ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 245 din 14 februarie 2007, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți. A admis în parte cererea formulată de reclamanții B.A. și A.B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și Primarul General al Municipiului București, pe care i-a obligat să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea înregistrată la BEJ Asociați B., R. și B. sub nr. 917 din 15 iunie 2001. A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, motivată de faptul că unitatea notificată nu poate fi obligată să soluționeze notificarea într-un anumit mod, reprezintă, în realitate, o apărare pe fond.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 15 iunie 2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București. Notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Termenul de 60 de zile nu este termen de recomandare, deoarece, conform textului de lege menționat, unitatea notificată are obligația de a răspunde la notificare în termen de 60 de zile. Pe de altă parte, a reținut tribunalul, pârâții nu pot fi obligați la soluționarea într-un anumit fel a notificării, persoana îndreptățită având calea contestației după emiterea deciziei sau dispoziției motivate.

Prin decizia nr. 608 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A obligat pe pârâtul Municipiul București să emită dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului apartament, situat în București. A obligat pe pârâtul Municipiul București la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată aferente celor două faze procesuale. Curtea de apel a constatat că instanța de fond a reținut greșit că nu poate obliga pe pârât la emiterea unei decizii de restituire în natură, în condițiile în care nici o dispoziție legală nu interzice aceasta. Neîndeplinirea obligației de a soluționa notificarea în termenul legal echivalează cu refuzul de a soluționa cererea sau cu o soluție de respingere, sancționabile pe calea prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Apartamentul cerut de reclamanți poate fi restituit în natură, deoarece există o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Bunul aflându-se, astfel, în posesia statului, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanții au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de construire nr. 178/6 din 12 februarie 1981 și procesul verbal de predare-primire a locuinței. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarai recurs Municipiul București, prin primar general. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece termenul de 60 de zile stabilit de lege pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunți asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul în care persoana îndreptățită a depus o dată cu notificarea toate actele de care înțelege să uzeze pentru dovedirea cererii, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. In cazul în care actele doveditoare nu au fost depuse o dată cu notificarea, termenul curge de la data depunerii actelor doveditoare. Mai mult decât atât, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd ca persoana solicitantă să facă precizarea că nu mai depune alte acte doveditoare, precizare ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării. A mai arătat recurentul, că a fost obligat în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține culpa sa în nesoluționarea notificării.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Prin urmare, așa cum arată în mod corect recurentul, termenul de emitere a deciziei sau dispoziției curge de la data depunerii notificării, atunci când aceasta a fost însoțită de acte doveditoare și nu cuprinde mențiunea că urmează a fi depuse și alte înscrisuri și de la data depunerii actelor doveditoare, atunci când notificatorii fac mențiunea că, ulterior, se vor depune și alte acte doveditoare.

De altfel, normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 cuprind prevederi lămuritoare clare, în sensul că „În cazul în care persoana îndreptățită a depus odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să se prevaleze pentru dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii acestora". În cauză, odată cu notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 15 iunie 2001, reclamanții au transmis și 13 anexe care cuprind mai multe înscrisuri, printre care și actele de proprietate asupra imobilului, documentele de preluare a imobilului în proprietatea statului și actele de stare civilă.

Prin urmare, în lipsa unei mențiuni în notificarea inițială, în sensul că s-ar mai depune și alte acte doveditoare și în condițiile în care unitatea notificată nu a solicitat reclamantului și alte acte doveditoare, în mod corect instanțele au obligat entitatea notificată să emită decizie sau dispoziție motivată. Faptul că legea nu instituie o sancțiune pentru nesoluționarea notificării în termenul prevăzut, nu are semnificația că unitățile deținătoare sunt exonerate de obligația de a emite în termen decizie sau dispoziție motivată și nu poate lipsi persoana îndreptățită de a-și valorifica în instanță drepturile la care legea o îndreptățește.

O altfel de interpretare ar goli de conținut dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată și ar fi în contradicție cu voința legiuitorului care, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, a stabilit chiar sancțiuni contravenționale pentru tergiversarea nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite. În ceea ce privește critica referitoare la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Or, instanța de apel a respins apelul declarat de Municipiul București, a admis apelul declarat de apelanți și a schimbat în parte sentința atacată obligând pe pârât să emită dispoziție motivată de restituire în natură, ceea ce reprezintă o cădere în pretenții.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a obligat pe recurentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel. Față de cele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Municipiul București va fi respins ca nefondat. Având în vedere și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocatului ce a susținut interesele intimaților în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 608 din 28 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV civilă. Obligă recurentul Municipiul București, prin primarul general, la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații B.A. și A.B. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2008.