ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4130/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 254 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Mureș, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.O.C., cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., a luat act că inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 h, în data de 10 octombrie 2007, și apoi arestat preventiv în perioada cuprinsă între 11 octombrie 2007 - 15 octombrie 2007.

A luat act că moștenitoarele victimei D.P., doamnele D.M. și C.O. - în calitate de fiice - nu au formulat pretenții civile în cauză, sub forma daunelor morale sau materiale.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 1.600 RON, au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că victima D.P., în vârstă de 55 de ani, trăia în concubinaj cu martora R.C., din luna iulie 2007, la locuința acesteia din satul V.R., comuna B., jud. Mureș. Ambii obișnuiau să consume frecvent băuturi alcoolice, iar când victima ajungea în stare de ebrietate, obișnuia să o bată pe martoră, destul de violent, motiv pentru care aceasta fugea deseori de acasă și dormea pe la vecini.

Martora R.C. are un fiu pe nume I.S., care în prezent este plecat la muncă în Spania. Acesta i-a dat femeii un telefon mobil pentru a o putea contacta periodic, ca să se intereseze de starea ei. O suna aproape săptămânal și în ultima vreme, când o întreba despre cum o mai duce, mama sa obișnuia să îi relateze despre relația pe care o avea cu victima și, în special, despre împrejurarea că aceasta o bătea mereu și că ea fugea de acasă. Așa s-a întâmplat și în seara de vineri, 5 octombrie 2001, când martora i-a relatat din nou fiului ei că fugise de acasă, fiindcă fusese bătută de victimă. I.S. i-a spus mamei sale că o să rezolve problema, că o să trimită pe cineva la ea acasă, să determine victima să plece și să o lase pe martoră în pace.

În acest context, I.S. l-a sunat pe inculpatul P.O.C. - prieten de-al său din copilărie - chiar în acea seară, relatându-i situația mamei sale și rugându-l să o rezolve. Acesta a fost de acord, dar nu s-a deplasat în V.R. în acea seară deoarece - spune el - a aflat că victima este în stare de ebrietate și din acest motiv nu avea rost să stea de vorbă cu ea.

Potrivit celor relatate de inculpat, a doua zi, sâmbătă 6 octombrie 2007, a fost contactat în cursul dimineții de către I.S. prin telefon, el luând hotărârea să se deplaseze spre V.R. În acest sens, a luat legătura cu un prieten de al său - martorul H.V. - care posedă un autoturism D. de culoare galbenă, rugându-l să-l transporte până în localitatea respectivă. Acesta a fost în cele din urmă de acord, întâlnindu-se cu inculpatul la barul „V." din orașul I. Aici, inculpatul l-a contactat și pe martorul B.O., cu care se înțelesese anterior să meargă la pescuit, rugându-l și pe el să-l însoțească, fără a preciza pentru ce. Cei trei s-au deplasat mai întâi cu mașina în localitatea S.M.A., la locuința tatălui lui I.S., care i-a însoțit pe aceștia înapoi în I. și, scoțând de la un bancomat o sumă de bani, i-a dat 150 RON inculpatului, probabil la indicațiile telefonice ale lui I.S. Din acești bani, inculpatul i-a dat martorului H.V. suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de drum.

Au pornit apoi toți trei înspre V.R. și, pe drum, inculpatul a fost contactat telefonic de mai multe ori de către I.S., pe care inculpatul îl informa mereu despre locul în care se afla la momentul respectiv, primind totodată indicații despre ce să facă la fața locului, adică să discute cu victima, fără a-i pricinui acesteia vreun rău.

Ajunși în V.R., au oprit autoturismul în fața locuinței martorei O.M., întrucât au observat-o pe martora R.C. stând de vorbă cu aceasta, în poarta casei. Din mașină a coborât mai întâi inculpatul, care adresându-i-se martorei R.C. cu apelativul „mătușă", i-a cerut să-l însoțească acasă la ea, să discute cu victima. Martora a refuzat, argumentând că-i este frică de victimă și chiar dacă inculpatul a insistat, nu a vrut să-l însoțească, așa încât inculpatul s-a deplasat singur la locuința ei.

Aici, după cum declară, a descoperit victima căzută în curte pe iarbă, în stare de semiconștiență, horcăind și având bale la gură. A strigat către grupul pe care-l părăsise, cerându-le persoanelor respective să vină acolo, pentru a-i acorda victimei primul ajutor.

Împreună cu R.C. și B.O., a încercat să-i acorde primul ajutor, ridicându-l în capul oaselor, sprijinindu-i spatele de o porțiune de pământ în pantă și apoi stropindu-l cu apă pe față și, de asemenea, aplicându-i câteva palme peste față în ideea de a-l determina să-și revină.

Întrucât victima nu și-a mai revenit, inculpatul a cerut mai întâi martorei O.M. să sune la Salvare și întrucât aceasta a spus că nu știe numărul, a sunat chiar el. Apoi, cei 3 ocupanți ai mașinii galbene au plecat înspre drumul principal, inculpatul rămânând la intersecție să aștepte Salvarea.

Întrucât aceasta nu mai venea, a luat legătura cu I.S., a obținut numărul de telefon al martorei O.M., contactând-o de mai multe ori pentru a verifica starea victimei. Înainte să vină Salvarea, s-a hotărât să se întoarcă înapoi și să resusciteze din nou victima, pe drum fiind depășit de o mașină în care se afla un polițist și un medic.

Ajungând la fața locului, a constatat că victima decedase, așa încât, după ce a relatat polițistului cele întâmplate și i-a dat acestuia datele personale, a plecat pe jos, către casă. Pe drum, l-a sunat pe martorul H.V. să vină după el și să-i ia cu mașina la I., ceea ce s-a și întâmplat.

