, urmată de un
conflict verbal între victimă și inculpatul D.E., conflict în cursul căruia
victima a introdus mâna în buzunar, gest care, din eroare, a fost interpretat
ca un act intenționat de provocare și a îndreptățit instanța de fond să
considere că faptele au fost comise sub stăpânirea unei puternice tulburări, în
condițiile art. 73 lit. b) C. pen.
Situația de fapt
expusă a fost stabilită pe baza coroborării probelor administrate în cursul
urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
Curtea de Apel Bacău,
secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 105 din 28
septembrie 2010 a admis apelurile inculpaților numai cu privire la greșita
reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73
lit. b) C. pen. și nereținerea circumstanței atenuante legale a depășirii
limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.
Reținând cauza spre
rejudecare, instanța de apel a înlocuit art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C.
pen. pentru fiecare inculpat și a menținut pedepsele aplicate.
Totodată, instanța de
control judiciar a admis și apelul formulat de partea civilă D.M., cu privire
la neacordarea prestației periodice pentru minorul D.A.C. și i-a obligat pe
inculpați, în solidar, la o prestație periodică lunară de câte 100 RON, cu
titlu de daune materiale, în favoarea minorului.
Stabilind aceeași
situație de fapt, instanța de control judiciar a apreciat că faptele
inculpaților au fost comise în stare de legitimă apărare, potrivit art. 44
alin. (2
1
) C. pen., însă reacția lor a fost în mod vădit
disproporționată în raport cu pericolul la care erau expuși și de actele de
lovire repetată care au continuat și după imobilizarea victimei, într-o formă
extrem de brutală, apreciind că se impun a fi reținute dispozițiile art. 73
lit. a) C. pen.
Sub aspectul laturii civile instanța de apel a
considerat că prima instanță nu a procedat legal atunci când a respins cererea
de acordare a unei prestații periodice pentru fiul victimei, indiferent de
persoana în grija căreia este încredințat minorul, dreptul său la despăgubire nu
poate fi negat și nu depinde de acest aspect. Curtea de Apel a învederat că
instanța de fond era obligată să evalueze din oficiu, conform art. 17 și 348 C.
proc. pen., prejudiciul suferit de D.A.C.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat
recurs atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, apreciind ca nelegală
înlocuirea dispozițiilor art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C. pen., iar pe de
altă parte nu s-a precizat partea civilă către care inculpații au fost obligați
în solidar la contribuția periodică și nu s-a delimitat în timp perioada de
plată a acestei despăgubiri.
Recursul este fondat.
Referitor la primul
motiv de recurs privind circumstanța atenuantă în care au acționat inculpații
se impune o analiză a dispozițiilor art. 44 C. pen. și o comparație între
dispozițiile art. 73 lit. a) și 73 lit. b) din același cod.
Potrivit art. 44 C.
pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin
săvârșirea faptei prevăzută de legea penală pentru a înlătura un atac material
direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui
interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul obștesc.
În esența legitimei
apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav
persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează
necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului
înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.
Potrivit legii,
pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un
atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei
persoane ori a unui interes general și să le pună în pericol grav.
De asemenea, și fapta
săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să fie necesară pentru
înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.
Or, în cauză, se
constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici
cele referitoare la apărare.
Astfel, așa cum
rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, inculpații
luaseră de mai mult timp hotărârea de a aplica o corecție victimei, în urma
neînțelegerilor dintre victimă și soția sa și a comportamentului anterior al
victimei, iar la data comiterii infracțiunii respectiv la momentul la care
inculpatul D.E. i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un ciocan în toate
zonele corpului, urmat de ceilalți doi inculpați care au lovit și ei victima cu
bucăți de lemn, peste tot corpul, nu există un atac actual sau iminent din
partea victimei.
Împrejurarea că
atacul nu era imediat rezultă din desfășurarea acțiunilor, astfel cum a fost
relatată constant și de inculpați.
Mai mult, victima a
venit în domiciliul inculpaților neînarmat, însoțită de fratele său cu intenția
de a discuta cu privire la soția sa, niciunul dintre ei nemanifestându-se
violent. De altfel, fratele victimei văzând amploarea conflictului a părăsit de
urgență casa inculpaților, intuind pericolul la care se expune și el.
Chiar dacă s-ar
reține că gestul victimei de a băga mâna în buzunar a fost interpretat de
inculpatul D.E. ca un act provocator și deci apărarea inculpatului era necesară
pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua
condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea
atacului, deoarece imediat după declanșarea incidentului au intervenit și
ceilalți doi inculpați, fiii lui D.E., ambii înarmați, creându-se o
superioritate numerică evidentă, în condițiile în care victima rămăsese
singură.
Ca atare, faptele
săvârșite de inculpați nu au corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o
atitudinea victimei, întrucât inculpatul D.E. a fost acela care a lovit primul
cu ciocanul, urmat de ceilalți inculpați care au procedat identic.
Rezultă, din
considerentele expuse că inculpații nu au acționat în legitimă apărare atunci
când au comis faptele prevăzute de legea penală, întrucât nu au recurs la
violențe pentru a înlătura un pericol creat de un atac al victimei.
