ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4267/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4267/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127/P din 23 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost condamnați inculpații:

de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b), 75 lit. a), 76 alin. (2), 80 C. pen.

de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și

art. 80 C. pen.

de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și art. 80 C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpaților și s-a computat durata arestării preventive cu

începere de la data de 20 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a două fragmente din lemn și

a unui ciocan, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.

Conform art. 109 C.

proc. pen. s-au restituit inculpaților obiectele de îmbrăcăminte aflate în

Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, iar părții civile obiectele de

îmbrăcăminte, briceagul și telefonul victimei aflate la aceeași Cameră de

corpuri delicte.

Sub aspectul laturii

civile, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C.

civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile D.M.

suma de 6.000 RON daune materiale și 25.000 RON daune morale. Totodată, a fost

respinsă cererea părții civile privind acordarea unei prestații periodice.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

Victima D.C. a fost

ginerele inculpatului D.E., fiind căsătorit cu fiica acestuia, martora D.M.

Între victimă și soția sa au apărut neînțelegeri, astfel că a fost introdusă

acțiune de divorț.

Neînțelegerile dintre

soții D. s-au răsfrânt și asupra inculpaților, între ei și victimă s-a creat o

stare conflictuală, victima fiind acuzată de mai multe ori de săvârșirea

infracțiunii de furt în dauna inculpaților, în unele cazuri fiind trimisă în

judecată, iar alteori aplicându-i-se de procuror o sancțiune cu caracter

administrativ.

Pe fondul acestei

stări conflictuale, inculpații s-au hotărât să-i aplice victimei o corecție.

Astfel, în seara zilei de 19/20 octombrie 2009, după ce a consumat băuturi

alcoolice, victima, însoțită de un frate de-al său s-a deplasat la domiciliul

inculpaților, l-a întrebat pe D.E. unde este soția sa, context în care cei doi

s-au luat la ceartă.

Bănuind că victima a

venit să fure, inculpatul D.E. a luat un ciocan și i-a aplicat lovituri peste

cap, corp și picioare. Între timp, în camera în care se aflau cei doi au intrat

și coinculpații D.V.C. și D.I. și au lovit pe cumnatul lor cu niște bâte peste

cap, corp și picioare.

Văzând ce se

întâmplă, fratele victimei, martorul D.M. a părăsit locuința inculpaților s-a

deplasat spre casa sa, însă pe drum s-a întâlnit cu un alt frate, martorul

D.I., căruia i-a povestit cele întâmplate.

După plecarea

martorului D.M., inculpații au continuat să lovească victima, dar la un moment

dat, văzând starea în care se afla D.C., inculpatul s-a deplasat la locuința

vecinilor săi, B.D. și E., cărora le-a cerut să anunțe salvarea și poliția.

După comiterea faptei

inculpații și-au schimbat hainele murdare de sânge și le-au ascuns într-o

anexă.

În urma loviturilor

primite, victima a decedat, moartea acesteia datorându-se hemoragiei meningee

difuze, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și

bază craniană.

Pătrunderea victimei

pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice în casa inculpaților,

în condițiile în care între părți existau neînțelegeri cu privire la căsătoria

victimei cu fiica inculpatului D.E., respectiv sora celorlalți doi inculpați,

iar victima săvârșise mai multe furturi din locuința inculpaților, urmată de un

conflict verbal între victimă și inculpatul D.E., conflict în cursul căruia

victima a introdus mâna în buzunar, gest care, din eroare, a fost interpretat

ca un act intenționat de provocare și a îndreptățit instanța de fond să

considere că faptele au fost comise sub stăpânirea unei puternice tulburări, în

condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Situația de fapt

expusă a fost stabilită pe baza coroborării probelor administrate în cursul

urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 105 din 28

septembrie 2010 a admis apelurile inculpaților numai cu privire la greșita

reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen. și nereținerea circumstanței atenuante legale a depășirii

limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen.

Reținând cauza spre

rejudecare, instanța de apel a înlocuit art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C.

pen. pentru fiecare inculpat și a menținut pedepsele aplicate.

Totodată, instanța de

control judiciar a admis și apelul formulat de partea civilă D.M., cu privire

la neacordarea prestației periodice pentru minorul D.A.C. și i-a obligat pe

inculpați, în solidar, la o prestație periodică lunară de câte 100 RON, cu

titlu de daune materiale, în favoarea minorului.