Din declarația martorei R.C., dată în cursul urmăririi penale - concubina victimei - reiese că în dimineața de 6 octombrie 2007, în jurul orelor 10:00 - 11:00, în timp ce se afla la poarta locuinței familiei O., unde și înnoptase de altfel, a sosit un autoturism D. de culoare galbenă, din care a coborât un tânăr solid care, adresându-i-se cu apelativul „mătușă", i-a cerut să meargă acasă la ea, spunându-i că victima nu o va mai bate. A mai întrebat-o dacă îl recunoaște, la care femeia a răspuns negativ. Martora i-a spus inculpatului că nu vrea să meargă acasă deoarece îi este frică de victimă și să meargă el singur, să-i spună acesteia să plece. Totuși, s-a deplasat împreună cu inculpatul, care a luat-o înainte, a intrat în curte și apoi în locuință, unde era victima. Martora a rămas în spatele lui, însă nu a mai intrat în casă; cu toate acestea, a putut auzi ce s-a întâmplat în interior, chiar dacă nu a văzut efectiv nimic. Din declarația sa reiese că inculpatul a început să strige la victimă, adresându-i întrebări de genul „ mă de ce ai bătut-o pe mătușa?" și „mă, mai dai în mătușa?", însoțite de bufnituri și lovituri. Martora a rămas în așteptare circa 10 minute - după cum declară - iar apoi, dându-și seama că activitatea inculpatului poate degenera în ceva mai grav, s-a speriat și a fugit acasă la martora O.M., căreia i-a spus ce s-a întâmplat în casa ei și că-i este frică de acțiunea inculpatului, respectiv ca nu cumva victima să fie omorâtă în bătaie. Martora i-a spus că nu e treaba ei, așa încât R.C. s-a întors la locuința ei și, de data aceasta, a găsit victima întinsă pe iarbă, în curte, cu hainele ude și desculță, numai în șosete. Mai adaugă că era murdară de noroi pe haine și se vedea că fusese bătută, respectiv avea ceva vânătăi la față, însă nu-i curgea sânge. La fața locului au mai sosit martorii C.O.A., R.A. și R.G., careva dintre ei anunțând telefonic Salvarea. Până la sosirea polițiștilor și a personalului medical - care au venit în circa 30 minute - inculpatul a apărut din nou lângă victimă, spunându-i martorei că el este cel care a chemat Salvarea, după care a plecat.

În fata noastră aceeași martoră, relativ la cele precizate în declarația mai sus arătată a menționat că în ziua respectivă, în timp ce se afla în poarta vecinei sale O.M., a venit o mașină din care au coborât doi bărbați - s.n. inculpatul și martorul B.O. - șoferul rămânând în mașină. Cei doi s-au deplasat la martoră, unul dintre ei afirmând că o cunoaște, după care împreună au pornit spre locuința martorei, care de frica concubinului ei nu a intrat în casă, ci a rămas în curte, de unde a auzit că în locuință a fost un scandal verbal între cei doi bărbați și concubinul ci, auzind pe cineva strigând „mai dai în Tușa?", fără să audă alte feluri de zgomote, moment în care - deoarece i-a fost foarte frică - a plecat la vecina ei, la martora O.M.

Martora O.M., audiată în etapa prealabilă judecății, în declarația dată a arătat următoarele: în ziua respectivă, în jurul orei 11:00, o D. galbenă s-a oprit în fața casei sale, din care a coborât un tânăr solid și care, adresându-i-se martorei R.C., i-a cerut să-l însoțească, adăugând că victima nu o va mai bate. Aceasta nu a vrut să plece cu el, așa încât inculpatul a plecat înainte acasă la ea, unde se afla victima. La un moment dat, martora l-a auzit pe inculpat strigând-o pe R.C. să meargă acasă, întrucât o caută fiul ei la telefon. Aceasta a rugat-o pe O.M. s-o însoțească, dar întrucât a refuzat, s-a dus singură acasă unde a rămas cca. o oră. S-a întors speriată și i-a relatat că inculpatul îl bate în casă pe P. (victima) și că-i este frică să nu-l omoare. Martora i-a răspuns că nu e treaba ei și nu are cum s-o ajute, astfel că R.C. a plecat, ea neștiind ce a făcut aceasta mai departe. După cca. 30 minute, când, între timp sosiseră în zonă Poliția și Salvarea, R.C. s-a întors la ea și i-a comunicat că victima a murit. Martora mai adaugă că în momentul prezenței Poliției și Salvării în zonă, D. galbenă nu se mai afla acolo. În cursul aceleiași zile, mai înspre seară, această martoră a fost contactată telefonic de către o persoană de sex masculin (din discuția purtată martora dându-și seama că este vorba despre inculpat), care, fără a se prezenta, i-a cerut acesteia să nu îl denunțe organelor de poliție și să nu spună nimic acestora despre ce i s-a întâmplat victimei.

Verificându-se de către procuror împreună cu martora telefonul acesteia, s-a constatat că în ziua de 6 octombrie 2007 a fost apelată într-adevăr de la nr. de mobil 07XX-XXXXXX, care este unul din cele două numere de mobil ale inculpatului. Deoarece aparatul martorei nu avea corect reglată ora, ci doar data, nu s-a putut stabili care era și ora apelului.

În cursul judecății, martora a declarat că într-o seară, fără să poată preciza data, martora R.C., cu care sunt vecini, a venit la locuința lor și i-a spus că s-a certat cu concubinul ei, motiv pentru care a dormit la locuința martorei. A doua zi, după ce s-a trezit, în jurul orelor 10,00 - 11,00 R.C. a plecat acasă și mai departe nu știe ce s-a întâmplat deoarece de la locuința martorei nu se vede la locuința sa deoarece sunt mulți pomi. În ziua respectivă R.C. nu a mai venit la locuința martorei și crede că cele relatate s-au întâmplat în ziua în care a avut loc incidentul cu concubinul vecinei R.C., care în ziua respectivă nu s-a mai întors la locuința martorei și nici nu a venit să-i spună ce s-a întâmplat, martora aflând despre acestea de la alții.

