ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4267/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 127/P din 23 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț au fost condamnați inculpații: 1. D.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), 75 lit. a), 76 alin. (2), 80 C. pen. 2. D.V.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și art. 80 C. pen. 3. D.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 75 lit. a), 76 alin. (2) și art. 80 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat durata arestării preventive cu începere de la data de 20 octombrie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a două fragmente din lemn și a unui ciocan, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț. Conform art. 109 C. proc. pen. s-au restituit inculpaților obiectele de îmbrăcăminte aflate în Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț, iar părții civile obiectele de îmbrăcăminte, briceagul și telefonul victimei aflate la aceeași Cameră de corpuri delicte. Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile D.M.

suma de 6.000 RON daune materiale și 25.000 RON daune morale. Totodată, a fost respinsă cererea părții civile privind acordarea unei prestații periodice. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Victima D.C. a fost ginerele inculpatului D.E., fiind căsătorit cu fiica acestuia, martora D.M. Între victimă și soția sa au apărut neînțelegeri, astfel că a fost introdusă acțiune de divorț. Neînțelegerile dintre soții D. s-au răsfrânt și asupra inculpaților, între ei și victimă s-a creat o stare conflictuală, victima fiind acuzată de mai multe ori de săvârșirea infracțiunii de furt în dauna inculpaților, în unele cazuri fiind trimisă în judecată, iar alteori aplicându-i-se de procuror o sancțiune cu caracter administrativ.

Pe fondul acestei stări conflictuale, inculpații s-au hotărât să-i aplice victimei o corecție. Astfel, în seara zilei de 19/20 octombrie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice, victima, însoțită de un frate de-al său s-a deplasat la domiciliul inculpaților, l-a întrebat pe D.E. unde este soția sa, context în care cei doi s-au luat la ceartă. Bănuind că victima a venit să fure, inculpatul D.E. a luat un ciocan și i-a aplicat lovituri peste cap, corp și picioare. Între timp, în camera în care se aflau cei doi au intrat și coinculpații D.V.C. și D.I. și au lovit pe cumnatul lor cu niște bâte peste cap, corp și picioare. Văzând ce se întâmplă, fratele victimei, martorul D.M. a părăsit locuința inculpaților s-a deplasat spre casa sa, însă pe drum s-a întâlnit cu un alt frate, martorul D.I., căruia i-a povestit cele întâmplate.

După plecarea martorului D.M., inculpații au continuat să lovească victima, dar la un moment dat, văzând starea în care se afla D.C., inculpatul s-a deplasat la locuința vecinilor săi, B.D. și E., cărora le-a cerut să anunțe salvarea și poliția. După comiterea faptei inculpații și-au schimbat hainele murdare de sânge și le-au ascuns într-o anexă. În urma loviturilor primite, victima a decedat, moartea acesteia datorându-se hemoragiei meningee difuze, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană.

Pătrunderea victimei pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice în casa inculpaților, în condițiile în care între părți existau neînțelegeri cu privire la căsătoria victimei cu fiica inculpatului D.E., respectiv sora celorlalți doi inculpați, iar victima săvârșise mai multe furturi din locuința inculpaților, urmată de un conflict verbal între victimă și inculpatul D.E., conflict în cursul căruia victima a introdus mâna în buzunar, gest care, din eroare, a fost interpretat ca un act intenționat de provocare și a îndreptățit instanța de fond să considere că faptele au fost comise sub stăpânirea unei puternice tulburări, în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 105 din 28 septembrie 2010 a admis apelurile inculpaților numai cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și nereținerea circumstanței atenuante legale a depășirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. Reținând cauza spre rejudecare, instanța de apel a înlocuit art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C. pen. pentru fiecare inculpat și a menținut pedepsele aplicate. Totodată, instanța de control judiciar a admis și apelul formulat de partea civilă D.M., cu privire la neacordarea prestației periodice pentru minorul D.A.C.