În aprecierea
inexistenței legitimei apărări nu trebuie omisă împrejurarea că toți inculpații
au fost înarmați cu diferite obiecte contondente, apte de a produce moartea,
iar victima nu.
Articolul 73 lit. a)
C. pen., care reglementează circumstanța atenuantă a depășirii limitelor
legitimei apărări, prevede că pentru existența acesteia este necesar ca
făptuitorul să se fi aflat, la începutul acțiunii sale, în legitimă apărare, să
fi depășit limitele acestei apărări, însă această depășire să nu fie determinată
de starea de tulburare sau temere provocată de atac.
Or, în cauză, se
constată că inculpații nu aveau cum să depășească limitele legitimei apărări,
legitima apărare care, după cum s-a menționat, nu există, nefiind îndeplinite
condițiile acesteia privind atacul și apărarea.
Pe de altă parte,
potrivit art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării există atunci când
infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau
emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei
sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Rezultă că pentru
reținerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv:
infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau
emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei
vătămate.
De asemenea, este
necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență, printr-o
atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar
riposta la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva
acesteia.
În cauză,
împrejurările anterioare și cele concomitente comiterii faptei conduc la
concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor într-o stare de
încărcare nervoasă.
Într-adevăr, între victimă
și familia inculpaților a existat o stare conflictuală veche, datorată
comportamentului victimei, comportament care a determinat intentarea acțiunii
de divorț și sesizarea organelor de poliție pentru săvârșirea unor fapte penale
de către victimă.
Între anii 2008 -
2009 au fost înregistrate 7 dosare penale pentru infracțiuni de furt, ultimul
cu mai puțin de o lună înainte de data omorului, în unele din dosare victima a
fost trimisă în judecată, în alte aplicându-i-se sancțiuni administrative.
Pătrunderea victimei
pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice, coroborat cu
neînțelegerile anterioare existente între părți, acutizate chiar în seara zilei
de 9 octombrie 2009 urmare a atitudinii victimei conduc la concluzia că faptele
au fost săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări, conformă cu art. 73
lit. b) C. pen., așa cum bine a reținut instanța de fond.
În consecință, vor fi
înlăturate dispozițiile art. 73 lit. a) și se vor reține dispozițiile art. 73
lit. b) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate.
Și cel de-al doilea
motiv de recurs invocat de parchet este întemeiat.
Deși instanța de apel
a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat
la art. 998, 999 și 1003 C. civ., în mod surprinzător nu a indicat nici partea
civilă către care inculpații au fost obligați în solidar la prestația periodică
datorată minorului D.A.C. și nici perioada de timp pentru care această
despăgubire se datorează.
Așa cum rezultă din
Sentința civilă nr. 1858 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Târgu Neamț,
irevocabilă, sentință aflată în dosarul instanței de apel minorul D.A.C. a fost
încredințat spre creștere și educare M.D. (bunica minorului) persoană care s-a
constituit parte civilă în prezenta cauză.
Prin această sentință
civilă a fost stabilită persoana care are în grijă pe minor și a fost obligată
mama copilului D.M., la plata unei prestații periodice de 100 RON lunar, cu
începere de la data pronunțării sentinței, 15 iulie 2010, și până la majoratul
copilului.
Ca atare, inculpații
trebuiau obligați în solidar la plata contribuției stabilite către această
parte civilă, în calitate de reprezentant legal al minorului, iar această
contribuție este datorată cu începere de la data comiterii faptei, 20 octombrie
2009, până la majoratul minorului și, în continuarea studiilor, dar nu mai
târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
În raport de
considerentele expuse, recursul declarat de parchet va fi admis și în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi casată decizia pronunțată de
Curtea de Apel Bacău, se vor înlătura dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., se
va reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum
și pedepsele aplicate celor trei inculpați.
Totodată, inculpații vor fi obligați în solidar la plata
prestației periodice stabilite către partea civilă D.M., cu începere de la data
de 20 octombrie 2009 până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de
împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă va continua studiile.
Se va computa
perioada arestării preventive, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu să
se plătească din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei
penale nr. 105/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală,
cauze minori și familie, privind pe inculpații D.E., D.V.C. și D.I.
Casează decizia
atacată cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. a C. pen.
și la durata prestației periodice stabilită în favoarea minorei D.A.C., prin
reprezentatul D.M.
Înlătură aplicarea
dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și aplică în cauză dispozițiile art. 73
lit. b) din același cod, pentru fiecare dintre inculpați și menține pedepsele
aplicate.
Deduce din pedepsele
aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 octombrie 2009
noiembrie 2009 la 29 noiembrie 2010, pentru toți inculpații.
Obligă recurenții
inculpați în solidar, către partea civilă D.M., ca reprezentant al minorei
D.A.C. la plata sumei de 100 RON lunar, cu titlu de prestație lunar, începând
cu data de 20 octombrie 2009, până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de
vârsta de 26 de ani, dacă va continua studiile.
Onorariile cuvenite
apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 RON se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 noiembrie 2010.