Versiunea relatată de inculpat este confirmată și de martorii H.V. și B.O.

Din declarațiile celor două persoane care l-au însoțit pe inculpat, reiese în linii mari aceeași stare de fapt descrisă de acesta, martorul H.V. susține că după ce au ajuns acolo, iar martora R.C. a refuzat să însoțească inculpatul, acesta s-a deplasat singur la locuința respectivă, unde a rămas circa 5 minute, potrivit celor menționate în faza urmăririi penale și aproximativ 2 - 5 minute, conform celor arătate în fața noastră. Același martor, în faza judecății, a mai arătat că martorul B.O. l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat cu „omul acela" - victima - acuzatul spunându-i că este beat și nu a fost vorba despre faptul că inculpatul l-ar fi agresat în vreun fel.

Aceeași împrejurare este consemnată și în declarația martorului B.O.

Aceste două mărturii arată că există un interval de timp cuprins între 2 și 5 minute, pe care inculpatul l-a petrecut în locuința respectivă, însă apreciem că la dosar nu există probe certe care să confirme susținerea acuzei, potrivit căreia inculpatul l-ar fi agresat pe D.P., care din cauza loviturilor primite a decedat.

Este adevărat că martorul H.V., în declarația dată în cursul urmăririi penale a declarat că, în timp ce se întorcea cu mașina către I., dându-și seama că ceva nu este în regulă cu ce i s-a întâmplat victimei, i-a spus inculpatului - atunci când acesta a arătat că-i este frică ca nu cumva martora R.C. să-i fi făcut ceva victimei, după ce au plecat de acolo - că este mai bine să recunoască organelor de politie dacă el a lovit victima, fiindcă oricum se va afla și că la o autopsie se pot vedea natura și intensitatea leziunilor existente, însă această afirmație nu certifică, sub nicio formă faptul că inculpatul ar fi autorul faptei, pentru care a fost deferit justiției.

Martorul R.G., verișorul martorei R.C., în declarațiile date a arătat că în dimineața zilei respective, în jurul orei 10:30, a fost abordat de victimă în timp ce aceasta se afla în curtea locuinței martorei R.C., care nu era acasă. Victima i-a oferit un pahar de țuică pe care martorul l-a consumat, iar în discuția pe care a avut-o, aceasta i-a cerut să meargă să vorbească cu concubina sa și s-o trimită acasă. Martorul a observat că victima „era beat ca lumea" și chiar i-a spus să nu mai bea, victima spunându-i că mai are țuică și în pod, unde a ascuns-o ca să nu o bea R.C., despre care martorul a menționat că în mod frecvent consuma băuturi alcoolice.

Din concluziile medico-legale rezultă că „moartea numitului D.P. a fost violentă. Ea s-a datorat unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale multiple, fractură sternală, rupturi hepatice multiple, hemoperitoneu, contuzie pulmonară stg., contuzie perirenală bilaterală, multiple echimoze faciale, echimoză toracică laterală și lombară dreaptă, echimoze multiple gambiere și maleolare bilaterale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri directe, repetate, posibil cu pumnul și cu corp dur, comprimare între două planuri dure (victima culcată pe sol) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. De asemenea, avându-se în vedere multitudinea, gravitatea și localizarea loviturilor, este puțin probabil ca acestea să se fi produs în condițiile unei precipitări (cădere de la înălțime de 3,10 m și lovire de suprafețe dure proeminente)".

Fără să punem la îndoială existența leziunilor constate pe corpul victimei și mai sus descrise, considerăm că în speța de față există un dubiu în ceea ce privește faptul că aceste leziuni se datorează activității agresive ale acuzatului comisă împotriva victimei.

Pentru a formula această convingere, în primul rând arătăm că în aprecierea noastră la dosarul cauzei nu avem probe care să confirme în mod irefutabil faptul că acuzatul este cel care a aplicat victimei loviturile care în final au condus la decesul acesteia. Probatoriul administrat confirmă doar faptul că inculpatul a fost singur cu victima o perioadă de timp cuprinsă între 2 - 5 minute, însă nu certifică faptul că în această perioadă de timp acuzatul ar fi aplicat victimei loviturile arătate. Totodată, raportat la multitudinea și gravitatea leziunilor descrise în actele medicale întocmite, considerăm că există o îndoială referitoare la faptul că într-o perioadă așa scurtă de timp, acuzatul ar fi avut posibilitatea să aplice victimei loviturile care au condus la producerea leziunilor tanatogeneratoare.

În al doilea rând, observăm faptul că nici concluziile medico-legale nu exclud în totalitate varianta avansată de apărare potrivit căreia decesul victimei s-a produs datorită căderii acesteia din podul casei, în condițiile în care în lucrarea respectivă se arată că această ipoteză este „puțin probabilă".

În aceeași ordine de idei, nu este de neglijat nici faptul că alcoolemia victimei în momentul decesului era una apreciabilă, respectiv de 2,40 gr.

‰

și potrivit - procesului-verbal de cercetare la fața locului, gardul ce împrejmuiește cerdacul casei are o înălțime de 1,10 m și este confecționat din scândură de brad, iar intrarea în pod se află în partea stângă a cerdacului la o înălțime de 3,1 m, accesul putându-se face pe o scară mobilă.

