ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 311 din 22

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 2612/2005, în

baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatei V.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.I. la 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 luni

închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni sporită cu

2 luni, urmând ca inculpatul să execute în total 7 ani și 10 luni închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A fost dedusă reținerea și arestul

preventiv de la data de 21 iulie 2005 până la pronunțare pentru ambii inculpați

și s-a menținut starea de arest a acestora.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

64 și 71 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpata

V.G., a unui cuțit cu lama de 20 cm, mâner din material plastic, de culoare

albastru cu gri.

Au fost obligați inculpații în

solidar, la 868,47 lei RON, cu dobânzile legale aferente către C.A.S.J. Gorj

Au fost obligați inculpații, în

solidar la 2000 lei RON daune morale către partea vătămată G.I. și a

inculpatului B.I. la 3000 lei RON daune morale către partea vătămată P.N.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 16 iulie 2005,

inculpații și părțile vătămate P.N. și G.I., au consumat băuturi alcoolice în

barul situat pe raza comunei Jupânești, al cărui administrator este martora R.L.

În local, între inculpatul B.I. și

partea vătămată G.I. a avut loc o discuție, după care, la un moment dat, în

jurul orelor 23,00, au ieșit în fața barului, au început să se insulte și să se

îmbrâncească.

Din local au ieșit imediat și

martorii P.G. și P.I., inculpata V.G. și partea vătămată P.N.

În timpul conflictului care a avut

loc pe șosea, în afara barului, inculpatul B.I. l-a lovit cu o bâtă pe G.I., de

mai multe ori, peste umăr și peste abdomen și ca urmare acesta a căzut la

pământ, în poziția pe spate.

În vederea aplanării conflictului a

intervenit martorul P.I. care a reușit să-i smulgă inculpatului bâta din mână, G.I.

rămânând în aceeași poziție.

La scurt timp, martorul a observat

că partea vătămată avea sânge pe abdomen precizând că „a fost tăiat de V.G.”.

Din rapoartele de constatare

medico-legale, rezultă că partea vătămată G.I. a fost internat în spital,

constatându-se că a suferit o plagă prin înjunghiere, penetrantă

toraco-abdominală, leziunile descrise în foaia de observație demonstrând că a

suferit o leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu un corp

tăietor-înțepător, necesitând pentru vindecare 30-40 zile îngrijiri medicale,

care i-au pus în primejdie viața; partea vătămată P.N. a suferit leziuni ce au

necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul B.I. a recunoscut că l-a

lovit pe partea vătămată G.I. cu o bâtă peste umăr, arătând însă că a fost

provocat de acesta, care avea în mână o bardă, dar nu a recunoscut că l-a lovit

pe partea vătămată P.N.

Cu privire la lovirea cu cuțitul a

părții vătămate G.I. de către V.G., inculpatul B.I. a declarat că aceasta a

plecat acasă să pregătească masa dar, auzind gălăgie, a venit în fața barului

unde a avut loc conflictul și, în timp ce B.I. fugise să caute un alt obiect să

se apere, a venit V.G., care i-a spus că l-a tăiat pe G.I. cu cuțitul.

Inculpata V.G. a declarat că, în

momentul în care a intervenit în conflict, G.I. a împins-o și a căzut la

pământ, ținând cuțitul în mână, iar partea vătămată s-a împiedicat și a căzut,

suferind leziuni în zona abdomenului.

Ulterior, aceasta a recunoscut că

l-a lovit pe G.I. cu cuțitul pentru a se apăra, întrucât acesta avea o bardă în

mână și a încercat să întrebuințeze violența împotriva sa.

A mai susținut că nu a fost prezentă

de la începutul conflictului și a venit în momentul când discuțiile dintre B.I.

și G.I. s-au amplificat, intervenind pentru aplanarea conflictului, însă din

coroborarea declarațiilor, martorilor audiați în cauză, respectiv P.I., P.G., S.I.,

R.L. și ale părților vătămate, instanța de fond a reținut că inculpata V.G. a fost

prezentă în permanență la locul conflictului și că, după ce inculpatul B.I. l-a

lovit cu o bâtă pe G.I., acesta a căzut la pământ, timp în care a fost lovit cu

cuțitul în abdomen de către V.G.

Apărarea inculpatei, în sensul că a

fost nevoită să se apere, întrucât G.I. a încercat să întrebuințeze violențe

împotriva sa a fost înlăturată, cu motivarea că, din actele dosarului și

îndeosebi din declarația martorului P.I., nu rezultă că victima a încercat să întrebuințeze

violențe împotriva inculpatei; dimpotrivă, aceasta l-a lovit imediat, după ce

inculpatul B.I. îi aplicase mai multe lovituri cu o bâtă în zona abdomenului și

peste umăr.

Instanța de fond a apreciat că, deși

din raportul de constatare medico-legală rezultă că numai leziunea aplicată cu

cuțitul de către V.G. a pus în primejdie viața victimei G.I., și în sarcina

inculpatului B.I. se poate reține infracțiunea de tentativă de omor, deoarece,

prin exercitarea violenței asupra părții vătămate, a doborât-o la pământ și a

adus-o în situația de a nu se putea apăra împotriva atacului comis de V.G.