și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la o prestație periodică lunară de câte 100 RON, cu titlu de daune materiale, în favoarea minorului. Stabilind aceeași situație de fapt, instanța de control judiciar a apreciat că faptele inculpaților au fost comise în stare de legitimă apărare, potrivit art. 44 alin. (2 1 ) C. pen., însă reacția lor a fost în mod vădit disproporționată în raport cu pericolul la care erau expuși și de actele de lovire repetată care au continuat și după imobilizarea victimei, într-o formă extrem de brutală, apreciind că se impun a fi reținute dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen. Sub aspectul laturii civile instanța de apel a considerat că prima instanță nu a procedat legal atunci când a respins cererea de acordare a unei prestații periodice pentru fiul victimei, indiferent de persoana în grija căreia este încredințat minorul, dreptul său la despăgubire nu poate fi negat și nu depinde de acest aspect.

Curtea de Apel a învederat că instanța de fond era obligată să evalueze din oficiu, conform art. 17 și 348 C. proc. pen., prejudiciul suferit de D.A.C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, apreciind ca nelegală înlocuirea dispozițiilor art. 73 lit. b) cu art. 73 lit. a) C. pen., iar pe de altă parte nu s-a precizat partea civilă către care inculpații au fost obligați în solidar la contribuția periodică și nu s-a delimitat în timp perioada de plată a acestei despăgubiri. Recursul este fondat. Referitor la primul motiv de recurs privind circumstanța atenuantă în care au acționat inculpații se impune o analiză a dispozițiilor art. 44 C. pen.

și o comparație între dispozițiile art. 73 lit. a) și 73 lit. b) din același cod. Potrivit art. 44 C. pen., legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. În esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes general și să le pună în pericol grav. De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să fie necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului. Or, în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare. Astfel, așa cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, inculpații luaseră de mai mult timp hotărârea de a aplica o corecție victimei, în urma neînțelegerilor dintre victimă și soția sa și a comportamentului anterior al victimei, iar la data comiterii infracțiunii respectiv la momentul la care inculpatul D.E.

i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un ciocan în toate zonele corpului, urmat de ceilalți doi inculpați care au lovit și ei victima cu bucăți de lemn, peste tot corpul, nu există un atac actual sau iminent din partea victimei. Împrejurarea că atacul nu era imediat rezultă din desfășurarea acțiunilor, astfel cum a fost relatată constant și de inculpați. Mai mult, victima a venit în domiciliul inculpaților neînarmat, însoțită de fratele său cu intenția de a discuta cu privire la soția sa, niciunul dintre ei nemanifestându-se violent. De altfel, fratele victimei văzând amploarea conflictului a părăsit de urgență casa inculpaților, intuind pericolul la care se expune și el. Chiar dacă s-ar reține că gestul victimei de a băga mâna în buzunar a fost interpretat de inculpatul D.E.

ca un act provocator și deci apărarea inculpatului era necesară pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea atacului, deoarece imediat după declanșarea incidentului au intervenit și ceilalți doi inculpați, fiii lui D.E., ambii înarmați, creându-se o superioritate numerică evidentă, în condițiile în care victima rămăsese singură. Ca atare, faptele săvârșite de inculpați nu au corespuns nevoii de apărare pe care a creat-o atitudinea victimei, întrucât inculpatul D.E. a fost acela care a lovit primul cu ciocanul, urmat de ceilalți inculpați care au procedat identic. Rezultă, din considerentele expuse că inculpații nu au acționat în legitimă apărare atunci când au comis faptele prevăzute de legea penală, întrucât nu au recurs la violențe pentru a înlătura un pericol creat de un atac al victimei.