Stabilind aceeași

situație de fapt, instanța de control judiciar a apreciat că faptele

inculpaților au fost comise în stare de legitimă apărare, potrivit art. 44

alin. (2

1

) C. pen., însă reacția lor a fost în mod vădit

disproporționată în raport cu pericolul la care erau expuși și de actele de

lovire repetată care au continuat și după imobilizarea victimei, într-o formă

extrem de brutală, apreciind că se impun a fi reținute dispozițiile art. 73

lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii civile instanța de apel a

considerat că prima instanță nu a procedat legal atunci când a respins cererea

de acordare a unei prestații periodice pentru fiul victimei, indiferent de

persoana în grija căreia este încredințat minorul, dreptul său la despăgubire nu

poate fi negat și nu depinde de acest aspect. Curtea de Apel a învederat că

instanța de fond era obligată să evalueze din oficiu, conform art. 17 și 348 C.

proc. pen., prejudiciul suferit de D.A.C.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat

recurs atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, apreciind ca nelegală

înlocuirea dispozițiilor art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C. pen., iar pe de

altă parte nu s-a precizat partea civilă către care inculpații au fost obligați

în solidar la contribuția periodică și nu s-a delimitat în timp perioada de

plată a acestei despăgubiri.

Recursul este fondat.

Referitor la primul

motiv de recurs privind circumstanța atenuantă în care au acționat inculpații

se impune o analiză a dispozițiilor art. 44 C. pen. și o comparație între

dispozițiile art. 73 lit. a) și 73 lit. b) din același cod.

Potrivit art. 44 C.

pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin

săvârșirea faptei prevăzută de legea penală pentru a înlătura un atac material

direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui

interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui

atacat ori interesul obștesc.

În esența legitimei

apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav

persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează

necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului

înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii,

pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un

atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei

persoane ori a unui interes general și să le pună în pericol grav.

De asemenea, și fapta

săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să fie necesară pentru

înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.

Or, în cauză, se

constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici

cele referitoare la apărare.

Astfel, așa cum

rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, inculpații

luaseră de mai mult timp hotărârea de a aplica o corecție victimei, în urma

neînțelegerilor dintre victimă și soția sa și a comportamentului anterior al

victimei, iar la data comiterii infracțiunii respectiv la momentul la care

inculpatul D.E. i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un ciocan în toate

zonele corpului, urmat de ceilalți doi inculpați care au lovit și ei victima cu

bucăți de lemn, peste tot corpul, nu există un atac actual sau iminent din

partea victimei.

Împrejurarea că

atacul nu era imediat rezultă din desfășurarea acțiunilor, astfel cum a fost

relatată constant și de inculpați.

Mai mult, victima a

venit în domiciliul inculpaților neînarmat, însoțită de fratele său cu intenția

de a discuta cu privire la soția sa, niciunul dintre ei nemanifestându-se

violent. De altfel, fratele victimei văzând amploarea conflictului a părăsit de

urgență casa inculpaților, intuind pericolul la care se expune și el.

Chiar dacă s-ar

reține că gestul victimei de a băga mâna în buzunar a fost interpretat de

inculpatul D.E. ca un act provocator și deci apărarea inculpatului era necesară

pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua

condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea

atacului, deoarece imediat după declanșarea incidentului au intervenit și

ceilalți doi inculpați, fiii lui D.E., ambii înarmați, creându-se o

superioritate numerică evidentă, în condițiile în care victima rămăsese

singură.

Ca atare, faptele

săvârșite de inculpați nu au corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o

atitudinea victimei, întrucât inculpatul D.E. a fost acela care a lovit primul

cu ciocanul, urmat de ceilalți inculpați care au procedat identic.

Rezultă, din

considerentele expuse că inculpații nu au acționat în legitimă apărare atunci

când au comis faptele prevăzute de legea penală, întrucât nu au recurs la

violențe pentru a înlătura un pericol creat de un atac al victimei.

În aprecierea

inexistenței legitimei apărări nu trebuie omisă împrejurarea că toți inculpații

au fost înarmați cu diferite obiecte contondente, apte de a produce moartea,

iar victima nu.

Articolul 73 lit. a)

C. pen., care reglementează circumstanța atenuantă a depășirii limitelor

legitimei apărări, prevede că pentru existența acesteia este necesar ca

făptuitorul să se fi aflat, la începutul acțiunii sale, în legitimă apărare, să

fi depășit limitele acestei apărări, însă această depășire să nu fie determinată

de starea de tulburare sau temere provocată de atac.