Starea de fapt mai sus descrisă se probează cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare a locului faptei + planșă foto criminalistică, acte premergătoare, declarațiile acuzatului, declarațiile martorilor, declarații părți civile, acte medico-legale, planșe fotografice cuprinzând fotografii judiciare efectuate la autopsia cadavrului D.P., raport de expertiză biocriminalistică, dovadă ridicare-predare telefoane mobile aparținând inculpatului, planșă foto cuprinzând fotografiile judiciare de examinare a telefoanelor mobile ale inculpatului, planșă foto cuprinzând fotografiile judiciare de examinare a articolelor de îmbrăcăminte ale victimei D.P., referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

Sintetizând cele anterior expuse, constatăm că din materialul probator administrat nu rezultă, în mod sigur, că acuzatul ar fi autorul faptei penale pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru a face o asemenea apreciere, în primul rând arătăm că prezumția de nevinovăție a inculpatului, reglementată de art. 66 C. pen. nu a fost răsturnată, acuzele aduse inculpatului nu au fost confirmate de probatoriul administrat, iar în al doilea rând observăm că probele referitoare la participarea inculpatului la ilicitul penal dedus judecății nu sunt certe, sigure și irefutabile, ci în speța dedusă spre judecată există îndoială cu privire la vinovăția acuzatului, motiv pentru care conform principiului de drept „in dubio pro reo" (dubiul profită inculpatului), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., vom dispune achitarea inculpatului P.O.C. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, care a solicitat admiterea apelului, desființarea integrală a sentinței atacate, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În motivarea apelului, parchetul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, soluția de achitare a inculpatului de sub acuzația de săvârșirea infracțiunii de omor fiind rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, sub aspectul motivelor de apel și în considerarea dispozițiilor art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul parchetului este fondat, pentru următoarele considerente:

În data de 5 octombrie 2007, inculpatul a fost contactat telefonic de către numitul I.S., care se afla în Spania la muncă, spunându-i că mama sa, martora R.C., este bătută în mod frecvent de concubinul acesteia, respectiv victima D.P., rugându-l să meargă la locuința mamei sale din comuna B., sat V.R. pentru a determina victima să plece de la locuința acesteia.

În aceste condiții, a doua zi, în data de 6 octombrie 2007, inculpatul a luat legătura cu un prieten, martorul H.V., și l-a rugat să-l transporte până în localitatea respectivă. De asemenea, inculpatul l-a contactat și pe martorul B.O. și l-a rugat și pe el să-l însoțească. Cert este că după ce au făcut rost de bani pentru deplasare de la tatăl lui I.S., inculpatul împreună cu cei doi martori s-au deplasat în localitatea V.R.

Din declarațiile inculpatului și ale martorilor rezultă că au ajuns în V.R. în jurul orelor 11:00, oprind mașina în dreptul casei martorei O.M., care discuta lângă gard cu martora R.C. Până în acest moment nu există nicio contradicție între declarațiile inculpatului și a martorilor audiați în cauză, ci doar unele aprecieri subiective cu privire la ora la care s-a ajuns în localitate, însă instanța apreciază, în urma analizării tuturor declarațiilor, că inculpatul și cei doi martori au ajuns în localitatea V.R. în jurul orelor 11:00.

De la acest moment declarațiile inculpatului și martorilor nu mai sunt în concordanță.

Inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că după ce a rugat-o pe martora R.C. să-l însoțească la locuința victimei, aceasta refuzând, s-a dus singur acolo și a găsit victima căzută jos pe iarbă, îi curgea salivă din gură și mormăia ceva, după care a strigat-o pe martora R.C. să vină să vadă ce e cu victima, după care a venit și martorul B.O. și împreună au ridicat victima, au sprijinit-o și a aruncat apă pe ea. Martora le-a cerut să transporte victima în localitatea N., la fetele lui, însă șoferul, respectiv martorul H.V., a refuzat și le-a venit ideea să sune la Ambulanță, rugând-o în acest sens pe martora O.M., după care inculpatul împreună cu martorii H.V. și B.O. au plecat iar la drum, iar din mașină, a sunat la salvare.

În cursul judecății, atât la instanța de fond, cât și în apel, inculpatul nu a dorit să dea declarații, invocând în acest sens dreptul la tăcere, reglementat de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Martorul H.V. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce au ajuns în localitatea V.R., inculpatul a rugat-o pe martora R.C. să meargă cu el la casa victimei, însă aceasta a refuzat, de frică că concubinul o va bate, astfel că inculpatul s-a deplasat singur înspre casa unde locuia victima. Martorul B.O. s-a dat jos din mașină, a aprins o țigară și s-a deplasat înspre casa unde locuia victima, rămânând pe drum undeva, în apropierea acesteia, iar el a rămas cu cele două femei stând de vorbă. După cca. 5 minute l-a auzit pe inculpat strigându-l pe martorul B.O. să meargă să îl ajute să o ridice pe victimă deoarece era căzută în curte și nu are cu cine discuta. Ulterior, și martorul s-a deplasat la locuința victimei și a văzut-o sprijinită de niște lemne, horcăia, îi curgeau spume din gură, era ud și cămașa era desfăcută la gât, astfel că s-a speriat și a refuzat să transporte victima la N., spunându-i martorei R.C. să anunțe Salvarea, însă inculpatul a sunat la 112, după care au plecat toți trei cu mașina, însă inculpatul a fost lăsat la drumul principal să aștepte Salvarea.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale.

Martorul B.O. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce a au ajuns în localitatea V.R. și inculpatul a rugat-o pe martora R.C. să îl însoțească la locuința unde era victima, iar aceasta a refuzat, inculpatul s-a deplasat singur la locuința victimei și după cca. 5 minute inculpatul a strigat către ei, cerându-i martorei R.C. să vină acolo întrucât concubinul ei e mort de beat. S-a deplasat împreună cu martora și a văzut victima căzută pe iarbă cu capul într-o parte, horcăia și îi curgea saliva din gură. Inculpatul l-a rugat să-l ajute să ridice victima, ceea ce a și făcut. Inculpatul a adus o găleată de apă și a stropit victima în ideea de a o trezi, însă aceasta nu și-a revenit și tresărea în momentul în care era stropită cu apă și horcăia. La solicitarea martorei R.C. de a transporta victime la N., martorul H.V. a refuzat și i-a spus inculpatului să sune la Salvare, ceea ce acesta a și făcut, după care ei au plecat, lăsându-l pe inculpat la intersecția cu drumul principal să aștepte Salvarea.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale.