În aprecierea inexistenței legitimei apărări nu trebuie omisă împrejurarea că toți inculpații au fost înarmați cu diferite obiecte contondente, apte de a produce moartea, iar victima nu. Articolul 73 lit. a) C. pen., care reglementează circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări, prevede că pentru existența acesteia este necesar ca făptuitorul să se fi aflat, la începutul acțiunii sale, în legitimă apărare, să fi depășit limitele acestei apărări, însă această depășire să nu fie determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac. Or, în cauză, se constată că inculpații nu aveau cum să depășească limitele legitimei apărări, legitima apărare care, după cum s-a menționat, nu există, nefiind îndeplinite condițiile acesteia privind atacul și apărarea.

Pe de altă parte, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Rezultă că pentru reținerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv: infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate. De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia.

În cauză, împrejurările anterioare și cele concomitente comiterii faptei conduc la concluzia că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor într-o stare de încărcare nervoasă. Într-adevăr, între victimă și familia inculpaților a existat o stare conflictuală veche, datorată comportamentului victimei, comportament care a determinat intentarea acțiunii de divorț și sesizarea organelor de poliție pentru săvârșirea unor fapte penale de către victimă. Între anii 2008 - 2009 au fost înregistrate 7 dosare penale pentru infracțiuni de furt, ultimul cu mai puțin de o lună înainte de data omorului, în unele din dosare victima a fost trimisă în judecată, în alte aplicându-i-se sancțiuni administrative.

Pătrunderea victimei pe timp de noapte și sub influența băuturilor alcoolice, coroborat cu neînțelegerile anterioare existente între părți, acutizate chiar în seara zilei de 9 octombrie 2009 urmare a atitudinii victimei conduc la concluzia că faptele au fost săvârșite sub stăpânirea unei puternice tulburări, conformă cu art. 73 lit. b) C. pen., așa cum bine a reținut instanța de fond. În consecință, vor fi înlăturate dispozițiile art. 73 lit. a) și se vor reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., menținându-se pedepsele aplicate. Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este întemeiat. Deși instanța de apel a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998, 999 și 1003 C. civ., în mod surprinzător nu a indicat nici partea civilă către care inculpații au fost obligați în solidar la prestația periodică datorată minorului D.A.C. și nici perioada de timp pentru care această despăgubire se datorează. Așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 1858 din 15 aprilie 2010 a Judecătoriei Târgu Neamț, irevocabilă, sentință aflată în dosarul instanței de apel minorul D.A.C. a fost încredințat spre creștere și educare M.D. (bunica minorului) persoană care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. Prin această sentință civilă a fost stabilită persoana care are în grijă pe minor și a fost obligată mama copilului D.M., la plata unei prestații periodice de 100 RON lunar, cu începere de la data pronunțării sentinței, 15 iulie 2010, și până la majoratul copilului.

Ca atare, inculpații trebuiau obligați în solidar la plata contribuției stabilite către această parte civilă, în calitate de reprezentant legal al minorului, iar această contribuție este datorată cu începere de la data comiterii faptei, 20 octombrie 2009, până la majoratul minorului și, în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. În raport de considerentele expuse, recursul declarat de parchet va fi admis și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi casată decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, se vor înlătura dispozițiile art. 73 lit. a) C. pen., se va reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și pedepsele aplicate celor trei inculpați.

Totodată, inculpații vor fi obligați în solidar la plata prestației periodice stabilite către partea civilă D.M., cu începere de la data de 20 octombrie 2009 până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă va continua studiile. Se va computa perioada arestării preventive, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 105/A din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe inculpații D.E., D.V.C. și D.I. Casează decizia atacată cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. a C. pen. și la durata prestației periodice stabilită în favoarea minorei D.A.C., prin reprezentatul D.M. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și aplică în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) din același cod, pentru fiecare dintre inculpați și menține pedepsele aplicate. Deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 octombrie 2009 noiembrie 2009 la 29 noiembrie 2010, pentru toți inculpații.

Obligă recurenții inculpați în solidar, către partea civilă D.M., ca reprezentant al minorei D.A.C. la plata sumei de 100 RON lunar, cu titlu de prestație lunar, începând cu data de 20 octombrie 2009, până la majoratul copilului, dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani, dacă va continua studiile. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.