Or, în cauză, se

constată că inculpații nu aveau cum să depășească limitele legitimei apărări,

legitima apărare care, după cum s-a menționat, nu există, nefiind îndeplinite

condițiile acesteia privind atacul și apărarea.

Pe de altă parte,

potrivit art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării există atunci când

infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Rezultă că pentru

reținerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv:

infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei

vătămate.

De asemenea, este

necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar

riposta la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva

acesteia.

În cauză,

împrejurările anterioare și cele concomitente comiterii faptei conduc la

concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor într-o stare de

încărcare nervoasă.

Într-adevăr, între victimă

și familia inculpaților a existat o stare conflictuală veche, datorată

comportamentului victimei, comportament care a determinat intentarea acțiunii

de divorț și sesizarea organelor de poliție pentru săvârșirea unor fapte penale

de către victimă.

Între anii 2008 -

2009 au fost înregistrate 7 dosare penale pentru infracțiuni de furt, ultimul

cu mai puțin de o lună înainte de data omorului, în unele din dosare victima a

fost trimisă în judecată, în alte aplicându-i-se sancțiuni administrative.

Pătrunderea victimei

pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice, coroborat cu

neînțelegerile anterioare existente între părți, acutizate chiar în seara zilei

de 9 octombrie 2009 urmare a atitudinii victimei conduc la concluzia că faptele

au fost săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări, conformă cu art. 73

lit. b) C. pen., așa cum bine a reținut instanța de fond.

În consecință, vor fi

înlăturate dispozițiile art. 73 lit. a) și se vor reține dispozițiile art. 73

lit. b) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate.

Și cel de-al doilea

motiv de recurs invocat de parchet este întemeiat.

Deși instanța de apel

a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat

la art. 998, 999 și 1003 C. civ., în mod surprinzător nu a indicat nici partea

civilă către care inculpații au fost obligați în solidar la prestația periodică

datorată minorului D.A.C. și nici perioada de timp pentru care această

despăgubire se datorează.

Așa cum rezultă din

Sentința civilă nr. 1858 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Târgu Neamț,

irevocabilă, sentință aflată în dosarul instanței de apel minorul D.A.C. a fost

încredințat spre creștere și educare M.D. (bunica minorului) persoană care s-a

constituit parte civilă în prezenta cauză.

Prin această sentință

civilă a fost stabilită persoana care are în grijă pe minor și a fost obligată

mama copilului D.M., la plata unei prestații periodice de 100 RON lunar, cu

începere de la data pronunțării sentinței, 15 iulie 2010, și până la majoratul

copilului.

Ca atare, inculpații

trebuiau obligați în solidar la plata contribuției stabilite către această

parte civilă, în calitate de reprezentant legal al minorului, iar această

contribuție este datorată cu începere de la data comiterii faptei, 20 octombrie

2009, până la majoratul minorului și, în continuarea studiilor, dar nu mai

târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

În raport de

considerentele expuse, recursul declarat de parchet va fi admis și în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi casată decizia pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, se vor înlătura dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., se

va reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum

și pedepsele aplicate celor trei inculpați.

Totodată, inculpații vor fi obligați în solidar la plata

prestației periodice stabilite către partea civilă D.M., cu începere de la data

de 20 octombrie 2009 până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de

împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă va continua studiile.

Se va computa

perioada arestării preventive, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu să

se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei

penale nr. 105/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, privind pe inculpații D.E., D.V.C. și D.I.

Casează decizia

atacată cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. a C. pen.

și la durata prestației periodice stabilită în favoarea minorei D.A.C., prin

reprezentatul D.M.

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și aplică în cauză dispozițiile art. 73

lit. b) din același cod, pentru fiecare dintre inculpați și menține pedepsele

aplicate.

Deduce din pedepsele

aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 octombrie 2009

noiembrie 2009 la 29 noiembrie 2010, pentru toți inculpații.

Obligă recurenții

inculpați în solidar, către partea civilă D.M., ca reprezentant al minorei

D.A.C. la plata sumei de 100 RON lunar, cu titlu de prestație lunar, începând

cu data de 20 octombrie 2009, până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de

vârsta de 26 de ani, dacă va continua studiile.

Onorariile cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 RON se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2010.