Martorul R.G. a declarat în cursul urmăririi penale că în data de 6 octombrie 2007, în jurul orelor 10:45, în timp ce venea acasă din centrul satului, trecând pe lângă casa unde locuia victima a fost strigat de către aceasta, care se afla la gard și l-a poftit să bea cu ea, a acceptat și a băut un păhărel de țuică. Cu această ocazie a observat că victima se afla în stare de ebrietate, era singură acasă și nu avea niciun fel de semne de violență, rugându-l să o trimită pe martora R.C. acasă. După ce s-a despărțit de victimă, martorul s-a dus acasă, iar după ora 12:00 a aflat că victima a murit, însă nu i-a venit să creadă întrucât în urmă cu puțin timp băuse cu ea și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat.

Ajuns în curtea victimei a văzut-o rezemată de o bucată de pământ, în pantă, căzută pe iarbă, nu mai avea vesta pe ea, hainele erau ude, era doar în ciorapi, fără șlapi, a văzut vânătăi în zona coastelor, iar în jurul ochiului stâng victima prezenta vânătăi care se prelungeau spre tâmplă. I-a luat pulsul și și-a dat seama că a decedat. Văzând acest lucru, a rugat-o pe fiica sa să sune la Poliție la B., ceea ce a și făcut, polițistul spunându-i să lase victima așa cum e, că o să vină împreună medicul din comună.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmării penale.

În cauză au mai fost audiate în calitate de martori R.C., concubina victimei, și O.M., femeia la care martora R.C. a dormit cu o seară înainte de producerea incidentului și care se afla la poartă atunci când inculpatul împreună cu martorii H.V. și B.O. au ajuns în localitatea V.R.

Declarațiile date de aceste două martore în cursul urmăririi penale și în cursul judecății sunt contradictorii și prin urmare nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei, urmând a fi înlăturate, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în cursul urmăririi penale martora R.C. a declarat că împreună cu inculpatul s-a deplasat la locuința unde se afla victima, însă nu a intrat în casă, rămânând în curte, și a auzit bufnituri și lovituri în casă, iar după cca. 10 minute a fugit la vecina sa, O.M., și i-a spus acesteia că inculpatul îl bate pe concubinul său, fiindu-i frică să nu îl omoare.

În cursul judecății a declarat că doi bărbați au pătruns în casa unde locuia victima, ea rămânând în curtea locuinței, a auzit scandal și fiindu-i frică a plecat la vecina sa, fără să mai susțină că a rămas cca. 10 minute în curte.

Martora O.M. a declarat în cursul urmării penale că martora R.C. a refuzat să-l însoțească pe inculpat la locuința victimei, astfel că inculpatul s-a dus singur, iar la un moment dat a strigat-o pe martoră să vină că o caută fiul ei la telefon s-a dus și s-a întors după o oră și i-a spus că tânărul respectiv îl bate pe concubinul său, rugând-o să meargă cu ea acasă, însă a refuzat acest lucru, spunând că nu e treaba ei.

În cursul judecății, această martoră a declarat că este adevărat că a văzut o mașină galbenă oprindu-se în fața porții din care au coborât doi tineri, însă nu a văzut dacă aceștia au vorbit sau nu cu martora R.C., cu ea nu a discutat nimic, după care aceștia au plecat spre locuința victimei, iar martora nu s-a mai întors la ea în ziua respectivă.

Așadar, declarațiile acestor două martore sunt contradictorii, inexacte, și nu se coroborează cu restul probelor, din actele dosarului rezultând că martora R.C. consumă alcool, era sub influența băuturilor alcoolice în ziua respectivă, are și probleme medicale, astfel că aceste două declarații urmează a fi înlăturate.

Din raportul de autopsie medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Tg. Mureș rezultă că moartea victimei D.P. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale multiple, fractură sternală, rupturi hepatice multiple, hemoperitoneu, contuzie pulmonară stg., contuzie perirenală bilaterală, multiple echimoze faciale, echimoză toracică laterală și lombară dreaptă, echimoze multiple gambiere și maleolare bilaterale.

Așadar, vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care a fost dedus judecății rezultă în mod neechivoc din declarațiile martorilor H.V. și B.O., martori care l-au însoțit pe inculpat în localitatea V.R., și care au declarat că inculpatul a rămas aproximativ 5 minute în locuința victimei, și abia după aceea i-a chemat pe martora R.C. și pe martorul B.O., afirmând că victima este căzută pe iarbă în curte, timp suficient pentru a lovi victima. Dacă ar fi fost într-adevăr așa, inculpatul nu avea nevoie de 5 minute pentru a chema pe cei doi martori să vadă ce s-a întâmplat cu victima, ci făcea acest lucru imediat după ce a ajuns în curtea locuinței.

Susținerile inculpatului că nu a lovit victima sunt infirmate de concluziile raportului de autopsie medico-legală, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, prezentând numeroase semne de violență la nivelul feței și toracelui, astfel că rezultă fără niciun dubiu că inculpatul, după ce a pătruns în locuința victimei, i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii, eventual și cu picioarele sau cu un corp dur, după care a fost scoasă în curtea locuinței pentru a crea o anumită aparență, în sprijinul apărării sale.

De asemenea, susținerile inculpatului că nu a lovit victima sunt infirmate și de declarațiile martorului R.G., care a declarat că în jurul orelor 10:45, deci cu puțin timp înainte de incident, s-a întâlnit cu victima, a băut un pahar de țuică, și a observat că nu are niciun fel de urme de violență pe corp, iar în jurul orelor 12:00, când s-a deplasat din nou la locuința victimei împreună cu fiica sa, a observat că aceasta prezenta semne de violențe atât la nivelul feței, cât și a toracelui, așa cum de altfel s-a constatat ulterior și prin raportul de autopsie medico-legală.