Activitatea ambilor inculpați a fost

de natură să pună în primejdie viața victimei dacă martorul P.I. nu ar fi

intervenit pentru a-l împiedica pe inculpatul B.I. să-l lovească în continuare

cu bâta.

Martorul P.I. a declarat că a văzut

cum inculpatul B.I. l-a lovit pe G.I. cu un par, care s-a rupt în trei bucăți,

timp în care a intervenit și i-a luat parul din mână.

Inculpatul l-a mai lovit a doua oară

cu un alt par, după care, partea vătămată s-a dezechilibrat și a fost tăiat în

abdomen de către inculpata V.G.

În aceste condiții, s-a apreciat ca

neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul B.I.

în infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Cum, din nici o probă de la dosarul

cauzei nu rezultă că partea vătămată G.I. a ridicat asupra inculpaților o

bardă, care de altfel fusese dusă în căruța martorului P.G. înaintea

conflictului, de către partea vătămată, instanța nu a reținut nici scuza

provocării și nici legitima apărare.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel ambii inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpata V.G. a susținut că, prin

fapta sa nu a urmărit sau acceptat moartea părții vătămate ci doar o eventuală

vătămare corporală a acesteia, solicitând schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

A mai arătat că pedeapsa aplicată

este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale, solicitând

reducerea pedepsei.

Inculpatul B.I. a susținut că

instanța de fond nu a respectat principiile și obligațiile prevăzute de art. 3

(aflarea adevărului), art. 4 (rolul activ), art. 62 (lămurirea cauzei prin

probe), art. 356 alin. (1) lit. c) (conținutul expunerii - analiza probelor

care au fost înlăturate) C. proc. pen., ceea ce a condus la efectuarea unei

cercetări judecătorești deficitare, echivalând cu nerezolvarea fondului cauzei.

A mai invocat că, în mod greșit nu a

fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din fapta prevăzută de art.

20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în cea prevăzută de art. 180

C. pen., deși starea de fapt reținută prin rechizitoriu nu a fost confirmată

prin probe; fapta lui este distinctă ca desfășurare, intenție și scop față de

cea a inculpatei V.G., care a aplicat lovitura de cuțit după un interval de

timp suficient de mare încât nu se poate vorbi de crearea unor condiții

favorabile aplicării loviturii.

O altă critică a vizat nereținerea

stării de legitimă apărare, deși din coroborarea declarației sale și a

martorului P.G., rezultă că inculpatul a fost atacat mai întâi cu o bardă de

către partea vătămată G.I.

Prin decizia penală nr. 406 din 19

decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpații V.G. și B.I.

S-a reținut că încadrarea juridică

dată faptelor este corectă iar reținerea legitimei apărări nu se justifică în

raport de probele administrate în cauză.

S-a apreciat că și individualizarea

pedepselor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații:

Inculpatul B.I. critică hotărârea

sub aspectul greșitei condamnări, susținând că pentru infracțiunea de tentativă

la omor se impunea achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de

lovire sau alte violențe, achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocând legitima

apărare prevăzută de art. 44 C. pen.

Inculpata V.G. a solicitat în

principal schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la infracțiunea

de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă iar în subsidiar reducerea

pedepsei aplicate.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14, 17 și 17

1

C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.

Instanțele au dat eficiența cuvenită

dispozițiilor ce reglementează probele și aprecierea probelor, încadrarea

juridică a faptelor săvârșite este corectă iar individualizarea pedepselor s-a

făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Instanțele au argumentat soluțiile

adoptate, pe larg și cu trimiterea la probele administrate în cursul procesului

penal.

Cum inculpații nu au relevat în

motivele de recurs împrejurări neanalizate de cele două instanțe, nu se vor mai

relua argumentele avute în vedere ci se va sublinia motivele pentru care

acestea au fost bine reținute iar soluția adoptată corespunde probelor

administrate în cauză.

Astfel, este lipsită de temei

susținerea inculpatului B.I. de a se reține dispozițiile art. 44 C. pen., atâta

timp cât din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că acesta a fost

atacat de partea vătămată G.I. cu o bardă.

Cu privire la infracțiunea de

tentativă de omor, este evident că aplicând o lovitură puternică într-o regiune

vitală a corpului, toraco-abdominală, cu un cuțit, care a cauzat leziuni grave

ce au fost menționate în raportul de constatare medico-legală și care au pus în

primejdie viața, inculpata V.G. nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții

vătămate ci uciderea acesteia.

Că și condamnarea inculpatului B.I.

pentru această infracțiune este corectă, rezultă din condițiile în care a fost

concepută executarea infracțiunii.

Inculpatul B.I. a pus partea

vătămată în imposibilitate de a se apăra lovind-o cu putere peste braț cu o

bâtă care s-a rupt în 3 bucăți, apoi cu o alta, dezechilibrându-l și după ce

aceasta a căzut la pământ, inculpata V.G. i-a aplicat lovitura de cuțit în

abdomen.

Nici critica subsidiară privind

individualizarea pedepsei nu este fondată, pedeapsa aplicată inculpatei V.G.

corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și numai în această limită

este de natură să realizeze finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt temeiuri care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I. și V.G. împotriva deciziei penale nr. 406 din 19

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 21 iulie 2005 la

2 martie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

martie 2006.