ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 245 din 14 februarie

2007, Tribunalul București, secția a

IV

a civilă, a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți.

A admis în parte cererea formulată de

reclamanții B.A. și A.B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București și

Primarul General al Municipiului București, pe care i-a obligat să soluționeze

prin dispoziție motivată notificarea înregistrată la BEJ Asociați B., R. și B.

sub nr. 917 din 15 iunie 2001.

A obligat pârâții la plata către

reclamanți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți, motivată de faptul că

unitatea notificată nu poate fi obligată să soluționeze notificarea într-un

anumit mod, reprezintă, în realitate, o apărare pe fond.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut

că prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 15 iunie

2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București.

Notificarea nu a fost soluționată în

termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată.

Termenul de 60 de zile nu este termen de

recomandare, deoarece, conform textului de lege menționat, unitatea notificată

are obligația de a răspunde la notificare în termen de 60 de zile.

Pe de altă parte, a reținut tribunalul,

pârâții nu pot fi obligați la soluționarea într-un anumit fel a notificării,

persoana îndreptățită având calea contestației după emiterea deciziei sau

dispoziției motivate.

Prin decizia nr. 608 din 28 septembrie

2007, Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă, a

admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o

în parte.

A obligat pe pârâtul Municipiul

București să emită dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului

apartament, situat în București.

A obligat pe pârâtul Municipiul

București la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată aferente celor două

faze procesuale.

Curtea de apel a constatat că instanța

de fond a reținut greșit că nu poate obliga pe pârât la emiterea unei decizii

de restituire în natură, în condițiile în care nici o dispoziție legală nu

interzice aceasta.

Neîndeplinirea obligației de a soluționa

notificarea în termenul legal echivalează cu refuzul de a soluționa cererea sau

cu o soluție de respingere, sancționabile pe calea prevăzută de art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Apartamentul cerut de reclamanți poate

fi restituit în natură, deoarece există o hotărâre judecătorească irevocabilă,

prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii

nr. 112/1995. Bunul aflându-se, astfel, în posesia statului, sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanții au dovedit

dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de construire nr.

178/6 din 12 februarie 1981 și procesul verbal de predare-primire a locuinței.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarai recurs Municipiul București, prin primar general.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece termenul de 60 de

zile stabilit de lege pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a

se pronunți asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie

data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

În cazul în care persoana îndreptățită a depus

o dată cu notificarea toate actele de care înțelege să uzeze pentru dovedirea

cererii, termenul de 60 de zile curge de la data

depunerii notificării. In cazul în care actele doveditoare nu au fost

depuse o dată cu notificarea, termenul curge de la data depunerii actelor

doveditoare.

Mai mult decât atât, Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd ca persoana solicitantă să

facă precizarea că nu mai depune alte acte doveditoare, precizare ce

condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării.

A mai arătat recurentul, că a fost obligat

în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține

culpa sa în nesoluționarea notificării.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Prin urmare, așa cum arată în mod

corect recurentul, termenul de emitere a deciziei sau dispoziției curge de la

data depunerii notificării, atunci când aceasta a fost însoțită de acte

doveditoare și nu cuprinde mențiunea că urmează a fi depuse și alte înscrisuri

și de la data depunerii actelor doveditoare, atunci când notificatorii fac

mențiunea că, ulterior, se vor depune și alte acte doveditoare.

De altfel, normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 cuprind prevederi

lămuritoare clare, în sensul că „În cazul în care persoana îndreptățită a depus

odată cu notificarea toate actele de care aceasta înțelege să se prevaleze pentru

dovedirea cererii de restituire, termenul de 60 de zile curge de la data

depunerii notificării. Însă, în cazul în care odată cu notificarea nu s-au

depus acte doveditoare, termenul respectiv va curge de la data depunerii

acestora".

În cauză, odată cu notificarea

înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 15 iunie 2001,

reclamanții au transmis și 13 anexe care cuprind mai multe înscrisuri, printre

care și actele de proprietate asupra imobilului, documentele de preluare a

imobilului în proprietatea statului și actele de stare civilă.

Prin urmare, în lipsa unei mențiuni în

notificarea inițială, în sensul că s-ar mai depune și alte acte doveditoare și

în condițiile în care unitatea notificată nu a solicitat reclamantului și alte

acte doveditoare, în mod corect instanțele au obligat entitatea notificată să

emită decizie sau dispoziție motivată.

Faptul că legea nu instituie o

sancțiune pentru nesoluționarea notificării în termenul prevăzut, nu are

semnificația că unitățile deținătoare sunt exonerate de obligația de a emite în

termen decizie sau dispoziție motivată și nu poate lipsi persoana îndreptățită

de a-și valorifica în instanță drepturile la care legea o îndreptățește.

O altfel de interpretare ar goli de

conținut dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată și

ar fi în contradicție cu voința legiuitorului care, prin modificările aduse

Legii nr. 10/2001, a stabilit chiar sancțiuni contravenționale pentru

tergiversarea nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite.

În ceea ce privește critica referitoare

la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, se constată că,

potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții, va fi obligată,

la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Or, instanța de apel a respins apelul

declarat de Municipiul București, a admis apelul declarat de apelanți și a

schimbat în parte sentința atacată obligând pe pârât să emită dispoziție

motivată de restituire în natură, ceea ce reprezintă o cădere în pretenții. Prin

urmare, în mod corect instanța de apel a obligat pe recurentul la plata

cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel.

Față de cele arătate și în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de Municipiul București va fi

respins ca nefondat.

Având în vedere și dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,

reprezentând onorariul avocatului ce a susținut interesele intimaților în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul

Municipiul București, prin primarul general împotriva deciziei nr. 608 din 28

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

IV

civilă.

Obligă recurentul Municipiul București,

prin primarul general, la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată către intimații B.A. și A.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2008.