Tot martorul H.V. a declarat că după ce inculpatul l-a chemat înapoi să-l transporte la I., a văzut că acesta era speriat și galben la față, l-a întrebat dacă a lovit victima și l-a sfătuit că dacă a făcut acest lucru să recunoască la organele de poliție deoarece oricum se va vedea la autopsie acest lucru.

Nu pot fi reținute susținerile apărării că leziunile găsite pe corpul victimei s-ar fi produs prin căderea acesteia din podul casei, întrucât acest lucru este infirmat de raportul de autopsie medico-legală, iar în al doilea rând nu se explică de ce inculpatul a rămas 5 minute în locuința victimei, ce a făcut în acest timp, cum s-a deplasat victima din locul unde se presupune că ar fi căzut din pod și până la locul unde inculpatul susține că ar fi găsit-o în stare muribundă, întrucât nu există nicio probă în acest sens.

De asemenea, dacă victima ar fi căzut din pod, așa cum susține inculpatul cu ocazia cercetării la fața locului s-ar fi găsit o serie de probe în acest sens, ori inițial nici nu a fost vorba despre așa ceva, abia după ce inculpatul și-a angajat apărător s-a avansat această ipoteză de către inculpat.

Este adevărat că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă apreciem că acest lucru chiar a facilitat acțiunea inculpatului, în aceste condiții victima apărându-se mult mai greu, mai ales dacă avem în vedere și diferența de constituție fizică a inculpatului și a victimei.

Nu putem reține nici susținerile apărării că instanța de recurs, prin Încheierea din 15 octombrie 2007, prin care a dispus punerea în libertate a inculpatului, a apreciat că nu există indicii cu privire la comiterea faptei de către inculpat, nefiind administrate probe suplimentare în acest sens.

Aceste susțineri nu sunt reale, întrucât încheierea la care se face referire se referă la măsura arestării preventive a inculpatului, iar după data de 15 octombrie 2007, data la care s-a pronunțat încheierea cu pricina s-a depus la dosarul cauzei raportul de autopsie medico-legală, au fost audiate fiicele victimei, martorul R.G., s-a depus la dosar planșa fotografică de examinare a telefoanelor mobile ale inculpatului și planșa fotografică cu privire la fotografiile judiciare de examinare a articolelor de îmbrăcăminte ale victimei, planșa fotografică ce cuprinde fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, astfel că aceste mijloace de probă nu au fost avute în vedere la soluționarea recursului prin care instanța a dispus cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Față de considerentele expuse apreciem că, în drept, fapta inculpatului P.O.C., care în data de 6 octombrie 2007, în jurul orelor 11:00, a exercitat acțiuni violente asupra victimei D.P., cauzându-i un politraumatism în urma căruia aceasta a decedat la scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de art. 72 C. pen., de faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, a încercat să inducă în eroare organele judiciare, scoțând victima în curtea locuinței și apoi chemând alte persoane să vadă în ce stare se află, nu are antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special este în concordanță cu criteriile de individualizare a pedepsei arătate mai sus.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că aceasta nu se poate executa decât prin regim de detenție, în condițiile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen., prin aceasta fiind realizat scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

Prin urmare, având în vedere toate considerațiile expuse, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează să admită apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, să desființeze integral hotărârea atacată și, rejudecând cauza, în baza art. 174 C. pen., să-l condamne pe inculpatul P.O.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., urmează să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 octombrie 2007 până la data de 15 octombrie 2007.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 46/A din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva Sentinței penale nr. 254 din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, în Dosarul nr. 3021/102/2008.

A fost desființată integral hotărârea atacată și, în rejudecare:

În baza art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.O.C. (cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzisă pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 octombrie 2007 până la data de 15 octombrie 2007.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în primă instanță și în apel.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.O.C., criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinței atacate și menținerea sentinței instanței de fond întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de omor, instanța de apel pronunțând greșit o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată, în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul declarat de inculpatul P.O.C. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În propriul său demers analitic, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că pentru incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., așadar pentru reținerea «gravei erori de fapt» ce se pretinde a fi fost săvârșită de instanța de apel prin decizia atacată este necesară existența unei contradicții evidente, esențiale, intrinseci și necontroversată între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă de instanța de prim control judiciar, ceea ce nu este cazul în speță.

Astfel, instanța de apel a Curții de Apel Tg. Mureș, învestită cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva hotărârii instanței de fond, prin care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.O.C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., în mod judicios a examinat complet și convingător mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procese verbale de cercetare a locului faptei + planșă foto criminalistică, acte premergătoare, declarații de învinuit, declarații de martori, declarații de inculpat, declarații părți civile, acte medico-legale, planșe fotografice cuprinzând fotografii judiciare efectuate la autopsia cadavrului D.P., raport de expertiză biocriminalistică, dovadă ridicare-predare telefoane mobile aparținând inculpatului, planșă cuprinzând fotografiile judiciare de examinare a telefoanelor mobile ale inculpatului, planșă foto cuprinzând fotografiile judiciare de examinare a articolelor de îmbrăcăminte ale victimei D.P., toate coroborate cu depozițiile inculpatului P.O.C. de negare a infracțiunii imputate, a reținut în mod corect situația de fapt în speța de față.

În esență, se are în vedere că fapta inculpatului P.O.C. de la data de 6 octombrie 2007, de a exercita acțiuni violente asupra victimei D.P., concubinul martorei R.C., cauzându-i un politraumatism în urma căruia acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 C. pen.

Astfel, totalitatea martorilor ascultați în cauză au arătat că în data de 5 octombrie 2007 inculpatul a fost contactat telefonic de către numitul I.S., care se afla în Spania la muncă, spunându-i că mama sa, martora R.C., este bătută în mod frecvent de concubinul acesteia, respectiv victima D.P., rugându-l să meargă la locuința mamei sale din comuna B., sat V.R., pentru a determina victima să plece de la locuința acesteia.

