ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

3 iunie 2005, reclamanta SC U.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.V.,

solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat că nu s-a făcut dovada că autorizația a fost acordată în urma

furnizării unor informații inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut

posibilitatea să le constate.

Înainte de a proceda la

anularea autorizației pârâta nu a efectuat nici un control la societate și nu a

solicitat date sau ale informații cu privire la situația care ar fi putut

conduce la anularea autorizației deținute, încălcând astfel dreptul la apărare.

Actul este emis cu

rea-credință, fără a se preciza denumirea societății care a formulat plângerea.

Ordinul atacat este nelegal

și pentru că, deși la pct. 1 este apreciat ca fiind un ordin de anulare, la

pct. 4 se precizează că ordinul este de suspendare.

Termenul de contestare este

de 30 de zile de la comunicare și nu de 30 de zile de la emitere.

Actul atacat o prejudiciază

pe reclamantă, întrucât aceasta este în imposibilitate de a-și desfășura

activitatea de comisionar în vamă.

Pârâta a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca

neîntemeiată, nefiind îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004:

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin sentința civilă nr.

1181 din 17 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1903/2005, Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

formulată, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005

până la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1902/2005.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că anularea autorizației de funcționare de comisionar

în vamă și deconectarea de la serverul pârâtei reprezintă un caz bine

justificat, având în vedere că societatea este în imposibilitate de a-și

îndeplini obiectul de activitate.

Aprecierea pârâtei în sensul

că nu există îndoială asupra legalității ordinului prezintă relevanță doar sub

aspectul soluționării pe fond a cererii de anulare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se dispune în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Pentru ca motivele

suspendării să fie bine justificate, înseamnă că ele trebuie să apară de la

prim vedere ca fiind temeinice și să creeze de la început o îndoială puternică

asupra legalității actului administrativ contestat.

În cauză nu poate fi vorba

de existența de la început a unei îndoieli puternice asupra legalității

ordinului, în raport de probele de la dosar.

Spațiul de depozitare nu s-a

mai aflat la dispoziția societății începând cu data de 1 iunie 2003, ca urmare

a încheierii actului adițional din 15 mai 2003.

Recurenta nu avea

posibilitatea să ia cunoștință de existența actului adițional, încheierea lui

ținând de relațiile contractuale dintre intimată și SC P.G. SA.

Termenul de suspendare a

fost introdus din eroare în cadrul art. 4 al ordinului atacat, conținutul

întregului act se referă fără dubiu la măsura anulării autorizației de

comisionar în vamă.

Data emiterii ordinului

atacat coincide cu data comunicării conținutului actului.

Intimata-reclamantă a

ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) și (4) art. 15 și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de dispozițiile art. 15,

art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 44, art. 129, art. 53,

art. 57 din Constituția României.

Cauza a fost suspendată și a

fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate ridicată.

Prin decizia nr. 673 din 10

octombrie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) și (4), art. 15 și art. 28 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost repusă pe rolul

Înaltei Curți spre soluționare.

Recursul formulat este

fondat.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune în vederea suspendării executării unui act administrativ, două

condiții cumulative: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat

reprezintă și îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă.

Din actele dosarului rezultă

că niciuna dintre condiții nu este îndeplinită.

O eroare materială din

cuprinsul actului nu poate produce o îndoială puternică asupra legalității

actului:

Din cuprinsul înscrisurilor depuse

la dosar, rezultă că între intimata-reclamantă și o altă societate a intervenit

un act adițional, din care rezultă că spațiul de depozitare nu s-a mai aflat la

dispoziția intimatei din data de 1 iunie 2003.

Împrejurarea că recurenta

avea posibilitatea să afle de existența acestui înscris pe alte căi, nu poate

produce o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat

pentru a opera efectele suspendării.

În ceea ce privește paguba

iminentă se va constata că nu există, deoarece intimata nu mai folosea spațiul

din anul 2003.

Față de considerentele

menționate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza

I alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va admite

recursul, va casa sentința recurată și pe fond va respinge cererea de

suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31 mai 2005 ca neîntemeiată,

pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 1181 din 17 iunie 2005 pronunțată în

dosarul nr. 1903/2005 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC

U.E. SRL București.

Casează sentința recurată și

pe fond respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1447 din 31

mai 2005, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.