ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iunie 2005, reclamanta SC U.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu s-a făcut dovada că autorizația a fost acordată în urma furnizării unor informații inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate. Înainte de a proceda la anularea autorizației pârâta nu a efectuat nici un control la societate și nu a solicitat date sau ale informații cu privire la situația care ar fi putut conduce la anularea autorizației deținute, încălcând astfel dreptul la apărare.

Actul este emis cu rea-credință, fără a se preciza denumirea societății care a formulat plângerea. Ordinul atacat este nelegal și pentru că, deși la pct. 1 este apreciat ca fiind un ordin de anulare, la pct. 4 se precizează că ordinul este de suspendare. Termenul de contestare este de 30 de zile de la comunicare și nu de 30 de zile de la emitere. Actul atacat o prejudiciază pe reclamantă, întrucât aceasta este în imposibilitate de a-și desfășura activitatea de comisionar în vamă. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin sentința civilă nr. 1181 din 17 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1903/2005, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005 până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1902/2005. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că anularea autorizației de funcționare de comisionar în vamă și deconectarea de la serverul pârâtei reprezintă un caz bine justificat, având în vedere că societatea este în imposibilitate de a-și îndeplini obiectul de activitate. Aprecierea pârâtei în sensul că nu există îndoială asupra legalității ordinului prezintă relevanță doar sub aspectul soluționării pe fond a cererii de anulare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Pentru ca motivele suspendării să fie bine justificate, înseamnă că ele trebuie să apară de la prim vedere ca fiind temeinice și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat. În cauză nu poate fi vorba de existența de la început a unei îndoieli puternice asupra legalității ordinului, în raport de probele de la dosar. Spațiul de depozitare nu s-a mai aflat la dispoziția societății începând cu data de 1 iunie 2003, ca urmare a încheierii actului adițional din 15 mai 2003. Recurenta nu avea posibilitatea să ia cunoștință de existența actului adițional, încheierea lui ținând de relațiile contractuale dintre intimată și SC P.G.

SA. Termenul de suspendare a fost introdus din eroare în cadrul art. 4 al ordinului atacat, conținutul întregului act se referă fără dubiu la măsura anulării autorizației de comisionar în vamă. Data emiterii ordinului atacat coincide cu data comunicării conținutului actului. Intimata-reclamantă a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) și (4) art. 15 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de dispozițiile art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 44, art. 129, art. 53, art. 57 din Constituția României. Cauza a fost suspendată și a fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate ridicată.

Prin decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) și (4), art. 15 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curți spre soluționare. Recursul formulat este fondat. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune în vederea suspendării executării unui act administrativ, două condiții cumulative: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat reprezintă și îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă. Din actele dosarului rezultă că niciuna dintre condiții nu este îndeplinită.

O eroare materială din cuprinsul actului nu poate produce o îndoială puternică asupra legalității actului: Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că între intimata-reclamantă și o altă societate a intervenit un act adițional, din care rezultă că spațiul de depozitare nu s-a mai aflat la dispoziția intimatei din data de 1 iunie 2003. Împrejurarea că recurenta avea posibilitatea să afle de existența acestui înscris pe alte căi, nu poate produce o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat pentru a opera efectele suspendării. În ceea ce privește paguba iminentă se va constata că nu există, deoarece intimata nu mai folosea spațiul din anul 2003. Față de considerentele menționate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe fond va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005 ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 1181 din 17 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1903/2005 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC U.E. SRL București. Casează sentința recurată și pe fond respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.