În aceste condiții, a doua zi, în data de 6 octombrie 2007, inculpatul a luat legătura cu un prieten, martorul H.V., și l-a rugat să-l transporte până în localitatea respectivă. De asemenea, inculpatul l-a contactat și pe martorul B.O. și l-a rugat și pe el să-l însoțească. Cert este că după ce au făcut rost de bani pentru deplasare de la tatăl lui I.S., inculpatul împreună cu cei doi martori s-au deplasat în localitatea V.R.

Din declarațiile inculpatului și ale martorilor rezultă că au ajuns în V.R. în jurul orelor 11:00, oprind mașina în dreptul casei martorei O.M., care discuta lângă gard cu martora R.C. Până în acest moment nu există nicio contradicție între declarațiile inculpatului și a martorilor audiați în cauză, ci doar unele aprecieri subiective cu privire la ora la care s-a ajuns în localitate, însă instanța apreciază, în urma analizării tuturor declarațiilor, că inculpatul și cei doi martori au ajuns în localitatea V.R., în jurul orelor 11:00.

De la acest moment declarațiile inculpatului și martorilor nu mai sunt în concordanță.

Inculpatul recurent P.O.C. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce a rugat-o pe martora R.C. să-l însoțească la locuința victimei, aceasta refuzând, s-a dus singur acolo și a găsit victima căzută jos pe iarbă, îi curgea salivă din gură și mormăia ceva, după care a strigat-o pe martora R.C. să vină să vadă ce e cu victima, după care a venit și martorul B.O. și împreună au ridicat victima, au sprijinit-o și au aruncat apă pe ea. Martora le-a cerut să transporte victima în localitatea N., la fetele sale, însă șoferul, respectiv martorul H.V., a refuzat și le-a venit ideea să sune la Ambulanță, rugând-o în acest sens pe martora O.M., după care inculpatul împreună cu martorii H.V. și B.O. au plecat iar la drum, iar din mașină, a sunat la Salvare.

În cursul judecății, atât la instanța de fond, cât și în apel, inculpatul nominalizat nu a dorit să dea declarații, invocând în acest sens dreptul la tăcere, reglementat de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Martorul H.V. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce au ajuns în localitatea V.R. inculpatul a rugat-o pe martora R.C. să meargă cu el la casa victimei, însă aceasta a refuzat, de frică că concubinul o va bate, astfel că inculpatul s-a deplasat singur înspre casa unde locuia victima. Martorul B.O. s-a dat jos din mașină, a aprins o țigară și s-a deplasat înspre casa unde locuia victima, rămânând pe drum undeva, în apropierea acesteia, iar el a rămas cu cele două femei stând de vorbă. După cca. 5 minute l-a auzit pe inculpat strigându-l pe martorul B.O. să meargă să îl ajute să o ridice pe victimă deoarece era căzută în curte și nu are cu cine discuta. Ulterior și martorul s-a deplasat la locuința victimei și a văzut-o sprijinită de niște lemne, horcăia, îi curgeau spume din gură, era udă și cămașa era desfăcută la gât, astfel că s-a speriat și a refuzat să transporte victima la N., spunându-i martorei R.C. să anunțe Salvarea, însă inculpatul a sunat la 112, după care au plecat toți trei cu mașina, însă inculpatul a fost lăsat la drumul principal să aștepte Salvarea.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale.

Martorul B.O. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce a au ajuns în localitatea V.R. și inculpatul a rugat-o pe martora R.C. să îl însoțească la locuința unde era victima, iar aceasta a refuzat, inculpatul s-a deplasat singur la locuința victimei și după cca. 5 minute inculpatul a strigat către ei, cerându-i martorei R.C. să vină acolo întrucât concubinul ei e mort de beat. S-a deplasat împreună cu martora și a văzut victima căzută pe iarbă cu capul într-o parte, horcăia și îi curgea saliva din gură. Inculpatul l-a rugat să-l ajute să ridice victima, ceea ce a și făcut. Inculpatul a adus o găleată de apă și a stropit victima în ideea de a o trezi, însă aceasta nu și-a revenit și tresărea în momentul în care era stropit cu apă și horcăia. La solicitarea martorei R.C. de a transporta victima la N., martorul H.V. a refuzat și i-a spus inculpatului să sune la Salvare, ceea ce acesta a și făcut, după care ei au plecat, lăsându-l pe inculpat la intersecția cu drumul principal să aștepte Salvarea.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale.

Martorul R.G. a declarat în cursul urmăririi penale că în data de 6 octombrie 2007, în jurul orei 10:45, în timp ce venea acasă din centrul satului, trecând pe lângă casa unde locuia victima, a fost strigat de către aceasta, care se afla la gard și l-a poftit să bea cu ea, a acceptat și a băut un păhărel de țuică. Cu această ocazie a observat că victima se afla în stare de ebrietate, era singură acasă și nu avea niciun fel de semne de violență, rugându-l să o trimită pe martora R.C. acasă. După ce s-a despărțit de victimă, martorul s-a dus acasă, iar după ora 12:00 a aflat că victima a murit, însă nu i-a venit să creadă întrucât în urmă cu puțin timp băuse cu ea și s-a dus să vadă ce s-a întâmplat.

Ajuns în curtea victimei, a văzut-o rezemată de o bucată de pământ, în pantă, căzută pe iarbă, nu mai avea vesta pe ea, hainele erau ude, era doar în ciorapi, fără șlapi, a văzut vânătăi în zona coastelor, iar în jurul ochiului stâng, victima prezenta vânătăi care se prelungeau spre tâmplă. I-a luat pulsul și și-a dat seama că a decedat. Văzând acest lucru, a rugat-o pe fiica sa să sune la poliție la B., ceea ce a și făcut, polițistul spunându-i să lase victima așa cum e că o să vină împreună medicul din comună.

În cursul judecății, martorul a relatat în general aceleași aspecte ca și în cursul urmării penale.

În cauză au mai fost audiate în calitate de martori R.C., concubina victimei, și O.M., femeia la care martora R.C. a dormit cu o seară înainte de producerea incidentului și care se afla la poartă atunci când inculpatul împreună cu martorii H.V. și B.O. au ajuns în localitatea V.R.

Declarațiile date de aceste două martore în cursul urmăririi penale și în cursul judecății fiind contradictorii justificat nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în cursul urmăririi penale, martora R.C. a declarat că împreună cu inculpatul s-a deplasat la locuința unde se afla victima, însă nu a intrat în casă, rămânând în curte, și a auzit bufnituri și lovituri în casă, iar după cca. 10 minute a fugit la vecina sa O.M. și i-a spus acesteia că inculpatul îl bate pe concubinul său, fiindu-i frică să nu îl omoare.

În cursul judecății a declarat că doi bărbați au pătruns în casa unde locuia victima, ea rămânând în curtea locuinței, a auzit scandal și fiindu-i frică a plecat la vecina sa, fără să mai susțină că a rămas cca. 10 minute în curte.

Martora O.M. a declarat în cursul urmării penale că martora R.C. a refuzat să-l însoțească pe inculpat la locuința victimei, astfel că inculpatul s-a dus singur, iar la un moment dat a strigat-o pe martoră să vină că o caută fiul ei la telefon; s-a dus și s-a întors după o oră și i-a spus că tânărul respectiv îl bate pe concubinul său, rugând-o să meargă cu ea acasă, însă a refuzat acest lucru, spunând că nu e treaba ei.

În cursul judecății această martoră a declarat că este adevărat că a văzut o mașină galbenă oprindu-se în fața porții din care a coborât doi tineri, însă nu a văzut dacă aceștia au vorbit sau nu cu martora R.C., cu ea nu a discutat nimic, după care aceștia au plecat spre locuința victimei, iar martora nu s-a mai întors la ea în ziua respectivă.

Așadar, declarațiile acestor două martore sunt contradictorii, inexacte și nu se coroborează cu restul probelor, din actele dosarului rezultând că martora R.C. consumă alcool, era sub influența băuturilor alcoolice în ziua respectivă, are și probleme medicale, astfel că aceste două declarații urmează a fi înlăturate.

Din raportul de autopsie medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Tg. Mureș rezultă că moartea victimei D.P. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale multiple, fractură sternală, rupturi hepatice multiple, hemoperitoneu, contuzie pulmonară stg., contuzie perirenală bilaterală, multiple echimoze faciale, echimoză toracică laterală și lombară dreaptă, echimoze multiple gambiere și maleolare bilaterale.

Se conchide că vinovăția inculpatului recurent P.O.C. cu privire la fapta pentru care a fost dedus judecății rezultă în mod neechivoc din declarațiile martorilor H.V. și B.O., martori care l-au însoțit pe inculpat în localitatea V.R., și care au declarat că inculpatul a rămas aproximativ 5 minute în locuința victimei, și abia după aceea i-a chemat pe martora R.C. și pe martorul B.O., afirmând că victima este căzută pe iarbă în curte, timp suficient pentru a lovi victima. Dacă ar fi fost într-adevăr așa, inculpatul nu avea nevoie de 5 minute pentru a chema pe cei doi martori să vadă ce s-a întâmplat cu victima, ci făcea acest lucru imediat după ce a ajuns în curtea locuinței.

Susținerile inculpatului că nu a lovit victima sunt infirmate de concluziile raportului de autopsie medico-legală, din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, prezentând numeroase semne de violență la nivelul feței și toracelui, astfel că rezultă fără niciun dubiu că inculpatul, după ce a pătruns în locuința victimei, i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii, eventual și cu picioarele sau cu un corp dur, după care a fost scoasă în curtea locuinței pentru a crea o anumită aparență, în sprijinul apărării sale.

De asemenea, susținerile inculpatului că nu a lovit victima sunt infirmate și de declarațiile martorului R.G., care a declarat că în jurul orelor 10:45, deci cu puțin timp înainte de incident, s-a întâlnit cu victima, a băut un pahar de țuică, și a observat că nu are niciun fel de urme de violență pe corp, iar în jurul orelor 12:00, când s-a deplasat din nou la locuința victimei împreună cu fiica sa, a observat că aceasta prezenta semne de violențe atât la nivelul feței, cât și a toracelui, așa cum de altfel s-a constatat ulterior și prin raportul de autopsie medico-legală.

Tot martorul H.V. a declarat că după ce inculpatul l-a chemat înapoi să-l transporte la I., a văzut că acesta era speriat și galben la față, l-a întrebat dacă a lovit victima și l-a sfătuit că dacă a făcut acest lucru să recunoască la organele de poliție deoarece oricum se va vedea la autopsie acest lucru.

Nu pot fi reținute susținerile apărării că leziunile găsite pe corpul victimei s-ar fi produs prin căderea acesteia din podul casei, întrucât acest lucru este infirmat de raportul de autopsie medico-legală, iar în al doilea rând nu se explică de ce inculpatul a rămas 5 minute în locuința victimei, ce a făcut în acest timp, cum s-a deplasat victima din locul unde se presupune că ar fi căzut din pod și până la locul unde inculpatul susține că ar fi găsit-o în stare muribundă, întrucât nu există nicio probă în acest sens.

Coroborând toate aspectele iterate mai sus, se conchide că leziunile traumatice produse asupra victimei D.P. și despre care, prin Raportul Institutului de Medicină Legală Tg. Mureș din 12 martie 2008, s-a stabilit că „s-au putut produce prin loviri directe, repetate, posibil cu pumnul și cu corp dur, comprimare între două planuri dure (victima culcată pe sol) și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. De asemenea, avându-se în vedere multitudinea, gravitatea și localizarea loviturilor, este puțin probabil ca acestea să se fi produs în condițiile unei precipitări (cădere de la înălțime de 3,10 m și lovire de suprafețe dure proeminente)”, au fost create aplicându-se o forță mare asupra corpului victimei, exercitată inclusiv deasu